Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. e) şi ale art. 96 alin. (3) pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea FEROM - S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă Anton Ştefan, în Dosarul nr. 6.910/327/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.302D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum şi judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că, raportat la invocarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, este o problemă de aplicare a legii. De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, se arată că norma constituţională nu are aplicabilitate în ceea ce priveşte drepturile persoanelor juridice, decât atunci când acestea se răsfrâng asupra unor drepturi şi libertăţi fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.910/327/2017, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. e) şi ale art. 96 alin. (3) pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. Excepţia a fost ridicată de Societatea FEROM - S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă Anton Ştefan, în calea de atac a apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.504 din 20 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Tulcea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Tulcea, prin care a fost sancţionată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că se pune egalitate, în mod nejustificat, între situaţia persoanelor care, deşi nu au refuzat să răspundă la vreo solicitare de asistenţă din partea organelor de control, prin simpla lipsă de la locaţia în care are loc controlul, se văd sancţionate în acelaşi mod cu persoane care, deşi prezente, refuză în mod explicit să dea curs solicitărilor legale de asistenţă ale inspectorilor de mediu sau să faciliteze activitatea de control, prin îndepărtarea acelor impedimente ce împiedică desfăşurarea acţiunii de control în bune condiţii şi care au fost aduse la cunoştinţă de către organele de control. Mai mult, normele legale criticate nu fac nicio distincţie între tipul de control de mediu la care este supusă persoana fizică sau juridică, respectiv: a) inspecţia planificată, situaţie în care autoritatea de control are obligaţia informării persoanei supuse controlului despre programul controlului şi persoanele care trebuie să fie prezente, conform art. 24 alin. (2) din Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului, aprobate prin Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009; b) controlul neplanificat, potrivit art. 16 din normele tehnice aprobate prin Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009, acţiune cu privire la care dispoziţiile legale nu prevăd obligaţia organelor de control de a informa persoana vizată de acţiunea de control. Aşadar, în baza celor două norme de incriminare, organele de control pot sancţiona persoana supusă controlului pentru absenţa sa de la locaţia la care se efectuează controlul, deşi aceasta nu avea cunoştinţă de data, ora sau locul în care controlul va avea loc, sau pentru că persoana nu furnizează anumite documente, deşi acestea nu i-au fost solicitate în prealabil. 7. Cu privire la lipsa de claritate şi de previzibilitate a textelor legale criticate se afirmă că, având în vedere termenii generali folosiţi în cuprinsul lor, precum şi înţelesul semantic al acestora, nu se poate deduce din redactare că simpla absenţă a unei persoane de la activitatea de control poate constitui fapta de a nu facilita această activitate, în condiţiile în care persoana nu are cunoştinţă de activitatea de control şi nu este semnalat niciun impediment concret care să presupună o acţiune de înlăturare a acestuia din partea persoanei supuse controlului. 8. Prin urmare, în condiţiile în care o persoană nu are cunoştinţă de activitatea de control (cum este cazul inspecţiilor neplanificate ale Gărzii Naţionale de Mediu) ori de momentul la care aceasta se va desfăşura sau nu îi este comunicată existenţa vreunei piedici care îngreunează activitatea de control, pe care aceasta are posibilitatea efectivă să o înlăture, nu i se poate imputa acesteia fapta de a nu facilita o anumită acţiune sau activitate. 9. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât acestea sunt formulate cu o precizie suficientă care să permită persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcţie de circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Totodată, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, întrucât în prezentul litigiu procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei urmează a fi analizat prin prisma tuturor criticilor formulate, apelanta petentă având la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Cât priveşte art. 16 din Constituţie, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, textul constituţional ar fi aplicabil persoanelor juridice, faţă de care s-a promovat un tratament diferenţiat, numai în cazul în care regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. e) şi ale art. 96 alin. (3) pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 94: "(1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: [...] e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;" – Art. 96: "(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: [...] 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante; [...] 7. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari sunt şi prelevarea de probe;." 14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituţiei şi a supremaţiei sale şi celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate reglementează obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi facilitându-le controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe, şi instituie şi o sancţiune contravenţională pentru nerespectarea acestei obligaţii. 16. Curtea reţine că prevederile legale care instituie sancţiunea contravenţională pentru încălcarea obligaţiei menţionate, respectiv art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 74 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă. 17. Astfel, prin decizia menţionată, paragraful 14, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, protecţia mediului este obiectiv de interes public major, iar, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, „Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: [...] e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;“. Textul de lege criticat - art. 96 alin. (3) pct. 5 din acelaşi act normativ - instituie o sancţiune contravenţională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute de lege în sarcina persoanelor fizice şi juridice, şi anume aceea de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante. 18. Cu privire la critica formulată prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 74 din 22 februarie 2018, precitată, paragrafele 15-17, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa sa, cu privire la claritatea şi previzibilitatea unei norme, Curtea a observat că „textul de lege criticat prevede obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a pune la dispoziţia persoanelor împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante, precum şi sancţiunea nerespectării acestei obligaţii. În ceea ce priveşte documentele relevante care trebuie puse la dispoziţia persoanelor împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, Curtea a constatat că acestea diferă de la caz la caz, legea neputând să prevadă, în mod exhaustiv, care sunt documentele relevante în fiecare speţă. Aşadar, Curtea a reţinut că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. În concluzie, nu se poate primi critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conţinutul contravenţiei.“ Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Totodată, Curtea a reţinut că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, deoarece procesul-verbal de contravenţie poate fi atacat cu plângere contravenţională la instanţa judecătorească, ceea ce s-a întâmplat şi în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, critica potrivit căreia stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată la libera apreciere a agentului constatator este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei va fi analizat, sub toate aspectele, de instanţa judecătorească, iar, în cadrul acestui litigiu, autorul excepţiei are la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Ca atare, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apărare şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la accesul la justiţie. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Distinct de cele menţionate, în ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 9 iunie 2016, paragraful 18), cu valoare de principiu, faptul că egalitatea în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Pentru a exista o încălcare a principiului egalităţii ar trebui să se reţină că între persoanele cărora li se aplică acelaşi regim juridic - în speţă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 - există diferenţe nejustificate obiectiv şi rezonabil. Or, instituirea în sarcina tuturor persoanelor fizice şi juridice a obligaţiei de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi facilitându-le controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe, aplicabilă în mod egal tuturor destinatarilor normei, fără discriminare, nu relevă un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu sunt încălcate. 22. În final, cu privire la susţinerile autoarei excepţiei referitoare la tipurile de inspecţii de mediu şi la modul de desfăşurare a acestora, Curtea observă că acestea sunt reglementate într-o normă juridică de rang inferior, respectiv Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009. Or, această critică vizează în realitate prevederi din normele tehnice şi, ca atare, nu poate fi analizată de Curtea Constituţională, întrucât ar fi contrar dispoziţiilor art. 146 din Constituţie şi celor ale art. 2 alin. (1) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea neputând asigura controlul constituţionalităţii ordinelor miniştrilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea FEROM - S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă Anton Ştefan, în Dosarul nr. 6.910/327/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 94 alin. (1) lit. e) şi ale art. 96 alin. (3) pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
