Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (1) pct. 18 şi ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Bogdan Papavă în Dosarul nr. 15/1.748/2018 al Judecătoriei Cornetu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.379D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, având în vedere că textul face referire la „documente prevăzute de lege“ şi, prin urmare, este suficient de clar pentru a fi înţeles de destinatarul normei. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia neclaritatea legii generează comportamente discriminatorii din partea agenţilor de poliţie, se arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât discriminarea trebuie să rezulte din lege, şi nu din modalitatea de aplicare a normelor legale de către agenţii de poliţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 15/1.748/2018, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (1) pct. 18 şi ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Papavă într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, în principal, prevederile art. 101 alin. (1) pct. 18 şi cele ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi, în subsidiar, sintagma „precum şi alte documente prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 35 alin. (2) din acest act normativ sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi contravin principiului constituţional referitor la egalitatea în drepturi. 6. Se consideră că neclaritatea art. 101 alin. (1) pct. 18 raportat la dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 conduce la aplicarea unui tratament discriminatoriu, întrucât lasă la latitudinea unui agent rutier posibilitatea de a stabili care sunt documentele suplimentare pe care un participant la trafic trebuie să le aibă asupra sa şi care sunt actele normative care prevăd aceste documente. 7. Se afirmă că art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu stabileşte expres obligaţia participanţilor la trafic de a avea asupra lor poliţa de asigurare auto. De asemenea, nici Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie nu prevede această obligaţie în sarcina conducătorilor auto. 8. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la claritatea şi previzibilitatea actelor normative, se menţionează că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, iar claritatea şi previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituţionalităţii. Astfel, se arată că Legea nr. 132/2017 prevede la art. 3, cu denumirea marginală „Obligativitatea încheierii contractului RCA“, că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule. Însă această obligaţie de a încheia o poliţă de asigurare de tip RCA nu presupune şi obligativitatea unui conducător auto de a o avea asupra lui în format fizic, agentul rutier având posibilitatea de a verifica valabilitatea unei poliţe prin alte mijloace. 9. Ca atare, lipsa de claritate şi previzibilitate a prevederilor art. 101 alin. (1) pct. 18 raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care prevede posibilitatea sancţionării unui conducător auto pentru nerespectarea obligaţiei de a avea asupra sa „precum şi alte documente prevăzute de lege“, poate conduce la aplicarea unui tratament discriminatoriu. În speţă, se afirmă că agentul de poliţie a concluzionat în mod incorect faptul că obligaţia de a încheia o poliţă de asigurare de tip RCA presupune şi obligativitatea conducătorului auto de a o avea asupra lui. 10. Judecătoria Cornetu apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 101 alin. (1) pct. 18 şi ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 101 alin. (1): „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [...] 18. nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2);“ - Art. 35 alin. (2): „Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.“ 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate instituie o sancţiune contravenţională pentru încălcarea de către conducătorul unui vehicul a obligaţiei de a prezenta, la cererea poliţistului rutier, documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, precum şi a mediului. De asemenea, încălcarea prevederilor acestui act normativ, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), respectiv aplicarea punctelor de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop, imobilizarea vehiculului, radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 658 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 11 martie 2021, paragrafele 15 şi 16).Totodată, prin Decizia nr. 1.159 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 19 octombrie 2009, Curtea a reţinut că fapta sancţionată contravenţional prin art. 101 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 constă în nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, iar nu în nerespectarea obligaţiilor referitoare la întocmirea unor documente cum ar fi, de exemplu, încheierea asigurării obligatorii pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie. 18. Cu privire la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a sintagmei „precum şi alte documente prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 42, Curtea a statuat că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, în acest sens fiind şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Cu referire la principiul aplicabilităţii generale a legilor, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, şi Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). 19. Având în vedere considerentele de principiu redate mai sus, Curtea va analiza dacă sintagma „precum şi alte documente prevăzute de lege“, criticată de autorul excepţiei, respectă cerinţele de calitate ale legii, astfel cum au fost subliniate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în cea a Curţii Constituţionale. 20. Astfel, Curtea observă că, potrivit art. 177 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391 din 4 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţiştii rutieri care sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române. 21. Din analiza normelor legale în materie, Curtea reţine că participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege. Totodată, potrivit art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare. 22. Curtea observă că, în funcţie de domeniul de reglementare şi specificul activităţii de transport, prin diferite acte normative, legiuitorul a prevăzut obligativitatea deţinerii unor documente. În acest sens, cu titlu de exemplu, Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 37, prevede că, în traficul rutier, controlul autovehiculelor se va efectua de către reprezentanţii autorităţilor menţionate în cuprinsul legii, numai împreună cu poliţia rutieră, având ca obiective verificarea existenţei valabilităţii şi utilizării autorizaţiei taxi sau a copiei conforme, după caz, precum şi a ecusoanelor şi a listei de tarife aplicate etc. De asemenea, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorul mijlocului de transport în comun este obligat să prezinte la controlul în trafic următoarele documente, după caz: a) licenţa de traseu şi caietul de sarcini al acesteia eliberat de emitentul licenţei; b) programul de circulaţie; c) copia conformă a licenţei de transport, în cazul autobuzelor; d) alte documente stabilite de legile în vigoare etc. 23. Prin urmare, analizând, în ansamblul reglementării, normele legale criticate, reiese cu claritate înţelesul sintagmei „precum şi alte documente prevăzute de lege“ din cuprinsul art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Aşa fiind, sintagma criticată nu se referă doar la documentele prevăzute în mod expres în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ci trebuie interpretată ca referindu-se la orice document menţionat în acte normative aflate în vigoare, faţă de care subzistă obligaţia deţinerii asupra lor de către conducătorii de vehicule, sub orice formă (pe suport hârtie sau în format electronic), şi, subsecvent, a prezentării, la cerere, poliţistului rutier. Faptul că, în funcţie de domeniul de reglementare şi de specificul activităţii de transport, documentele sunt cuprinse în mai multe acte normative nu poate fi o scuză pentru lipsa acestora, întrucât, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem), conducătorul de vehicul este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevede obligativitatea de a avea asupra sa toate documentele prevăzute de lege, aşa încât acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţă consecinţele negative pe care este ţinut să le suporte, iar nu textului de lege criticat. 24. În ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 9 iunie 2016, paragraful 18), cu valoare de principiu, faptul că egalitatea în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Pentru a exista o încălcare a principiului egalităţii, ar trebui să se reţină că între persoanele cărora li se aplică acelaşi regim juridic - în speţă, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 - există diferenţe nejustificate obiectiv şi rezonabil. Or, instituirea în sarcina tuturor conducătorilor de vehicul a obligaţiei de a prezenta, la cererea poliţistului rutier, documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege, aplicabilă în mod egal tuturor destinatarilor normei, fără discriminare, nu relevă un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu sunt încălcate. 25. Cu privire la susţinerile referitoare la poliţa de asigurare de tip RCA şi modalitatea în care se poate face dovada existenţei acesteia, Curtea reţine că, potrivit art. 2 pct. 21 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, poliţa de asigurare RCA reprezintă documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA şi se atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie. 26. Curtea reţine că, potrivit art. 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se prevede că: „(1) Vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepţia celor cu tracţiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii. (2) Poliţia rutieră dispune măsura reţinerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare şi retragerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulaţie. (3) Dacă deţinătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2), poliţia rutieră dispune radierea din evidenţă a vehiculului.“ 27. Curtea observă că dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autorităţile abilitate, potrivit art. 10 alin. (11) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din data de 1 august 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se poate face prin oricare dintre următoarele modalităţi: a) poliţa de asigurare RCA şi contractul RCA emise de către asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, prezentate pe suport hârtie sau în format electronic; b) dovada asigurării de răspundere civilă a vehiculelor, eliberată de către asigurătorii RCA din alte state, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea, sau poliţa de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene, prezentată pe suport hârtie sau în format electronic; c) informaţia rezultată din interogarea bazei de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, prin care se certifică existenţa unui contract RCA valabil la data interogării. Prin urmare, dovada încheierii poliţei de asigurare RCA se poate face prin prezentarea acesteia pe suport hârtie sau în format electronic ori prin interogarea bazei de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, prin care se certifică existenţa unui contract RCA valabil la data interogării. 28. Având în vedere toate aceste argumente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (1) pct. 18 şi ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Papavă în Dosarul nr. 15/1.748/2018 al Judecătoriei Cornetu şi constată că prevederile art. 101 alin. (1) pct. 18 şi ale art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
