Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 397 din 17 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 397 din 17 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 71 din 28 ianuarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Vlad Constantin Sculeac în Dosarul nr. 12.570/193/2020/a3 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.405D/2022.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.660D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Simona Fulga Kadas în Dosarul nr. 9.403/271/2021 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori; în Dosarul nr. 3.222D/2023, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Marinică Bîzgan în Dosarul nr. 15.760/180/2020/a2 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală; în Dosarul nr. 3.287D/2023, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Călin Stăncioiu în Dosarul nr. 1.584/294/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală; în Dosarul nr. 162D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Lorin Mihail Mihai în Dosarul nr. 1.837/297/2022/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori; precum şi în Dosarul nr. 895D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Gabriela Băciucă în Dosarul nr. 12.168/180/2022/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.405D/2022, nr. 1.660D/2022, nr. 3.222D/2023, nr. 3.287D/2023, nr. 162D/2024 şi nr. 895D/2024, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.660D/2022, nr. 3.222D/2023, nr. 3.287D/2023, nr. 162D/2024 şi nr. 895D/2024 la Dosarul nr. 1.405D/2022, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 306 din 9 iunie 2020 şi nr. 326 din 9 iulie 2024. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, criticate în prezenta cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin Încheierea din 24 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 12.570/193/2020/a3, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Vlad Constantin Sculeac într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale.
    10. Prin Încheierea din 27 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 9.403/271/2021, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Simona Fulga Kadas într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale.
    11. Prin Încheierea nr. 1.311 din 14 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 15.760/180/2020/a2, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Excepţia a fost ridicată de Marinică Bîzgan într-o cauză având ca obiect stabilirea răspunderii penale a inculpatului.
    12. Prin Decizia penală nr. 911 din 22 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.584/294/2022, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ioan Călin Stăncioiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale.
    13. Prin Încheierea din 8 decembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/297/2022/a2, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Lorin Mihail Mihai într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale.
    14. Prin Încheierea din 6 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 12.168/180/2022/a2, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Băciucă întro cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale.
    15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind statul de drept în componenta sa referitoare la respectarea legilor, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, legalitatea incriminării şi a pedepsei, înfăptuirea justiţiei, integrarea în Uniunea Europeană, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune, întrucât exclud posibilitatea ca instanţa judecătorească să aprecieze, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, în ce măsură se impun revocarea amânării şi aplicarea pedepsei, respectiv executarea acesteia. Consideră că a pierde beneficiul amânării aplicării pedepsei după expirarea termenului de supraveghere, deci după considerarea ca executată a pedepsei, aduce o atingere gravă dreptului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă. Practic, pierderea în aceste condiţii a beneficiului amânării aplicării pedepsei cu dispunerea concomitentă a executării din nou a pedepsei în regim privativ de libertate echivalează cu executarea a două pedepse pentru săvârşirea aceleiaşi fapte. Arată că, deşi soluţia de amânare a aplicării pedepsei este mai blândă decât soluţia de condamnare cu dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, regimul revocării amânării aplicării pedepsei este mult mai aspru decât regimul revocării celeilalte soluţii. Astfel, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispoziţiile art. 96 alin. (4) din Codul penal obligă instanţa să revoce suspendarea numai în cazul în care pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune este pedeapsa închisorii. Aşadar, în situaţia în care se pronunţă o soluţie de condamnare la pedeapsa amenzii, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu mai este obligatorie. În schimb, în cazul revocării amânării aplicării pedepsei, instanţa judecătorească are posibilitatea să individualizeze numai pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare.
    16. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Astfel, arată că dispoziţiile art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal reprezintă voinţa legiuitorului, întrucât instituirea regulilor de individualizare a pedepselor constituie atributul său exclusiv. Consideră că normele criticate sunt previzibile, necesitând un proces firesc de interpretare sistematică a legii, atribuţie care, potrivit prevederilor art. 126 din Constituţie, intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege menţionate sunt aplicabile în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
    17. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că soluţia juridică criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. În ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul a reglementat o individualizare legală a pedepsei pentru faptele săvârşite, care constă în revocarea amânării aplicării pedepsei şi în stabilirea unei noi pedepse, potrivit dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni, pedeapsă ce trebuie executată într-un loc de detenţie. Arată că maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracţiuni săvârşit în ipoteza prevăzută prin textul de lege criticat nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situaţia analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârşirea de către persoana supravegheată a unei noi infracţiuni, pe parcursul termenului de supraveghere.
    18. Judecătoria Bacău - Secţia penală consideră că dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale. Arată că soluţia juridică prevăzută de textul de lege criticat reprezintă opţiunea legiuitorului, şi anume aplicarea unui tratament sancţionator mai sever persoanei care repetă comportamentul infracţional.
    19. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate referitoare la obligativitatea aplicării şi executării pedepsei în ipoteza revocării amânării aplicării acesteia, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal. Arată că, de altfel, textul de lege criticat a fost analizat pe larg şi în considerentele Deciziei nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
    20. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.222D/2023, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal este inadmisibilă prin raportare la criticile invocate. Astfel, arată că autorul excepţiei îşi întemeiază critica, din perspectiva încălcării principiului egalităţii în drepturi, pe compararea condiţiilor referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei cu cele privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, deci pe compararea unor instituţii juridice distincte. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, paragraful 23). Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi prin raportare la critica întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea fundamentală, deoarece autorul acesteia nu furnizează niciun motiv pentru care dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt contrare liberului acces la justiţie. Totodată, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 895D/2024, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, fără însă a menţiona deciziile la care face referire.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.287D/2023 îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi în dosarele nr. 1.405D/2022, nr. 1.660D/2022, nr. 3.222D/2023, nr. 162D/2024 şi nr. 895D/2024, la care se adaugă şi prevederile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal în dosarele nr. 1.405D/2022 şi nr. 895D/2024. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, care au următorul cuprins:
    - Art. 88 alin. (3): „(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.“;
    – Art. 91 alin. (3) lit. b): „(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă: [...] b) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;“.

    26. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 148 alin. (2)-(4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 50 privind dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017, instanţa supremă a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, că, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunţarea soluţiei de condamnare pentru noua infracţiune, cât şi revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii.
    28. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.
    29. Totodată, Curtea constată că interpretarea dată, în jurisprudenţa sa, dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal coincide cu interpretarea stabilită prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
    30. Astfel, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pentru argumentele reţinute în paragrafele 13-24 din această decizie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 80-106 din Codul penal prevăd următoarele patru moduri de individualizare a pedepsei: renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80-82), amânarea aplicării pedepsei (art. 83-90), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91-98) şi liberarea condiţionată (art. 99-106). Acestea reprezintă excepţii de la regula executării pedepselor penale în regim de detenţie şi, respectiv, a plăţii sumei de bani reprezentând amenda penală, excepţii reglementate de legiuitor în considerarea gravităţii reduse a faptelor prevăzute de legea penală săvârşite. Astfel, pericolul redus al faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii indică faptul că pentru realizarea scopului pedepsei penale, acela de reeducare a persoanei condamnate şi de prevenire a săvârşirii unor noi infracţiuni, nu este necesară executarea de către făptuitor a pedepsei penale potrivit regulilor generale, prevăzute la art. 5664 din Codul penal, având eficienţă renunţarea la aplicarea pedepsei sau dispunerea unei pedepse individualizate conform art. 83-106 din Codul penal. Cele patru forme de individualizare a pedepsei sunt reglementate gradual, în funcţie de intensitatea efectelor juridice pe care le produc, respectiv de restrângerile pe care le presupun asupra exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către persoana condamnată, atât în cursul executării pedepsei, cât şi ulterior momentului în care pedeapsa este executată. Aşa fiind, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, în cazul fiecărei forme de individualizare a pedepselor, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă, lăsând, totodată, la aprecierea judecătorului dispunerea acesteia. De asemenea, sunt reglementate, în cazul fiecărei forme de executare a pedepsei penale, condiţiile în care acestea se revocă sau se anulează, soluţiile de revocare sau de anulare fiind obligatorii pentru instanţe.
    31. Prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a reţinut că amânarea aplicării pedepsei reprezintă un mod de individualizare a pedepsei ce poate fi dispus, conform art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul penal, în următoarele condiţii: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi b) din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei infractorului pentru o perioadă determinată; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mică de 7 ani, infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
    32. Prevederile art. 88 din Codul penal reglementează condiţiile revocării amânării aplicării pedepsei, această soluţie fiind obligatorie în următoarele cazuri: dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheată, cu reacredinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse; în cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, în afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen. Revocarea amânării aplicării pedepsei este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă.
    33. La rândul său, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă, conform art. 91 alin. (1) din Codul penal, în următoarele condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
    34. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal prevăd că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată. Această limitare a aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 88 din Codul penal care stabilesc, în toate cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei, obligaţia instanţei de a dispune executarea acesteia. Aşa fiind, unul dintre efectele revocării amânării executării pedepsei este cel potrivit căruia pedeapsa penală a cărei amânare a aplicării constituie obiectul revocării nu poate fi individualizată conform art. 91 şi următoarele din Codul penal, fiind obligatoriu să fie executată. Prin urmare, prevederile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal nu reglementează, în privinţa persoanelor care au fost condamnate anterior la pedeapsa închisorii mai mică de un an, o ipoteză juridică contrară celei prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, ci trebuie interpretate coroborat cu acestea din urmă, ele eliminându-le din sfera persoanelor care au fost condamnate anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de un an pe acelea care au beneficiat de amânarea aplicării pedepsei, formă de executare care, ulterior, a fost revocată.
    35. Pentru aceste motive, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a constatat că sintagma „instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei“ din cuprinsul art. 88 alin. (3) din Codul penal este clară, precisă şi previzibilă, întrunind atât standardele de calitate a legii, cât şi exigenţele principiului legalităţii incriminării, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie. Curtea a reţinut că această manieră de reglementare a formelor de individualizare a pedepselor constituie opţiunea legiuitorului, fiind determinată de caracterul excepţional al acestora de la regulile referitoare la executarea pedepselor penale, mai sus referit. În acest sens, prin Decizia nr. 250 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 18 iulie 2017, paragrafele 23 şi 25, Curtea a statuat că, în actualul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă decât represivă, de vreme ce s-a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracţiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni; legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere şi instrumente mult mai eficiente pentru individualizarea şi sancţionarea pluralităţii de infracţiuni, aşa încât noul Cod penal răspunde unei puternice exigenţe sociale, de a reglementa mai sever tratamentul sancţionator al celui care repetă comportamentul infracţional. Potrivit expunerii de motive la proiectul de Lege privind Codul penal, într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanţa valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnaţi şi cu atât mai mult pentru cei aflaţi în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal trebuie corelate cu dispoziţiile Părţii generale a aceluiaşi cod, care vor permite o agravare proporţională a regimului sancţionator prevăzut pentru pluralitatea de infracţiuni; săvârşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi persoană demonstrează o perseverenţă pe calea infracţională a acesteia, aşa încât sunt necesare sisteme de sancţionare adecvate pentru asigurarea constrângerii şi reeducării, iar reglementarea acestora trebuie să se facă respectând Constituţia şi supremaţia sa. Totodată, Curtea a reţinut că individualizarea sancţiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală - revine legiuitorului, care stabileşte normativ pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime şi maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanţei valorii sociale ocrotite prin săvârşirea faptei incriminate -, iar, pe de altă parte, judiciară - pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege. Curtea a subliniat importanţa individualizării legale a sancţiunilor de drept penal prin aceea că legiuitorul nu poate să confere judecătorului o libertate absolută în stabilirea pedepsei concrete, întrucât ar exista riscul unei interpretări şi aplicări arbitrare a pedepsei. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că, în reglementarea sancţiunilor de drept penal de către legiuitor, trebuie stabilit un echilibru între dreptul fundamental, care face obiectul limitării impuse de sancţiune, şi valoarea socială a cărei protecţie a determinat limitarea.
    36. Având în vedere aceste considerente, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a constatat că persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea mai mici de un an, în privinţa cărora au fost dispuse amânarea aplicării pedepsei, iar apoi revocarea soluţiei anterior menţionate, se află într-o situaţie diferită de cea a persoanelor condamnate anterior la pedepse cu închisoarea mai mici de un an, care nu au beneficiat de amânarea aplicării pedepsei, în cazul cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Pentru acest motiv, prevederile art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal sunt în acord cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii presupune reglementarea aceluiaşi regim juridic în cazul persoanelor care se află în situaţii similare şi că acesta nu obligă la stabilirea unor reguli identice în privinţa persoanelor aflate în situaţii diferite.
    37. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în cauză.
    38. Referitor la susţinerea conform căreia textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, precitată, Curtea a reţinut că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât dreptul la un proces echitabil este asigurat prin norme ale dreptului procesual penal, iar prevederile art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal constituie norme de drept penal substanţial.
    39. Cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 146 lit. d) şi ale art. 148, Curtea a constatat, prin decizia mai sus menţionată, că acestea nu au legătură cu cauza, întrucât reglementează atribuţia Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţii de neconstituţionalitate şi, respectiv, integrarea României în Uniunea Europeană.
    40. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 570 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2023, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal.
    41. Prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, precitată, paragraful 22, Curtea a mai reţinut că maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracţiuni săvârşit în ipoteza prevăzută prin textul criticat nu este de natură să încalce dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situaţia analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârşirea de către persoana supravegheată a unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere. Pentru aceste motive, nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, a prevederilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală.
    42. De asemenea, prin Decizia nr. 570 din 22 noiembrie 2022, precitată, paragraful 34, Curtea a reţinut că soluţia juridică criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, şi a fost reglementată conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea. Din această perspectivă, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, consacrat şi de dispoziţiile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu îşi găsesc incidenţa în cauză.
    43. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    44. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Constantin Sculeac în Dosarul nr. 12.570/193/2020/a3 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Simona Fulga Kadas în Dosarul nr. 9.403/271/2021 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Marinică Bîzgan în Dosarul nr. 15.760/180/2020/a2 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală, de Ioan Călin Stăncioiu în Dosarul nr. 1.584/294/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Lorin Mihail Mihai în Dosarul nr. 1.837/297/2022/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Gabriela Băciucă în Dosarul nr. 12.168/180/2022/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi ale art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Judecătoriei Bacău - Secţia penală, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Oana-Cristina Puică

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 397 din 17 septembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"