Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Sorin Ivan în Dosarul nr. 4.105/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.079D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de doamna avocat Rose-Marie Ivan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti - Agenţia Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sector 3. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (1), ale art. 22 alin. (1), ale art. 34 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 15 alin. (1), ale art. 1 alin. (3), ale art. 53 alin. (1) şi (2), ale art. 47 alin. (1) şi (2), ale art. 56 alin. (2) şi (3) şi ale art. 20 prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că din interpretarea textelor de lege criticate reiese că persoanele care au desfăşurat munca în temeiul unui contract cu timp de muncă parţial nu vor putea beneficia niciodată de indemnizaţia de şomaj pentru că nu vor întruni stagiul de cotizare necesar. Astfel, acestea sunt discriminate, întrucât nu beneficiază de reducerea stagiului de cotizare. O soluţie ar putea fi reducerea indemnizaţiei în funcţie de timpul lucrat, însă nu neacordarea acesteia. Consideră că este încălcat dreptul de proprietate, întrucât contribuţia de asigurări este lipsită de scopul pentru care a fost plătită. De asemenea, susţine că se încalcă dreptul la indemnizaţie de şomaj şi caracterul de stat social al României. Tot în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, reprezentantul autorului excepţiei arată că acesta din urmă a plătit contribuţia de asigurări sociale 12 ani, dar nu poate beneficia de asigurări în sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea efectuării unei intervenţii chirurgicale. Susţine că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu se poate realiza decât cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituţie. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textele constituţionale invocate nu sunt incompatibile cu stabilirea de către legiuitor a unor condiţii pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj. De asemenea, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 664 din 10 iunie 2008, prin care s-a statuat că obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor de şomaj este independentă de faptul dacă cel care a contribuit va ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei de şomaj. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.105/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Sorin Ivan cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei nr. 2 din 12 ianuarie 2018 emise de Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, prin care i s-a respins solicitarea de acordare a indemnizaţiei de şomaj. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, celor care consacră dreptul la ocrotirea sănătăţii, precum şi celor care se referă la dreptul cetăţenilor de a beneficia de indemnizaţie de şomaj. În acest sens, arată că a fost lipsit de dreptul de a beneficia de asigurarea de sănătate, această posibilitate fiind exclusă prin îngrădirea dreptului de a beneficia de indemnizaţie de şomaj, deşi a plătit contribuţia pentru fondul de şomaj timp de 12 ani, iar aceasta a inclus şi asigurările de sănătate. Totodată, aminteşte că, potrivit art. 48 din Legea nr. 76/2002, beneficiarii indemnizaţiei de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme, iar contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că este relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr. 664 din 10 iunie 2008, prin care s-a statuat ca „obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor pentru şomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei pentru şomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecţie socială a celor mai defavorizaţi care se sprijină pe contribuţia celorlalţi membri ai societăţii“. De asemenea, s-a stabilit că „atât timp cât potrivit dispoziţiilor constituţionale legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, iar în speţă criteriul de acordare a indemnizaţiei de şomaj este stagiul de cotizare, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei“. În ceea ce priveşte părerea instanţei de judecată asupra celorlalte susţineri, instanţa de judecată reţine că motivele invocate vizează însuşi fondul cererii, astfel că o precizare a punctului de vedere al instanţei ar echivala cu o antepronunţare în cauză, în sensul art. 42 alin. (1) pct. l din Codul de procedură civilă. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 34: "(1) Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;[...](1^2) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial." 12. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 alin. (1) care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la ajutor de şomaj şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă încălcarea drepturilor sale fundamentale, întrucât nu îi este acordată indemnizaţia de şomaj şi pentru că nu poate beneficia de drepturile ce derivă din calitatea de asigurat în cadrul sistemului public de asigurări de sănătate. 14. Cât priveşte critica privind refuzul de acordare a indemnizaţiei de şomaj, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de lege, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că art. 47 alin. (2) din Constituţie consacră dreptul cetăţenilor la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Astfel, aşa cum reiese din formularea acestui text constituţional, legiuitorul are libertatea de a stabili conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestor drepturi. Procedând în consecinţă, în cazul indemnizaţiei de şomaj a stabilit prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 că indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor care întrunesc următoarele condiţii: „a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; şi d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.“ Având în vedere că esenţial pentru acordarea acestui drept este realizarea unui minim stagiu de cotizare, condiţie care este cerută în mod egal tuturor celor ce se încadrează în ipoteza amintită, Curtea a apreciat că simplul fapt de a contribui la bugetul de asigurări pentru şomaj nu este de natură să egalizeze situaţia celor care au desfăşurat un număr de ore de muncă mai mare şi astfel pot obţine indemnizaţia de şomaj, în raport cu cei care au desfăşurat semnificativ mai puţine ore de muncă. De asemenea, a reţinut că obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor pentru şomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei pentru şomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecţie socială a celor mai defavorizaţi care se sprijină pe contribuţia celorlalţi membri ai societăţii. Pentru toate cele mai sus reţinute, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate (în acest sens sunt Decizia nr. 789 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008; Decizia nr. 664 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008). 15. Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei sale în materie, astfel că soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 16. Cât priveşte critica referitoare la refuzul acordării serviciilor care derivă din calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează această materie, condiţiile în care o persoană poate deveni asigurat în acest sistem şi poate beneficia de asistenţă medicală în virtutea acestei calităţi fiind reglementate, în prezent, în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, Curtea apreciază că şi aceste critici sunt lipsite de susţinere. 17. Referitor la susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege ar fi conforme cu prevederile constituţionale ale art. 16 dacă ar prevedea o scădere a stagiului de cotizare sau o reducere a indemnizaţiei de şomaj, Curtea constată că acestea urmăresc, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul considerat mai favorabil de către autorul excepţiei, aspect ce excedează însă competenţei instanţei de contencios constituţional care, în exercitarea atribuţiilor sale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992]. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Ivan în Dosarul nr. 4.105/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
