Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 30.084/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Petre Vasile Şerbănescu în Dosarul nr. 431/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Claudiu Viorel Ciucă în Dosarul nr. 30.741/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.805D/2017, nr. 2.827D/2017 şi nr. 2.900D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 aprilie 2019, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.805D/2017, domnul Daniel Ilie, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 2.827D/2017 şi nr. 2.900D/2017 la Dosarul nr. 1.805D/2017, care a fost primul înregistrat, şi a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 7 mai 2019, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.805D/2017. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 21 mai 2019, dată la care, pentru acelaşi motiv, a amânat pronunţarea pentru data de 5 iunie 2019, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 30.084/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Ilie întro cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 4. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 431/35/2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petre Vasile Şerbănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. Prin Decizia civilă nr. 2.151 din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 30.741/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Claudiu Viorel Ciucă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că alin. (2) al art. 506 din Codul de procedură civilă este în contradicţie cu alin. (1) al aceluiaşi articol, întrucât un justiţiabil fără avocat ales, fără mijloace materiale şi fără cunoştinţe juridice nu poate să formuleze în termenul de 15 zile motivele contestaţiei în anulare, iar ulterior, după ce i se acordă un avocat din oficiu, motivele invocate de acesta sunt respinse, deoarece cauza se judecă pentru motivele arătate iniţial de justiţiabil. Astfel, justiţiabilul cu avocat din oficiu este discriminat faţă de justiţiabilul cu avocat ales. Totodată, art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă creează discriminări între justiţiabilii care introduc contestaţie în anulare motivată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii definitive, şi cei care introduc contestaţie în anulare după 15 zile de la data comunicării hotărârii definitive dar până în termenul de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă. Se mai arată că, potrivit primei sintagme a art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare „poate“ fi de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind, astfel, un termen imperativ şi obligatoriu. În schimb, a doua teză a dispoziţiei legale criticate conferă dreptul părţii interesate să îşi aleagă momentul formulării contestaţiei în anulare, înăuntrul termenului de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. 7. Astfel, deşi art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă permite introducerea contestaţiei în anulare în termen de 1 an de zile de la data când hotărârea a rămas definitivă, art. 506 alin. (2) din Cod anulează dispoziţiile alin. (1), deoarece toate contestaţiile în anulare introduse în termenul legal de un an, dar după cea de-a 15-a zi de când hotărârea a fost comunicată sunt sancţionate cu nulitatea. Practic, se arată că alin. (1) şi (2) al art. 506 din Codul de procedură civilă sunt contradictorii. Prin urmare, textul legal criticat este lipsit de claritate şi precizie cu privire la termenul de exercitare a contestaţiei în anulare. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 9. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul, în dosarele nr. 1.805D/2017 şi nr. 2.827D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. 13. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.805D/2017, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 506 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Având în vedere structura normativă a art. 506 care conţine doar două alineate, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 506 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.(2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia.“" 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 24 privind dreptul la apărare. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 506 din Codul de procedură civilă au mai fost analizate prin Decizia nr. 322 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 27 august 2018, prilej cu care a constatat constituţionalitatea acestora. Răspunzând criticii potrivit căreia dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datorită instituirii termenului de 15 zile, care este un termen scurt pentru formularea contestaţiei în anulare, aducând, astfel, atingere dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, Curtea a reţinut că legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen. Procedând în acest fel, legiuitorul nu a avut intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv de a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, paragrafele 30 şi 31, Decizia nr. 417 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 19 octombrie 2016, paragrafele 24 şi 25, Decizia nr. 266 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 141 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 23 aprilie 2004). 19. Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. 20. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus. 21. Distinct de cele reţinute prin decizia amintită, Curtea observă că în cauza de faţă dispoziţiile legale sunt criticate din perspectiva contrarietăţii celor două alineate ale art. 506 din Codul de procedură civilă sub aspectul termenelor instituite în vederea formulării şi motivării contestaţiei în anulare, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data de la care hotărârea a rămas definitivă. 22. În analiza acestei critici de neconstituţionalitate, Curtea are în vedere în primul rând momentul de la care încep să curgă termenele procedurale. Legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că acestea încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel [art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă], regulă care este prevăzută şi în art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, în fixarea momentului de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, sa raportat la un criteriu determinat şi obiectiv, acesta fiind comunicarea hotărârii, care va avea loc în toate cazurile, inclusiv în privinţa hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Aşadar, faţă de vechea reglementare procesual civilă sub imperiul căreia erau comunicate doar hotărârile susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs, deci nu şi acelora rămase irevocabile, art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.“, respectiv în cel mult 30 de zile de la pronunţare, potrivit art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În urma modificării operate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, termenul de redactare şi semnare a hotărârii judecătoreşti, în cazuri temeinic motivate, poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, deci putând fi prelungit până la 90 de zile. Prin urmare, comunicarea reprezintă garanţia unui proces echitabil şi transparent, scopul acesteia fiind acela ca părţile să ia act de conţinutul hotărârii şi să îşi poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia. 23. În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă are semnificaţia unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive şi, totodată, exercitarea contestaţiei în anulare. 24. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale. 25. În cazul în care hotărârea nu a fost redactată şi, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea nu va putea fi decăzută din termenul de formulare a contestaţiei în anulare. În acest caz, partea va putea solicita repunerea în termen, arătând că nedepunerea contestaţiei în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii şi, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege. Aceeaşi soluţie se impune şi pentru situaţia în care comunicarea hotărârii s-a făcut în termenul de un an, dar în mai puţin de 15 zile până la împlinirea acestui termen. 26. În ceea ce priveşte termenul de motivare a contestaţiei în anulare Curtea observă că art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres faptul că aceasta se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alineatul precedent, respectiv în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Aşadar, alin. (1) al art. 506 din Codul de procedură civilă stabileşte termenul de declarare a căii extraordinare de atac în 15 zile de la comunicare, termen în care se va şi motiva, având în vedere dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol. 27. Astfel, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestaţiei în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 503 din Codul de procedură civilă şi au drept scop pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte. Prin urmare, Curtea reţine că motivarea contestaţiei în anulare trebuie să se facă în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. 28. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor, întrucât norma criticată se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016). 29. Nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare nu sunt înfrânte, atât timp cât, potrivit dispoziţiilor legale criticate, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. 30. De asemenea, nici critica referitoare la discriminarea dintre justiţiabilul cu avocat desemnat din oficiu şi justiţiabilul cu avocat ales nu poate fi reţinută, întrucât justiţiabilul care nu face faţă cheltuielilor generate de procesul civil poate formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar în condiţiile stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care prevede la art. 13 că cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac şi se soluţionează de urgenţă de un alt complet decât cel care a soluţionat cauza pe fond. Totodată termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată [art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008], iar de la data desemnării avocatului începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac [art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008]. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 30.084/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Petre Vasile Şerbănescu în Dosarul nr. 431/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Claudiu Viorel Ciucă în Dosarul nr. 30.741/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 506 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
