Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Delta“ din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii Cristinel Alexeev şi alţii, în Dosarul nr. 564/88/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 909D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile Penitenciarul Tulcea şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 a prevăzut un spor de izolare pentru anumite categorii socioprofesionale. Ulterior, art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016 în sensul că abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 şi apoi, prin Decizia nr. 5 din 30 ianuarie 2017, instanţa supremă a decis că abrogarea reţinută în decizia anterioară priveşte şi categoria profesională din care reclamanţii fac parte. În opinia reprezentantului Ministerului Public, criticile formulate privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 1.018 din 12 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 564/88/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Delta“ din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii Cristinel Alexeev şi alţii, cu prilejul soluţionării unei cauze în care s-a solicitat acordarea sporului de izolare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege care prevede că orice dispoziţii contrare Legii-cadru nr. 284/2010 se abrogă de la intrarea în vigoare a acestei legi sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 53, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2, art. 7, art. 8, art. 23 şi art. 25 din Declaraţia universală a drepturilor omului. În acest sens, arată că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „personalul instituţiilor publice şi al unităţilor de cult, încadrat pe funcţii care necesită studii superioare şi medii de specialitate, cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării», prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoanele care ocupă funcţii eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază“, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol de lege, „personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare.“ Prin urmare, art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 reglementează un drept de natură salarială cu caracter special, acordat numai acelor persoane care îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de textul legal ce vizează numai acele localităţi situate în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoanelor care ocupă funcţii eligibile. 6. Prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 au fost abrogate de dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria socioprofesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. În paragraful 79 al acestei decizii, instanţa supremă a arătat că „faţă de conţinutul art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, care reglementează acordarea sporului de izolare pentru personalul instituţiilor publice (între care şi poliţiştii) - în condiţiile prevăzute de această normă - şi conţinutul art. 25 din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care reglementează, în privinţa poliţiştilor, acordarea aceluiaşi spor de izolare - într-un alt cuantum şi prin raportare la altă bază de referinţă decât salariul de bază -, rezultă că raportul dintre aceste două norme este acela dintre două norme speciale întrucât, cu referire la categoria socioprofesională a poliţiştilor, norma ulterioară, având acelaşi obiect de reglementare (acordarea sporului de izolare), conţine dispoziţii contrare.“ De asemenea, în paragraful 83 a arătat că „nu este permis ca, pe cale de interpretare, prin alăturarea a două norme - art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 şi art. 4 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 - să se creeze o lex tertia, astfel încât să se valideze ca posibilă acordarea sporului de izolare de până la 60% din salariul de funcţie ori chiar din salariul funcţiei de bază, întrucât această soluţie excedează intenţiei legiuitorului, ar conduce la supravieţuirea unei norme abrogate şi, mai mult decât atât, este contrară soluţiei legislative explicite, cuprinsă în art. 25 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.“ 7. Ulterior, prin Decizia nr. 5 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că, deşi Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016 se referă la alte categorii socioprofesionale decât cea din cauza pendinte, chestiunea de drept dezlegată este aceeaşi şi priveşte modul de interpretare şi aplicare unitară a art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, normă care îi vizează şi pe membrii sindicatului reclamant, ce îşi desfăşoară activitatea în Secţia Chilia Veche din cadrul Penitenciarului Tulcea - aceştia încadrându-se în categoria personalului instituţiilor publice, cu locul de muncă în una din localităţile din Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, prevăzute în pct. 19 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“. 8. Faţă de cele reţinute în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autorul excepţiei arată că, deşi Legea-cadru nr. 284/2010 prevede în art. 25 din anexa nr. VII acordarea unui spor de izolare de până la 20% din salariul de funcţie poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, legea nu identifică concret zonele izolate, fapt care înseamnă că reglementează dispoziţii cu caracter general, or, Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 stipulează în mod neechivoc faptul că dispoziţiile acesteia se aplică doar pentru zona Munţilor Apuseni şi Delta Dunării, iar în baza principiului specialia generalibus derogant, actul normativ în temeiul căruia trebuie acordat sporul de izolare este Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996. De asemenea, arată că şi prin reglementările anterioare ale Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor erau prevăzute drepturi speciale pentru persoanele din zonele izolate, dar Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 reprezenta o reglementare distinctă. 9. În susţinerea criticii sale, autorul excepţiei invocă şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 5.126/2010, în care a arătat că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 cu privire la sporul de izolare au un regim special, aplicându-se în mod expres pentru personalul cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, iar normele emise în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii au caracter general, aplicându-se personalului din celelalte localităţi. 10. Totodată, aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (2) din secţiunea a 11-a a anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, se prevede că „drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază.“ 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că aspectele sesizate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi cenzurate de instanţele judecătoreşti exclusiv în căile de atac. În această situaţie, nu se poate vorbi despre încălcarea prevederilor constituţionale invocate, Curtea Constituţională judecând numai în drept. Totodată, arată că regulile privind aplicarea în timp a legilor, ierarhia actelor normative ori principiul specialia generalibus derogant nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, potrivit cărora „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: […] y) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.“ Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 20 decembrie 2016. De asemenea, Curtea constată că, la data examinării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt abrogate, împreună cu întregul act normativ, prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei. 16. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, precum şi art. 2, art. 7, art. 8, art. 23 şi art. 25 din Declaraţia universală a drepturilor omului, referitoare la interzicerea discriminării, egalitatea în faţa legii, dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, dreptul la muncă şi nivelul de trai. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele criticate de autorul acesteia vizează în exclusivitate modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a uzitat regulile privind aplicarea în timp a legilor şi a principiului specialia generalibus derogant prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016. Deşi invocă mai multe prevederi din Constituţie şi din acte internaţionale la care România este parte, autorul excepţiei nu motivează în ce fel interpretarea instanţei supreme contravine acestor prevederi. 18. Faţă de aceste aspecte, Curtea reţine că, în cadrul controlului de constituţionalitate pe care îl realizează asupra dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de instanţa supremă în temeiul art. 514-518, respectiv al art. 519-521 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, instanţa de contencios constituţional trebuie să se circumscrie însă aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea constituţională a conţinutului dispoziţiilor de lege, aşa cum au fost interpretate de instanţa supremă, cât şi modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respectat prevederile constituţionale în exercitarea atribuţiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020). Cu toate acestea, controlul exercitat de Curtea Constituţională nu se poate extinde, fără a încălca prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, şi asupra modului în care, fără a încălca competenţele sale constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înţelege să aplice unele reguli sau principii de drept, aşa cum sunt cele referitoare la ierarhia actelor normative şi aplicarea legilor în timp. 19. Prin urmare, având în vedere cele mai sus expuse, se reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei, care tind la realizarea unui control asupra modului în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înţeles să soluţioneze Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, nu constituie veritabile critici de constituţionalitate, ci vizează modul de aplicare şi interpretare a legii ce revine competenţei instanţei de judecată. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Sindicatul „Delta“ din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele şi pentru membrii Cristinel Alexeev şi alţii, în Dosarul nr. 564/88/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
