Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 19 şi ale art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Arabesque - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 1.468/85/2012/a26 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a IIa civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.010D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 3 pct. 19 din Legea nr. 85/2006, întrucât autoarea nu motivează în ce fel este afectată imparţialitatea judecătorului prin dispoziţiile criticate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 137 alin. (2) din aceeaşi lege, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, apreciind că nu se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât adoptarea unui plan de reorganizare prin care nu mai sunt satisfăcute anumite creanţe are loc în situaţia în care din evaluarea bunurilor deţinute de debitoare rezultă că aceste creanţe nu ar mai putea fi satisfăcute în procedură, dat fiind rangul acestora. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 348 din 9 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.468/85/2012/a26, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 19 şi ale art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Arabesque - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autoare împotriva sentinţei prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de aceasta împotriva tabelului definitiv consolidat de creanţe al debitoarei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciază că dispoziţiile criticate instituie un tratament profund inechitabil între creditori, în funcţie de natura procedurii desfăşurate în cauză, reorganizare sau faliment. De asemenea, aceasta susţine că prevederile art. 3 pct. 19 din Legea nr. 85/2006 ar putea afecta imparţialitatea judecătorului, întrucât l-ar obliga pe acesta să pronunţe o hotărâre discriminatorie. 6. Nu în ultimul rând, autoarea excepţiei consideră că textele legale criticate încalcă şi celelalte prevederi ale Legii nr. 85/2006, în special pe cele ale art. 3 pct. 8, prin care este definit creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei. 7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată reţine că în situaţia în care Legea nr. 85/2006 nu a prevăzut că, în cazul eşuării unui plan de reorganizare, se va reveni la situaţia stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva debitorului, discriminarea invocată de autoare nu există. Susţine că la momentul la care legiuitorul a consacrat această soluţie a avut în vedere faptul că respectivele creanţe, care au fost eliminate prin programul de plăţi propus în planul de reorganizare, nu ar fi putut fi încasate de creditori nici în procedura falimentului. De altfel, potrivit art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, o condiţie a confirmării planului de reorganizare de către judecătorul-sindic este asigurarea unui tratament corect şi echitabil al creditorilor defavorizaţi. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 19 şi ale art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: - Art. 3 pct. 19: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar. În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat, în concordanţă cu programul de plată a creanţelor, cuprins în planul de reorganizare, şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia;“ – Art. 137 alin. (2): „La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.“ 12. Curtea reţine că Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ţinând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor criticate. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, pentru a putea fi confirmat, un plan de reorganizare trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, printre acestea numărându-se şi condiţia ca fiecare categorie de creditori care deţine o creanţă defavorizată (art. 3 pct. 21 din Legea nr. 85/2006) şi a respins planul să fie supusă prin plan unui tratament corect şi echitabil, astfel cum este acesta detaliat prin art. 101 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Curtea constată că legiuitorul a prevăzut o obligaţie legală, imperativă, ca fiecare categorie de creanţe să fie tratată în mod just şi echitabil, iar, pentru ca această condiţie să fie respectată, este necesar, printre altele, ca nicio categorie defavorizată de creanţe să nu primească un procent mai mic faţă de cel pe care l-ar fi primit în faliment [art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006]. 15. Pentru a stabili valoarea activului debitorului, toate bunurile deţinute de acesta sunt evaluate de către evaluatori autorizaţi, desemnaţi de adunarea creditorilor, iar pe baza acestei evaluări şi a prognozei veniturilor pe care debitorul le-ar putea genera în reorganizare, este întocmit programul de plăţi al creanţelor. Acesta este definit de prevederile art. 3 pct. 22 din Legea nr. 85/2006 ca fiind tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde: cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora, precum şi termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume. 16. Numai dacă planul respectă cerinţele prevăzute în mod expres de lege (inclusiv existenţa unui tratament corect şi echitabil al categoriilor de creanţe) şi majoritatea creditorilor aprobă planul de reorganizare propus, judecătorul-sindic va putea confirma planul de reorganizare propus. Aşadar, în vederea confirmării planului de reorganizare al debitorului, asupra acestuia este realizat atât un control de oportunitate de către adunarea creditorilor, cât şi o verificare a legalităţii de către instanţa de judecată. 17. Luând în considerare mecanismul prezentat mai sus, nu este posibil ca o anumită categorie de creanţe, care nu a fost cuprinsă în planul de reorganizare, să poată fi realizată în procedura de faliment. Cu alte cuvinte, indiferent de procedura desfăşurată, reorganizare sau faliment, odată ce creanţa autoarei a fost eliminată din programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare confirmat de judecătorulsindic, autoarea nu-şi mai poate recupera creanţa cu care a fost iniţial înscrisă în tabelul definitiv de creanţe. 18. Referitor la tratamentul corect şi echitabil aplicabil categoriilor de creanţe, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 751 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 42 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 31 mai 2018, paragraful 20) că reglementarea, în mod obiectiv, a unui tratament diferit pentru o categorie de creanţe chirografare, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, în concordanţă cu interesele asociaţilor/acţionarilor, dar şi cu cele ale creditorilor, este determinată de situaţia juridică diferită în care se află aceasta. Astfel, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, ceea ce este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, potrivit căreia principiul egalităţii în faţa legii nu exclude instituirea unui tratament diferit pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, sunt diferite. 19. De altfel, Curtea observă că soluţia consacrată de legiuitor prin textele criticate nu este una nouă, aceasta fiind prevăzută şi de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, în forma sa republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004. Astfel, la secţiunea a 6-a - Reorganizarea din capitolul III - Procedura - art. 104 alin. (3), legiuitorul a prevăzut că, dacă judecătorul-sindic aprobă o trecere la procedura falimentului, modificările aduse creanţelor prin planul de reorganizare rămân definitive. De asemenea, art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, în aceeaşi formă, stabilea că atunci „când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului“. 20. În verificarea constituţionalităţii mai multor prevederi legale, printre care şi cele ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, prin Decizia nr. 469 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 octombrie 2005, Curtea a reţinut că recuperarea doar parţială sau deloc a creanţelor unor categorii de creditori se datorează în exclusivitate situaţiei economice a debitorului aflat în stare de insolvenţă, şi nu reglementărilor legale criticate, care nu prevăd decât măsuri menite să asigure acoperirea pasivului debitorului, în condiţiile continuării activităţii acestuia, ceea ce nu înseamnă în mod necesar plata integrală a datoriilor debitorului, respingând criticile de neconstituţionalitate astfel formulate. 21. Analizând în concret criticile autoarei cu privire la textele constituţionale pretins încălcate, Curtea observă că nu există nicio încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie. 22. Referitor la dreptul la un proces echitabil, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că problema respectării acestui drept se examinează în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând seama de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri. Procesul echitabil constituie o garanţie a principiului egalităţii şi presupune ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept, fără a fi defavorizată în raport cu cealaltă parte. 23. Contrar susţinerilor autoarei, instanţa constituţională constată că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici imparţialitatea instanţei, întrucât tabelul definitiv consolidat este redactat pe baza programului de plată a creanţelor, cuprins în planul de reorganizare, plan care este supus aprobării creditorilor şi verificat din punctul de vedere al legalităţii de către judecătorul-sindic. De asemenea, legiuitorul a reglementat posibilitatea oricărui creditor interesat de a contesta orice decizie nelegală luată în cadrul procedurii insolvenţei, această contestaţie urmând a fi soluţionată de către judecătorulsindic. Astfel, potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, orice creditor interesat poate contesta procesulverbal al adunării creditorilor, prin care s-a aprobat planul de reorganizare. În cazul în care creditorul apreciază ca fiind nelegală sentinţa pronunţată în soluţionarea contestaţiei, aceasta poate fi atacată cu apel la curtea de apel competentă. 24. Mai mult, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2006, creditorul nemulţumit îşi poate exprima poziţia faţă de planul de reorganizare aprobat de către adunarea creditorilor la momentul discutării confirmării sau infirmării planului de reorganizare de către judecătorul-sindic. Prin urmare, orice creditor nemulţumit are la dispoziţie remedii procesuale adecvate, eficiente, suficiente şi care respectă principiul egalităţii în drepturi. 25. După cum a statuat Curtea şi în Decizia nr. 878 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022, paragraful 14, specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiilor egalităţii între cetăţeni şi egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (2) şi de art. 16 alin. (1) din Constituţie. 26. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea hotărârile din 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele Marckx împotriva Belgiei, Rasmussen împotriva Danemarcei, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, Gaygusuz împotriva Austriei, Larkos împotriva Ciprului, respectiv Bocancea şi alţii împotriva Moldovei) că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Astfel, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. 27. Or, Curtea observă că, în cauză, scopul urmărit de legiuitor este unul legitim, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia. 28. În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale autoarei, Curtea reţine că acestea nu sunt de competenţa Curţii, fiind aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014), instanţele judecătoreşti au competenţa exclusivă de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Arabesque - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 1.468/85/2012/a26 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 3 pct. 19 şi ale art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
