Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 5.066/120/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.808D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.914D/2021, nr. 1.949D/2021, nr. 1.999D/2021, nr. 2.000D/2021, nr. 2.001D/2021, 2.356D/2021, nr. 2.675D/2021, nr. 2.676D/2021, nr. 2.775 D/2021, nr. 2.814D/2021, nr. 2.841D/2021, nr. 2.842D/2021, nr. 2.922D/2021, nr. 3.065D/2021, nr. 3.388D/2021, nr. 3.789D/2021, nr. 3.826D/2021, nr. 42D/2022, nr. 62D/2022 şi nr. 1.098D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 2.477/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.914D/2021), în Dosarul nr. 782/86/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.949D/2021), în dosarele nr. 5.090/120/2020, nr. 1.449/114/2020 şi nr. 2.500/120/2020 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.999D/2021–2.001D/2021), în Dosarul nr. 2.533/90/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.356D/2021), în dosarele nr. 2.127/102/2019 şi nr. 2.522/102/2019 ale Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.675D/2021 şi nr. 2.676D/2021), în Dosarul nr. 252/112/2021 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.775D/2021), în Dosarul nr. 269/120/2021 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.814D/2021), în Dosarul nr. 5.185/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.841D/2021), în Dosarul nr. 914/120/2021 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.842D/2021), în Dosarul nr. 3.404/90/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.922D/2021), în Dosarul nr. 622/30/2020 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.065D/2021), în Dosarul nr. 390/120/2021 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.388D/2021), în Dosarul nr. 1.295/87/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.789D/2021), în Dosarul nr. 6.284/120/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.826D/2021), în Dosarul nr. 332/40/2021 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 42D/2022), în Dosarul nr. 505/120/2021 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 62D/2022) şi în Dosarul nr. 6.452/120/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.098D/2022). 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.914D/2021, nr. 1.949D/2021, nr. 1.999D/2021, nr. 2.000D/2021, nr. 2.001D/2021, nr. 2.356D/2021, nr. 2.675D/2021, nr. 2.676D/2021, nr. 2.775 D/2021, nr. 2.814D/2021, nr. 2.841D/2021, nr. 2.842D/2021, nr. 2.922D/2021, nr. 3.065D/2021, nr. 3.388D/2021, nr. 3.789D/2021, nr. 3.826D/2021, nr. 42D/2022, nr. 62D/2022 şi nr. 1.098D/2022 la Dosarul nr. 1.808D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi arată că la nivelul considerentelor şi dispozitivelor acestor decizii au fost stabilite o serie de principii în materia salarizării: egalizarea salarială între persoane aflate la nivelul aceleiaşi categorii profesionale, indiferent dacă au obţinut sau nu hotărâri judecătoreşti privind majorarea salarială, salarizarea să se realizeze în funcţie de gradul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, iar hotărârile judecătoreşti să aibă aplicabilitate generală. Instanţele judecătoreşti au obligaţia respectării acestor principii, iar eventuala încălcare a acestora excedează controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 979 din 20 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.066/120/2019, prin Decizia civilă nr. 1.226 din 25 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.090/120/2020, prin Decizia civilă nr. 1.218 din 25 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.449/114/2020, prin Încheierea din 27 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.500/120/2020, prin Decizia civilă nr. 2.797 din 23 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.284/120/2020, prin Încheierea din 13 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 505/120/2021, şi prin Decizia civilă nr. 876 din 22 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.452/120/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. 8. Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.477/3/2021, şi prin Încheierea din 16 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.185/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 9. Prin Decizia nr. 489 din 18 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 782/86/2020, şi prin Încheierea din 14 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 332/40/2021, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 10. Prin Încheierea din 27 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.533/90/2019, şi prin Încheierea din 21 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.404/90/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 11. Prin încheierile din 5 august 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.127/102/2019 şi nr. 2.522/102/2019, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 12. Prin Încheierea din 8 iunie 2021, îndreptată prin Încheierea din 25 august 2021, pronunţată în Dosarul nr. 252/112/2021, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 13. Prin Încheierea din 16 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 269/120/2021, prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 914/120/2021, şi prin Încheierea din 19 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 390/120/2021, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 14. Prin Încheierea din 29 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 622/30/2020, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 15. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/87/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Ministerul Justiţiei în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind acordarea unor drepturi salariale. 17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraţilor a unor drepturi salariale fără să se ţină seama de gradul instanţelor sau parchetelor în cadrul cărora funcţionează magistraţii. Autorul excepţiei invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi susţine că textele legale criticate nu pot fundamenta soluţii judecătoreşti de acordare a unor drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite potrivit legii, atunci când obiectul acţiunilor deduse judecăţii îl reprezintă un nivel de salarizare corespunzător unui nivel superior ierarhic. 18. În opinia autorului, în Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, instanţa de contencios constituţional nu a avut în vedere orice drept de natură salarială stabilit prin hotărâri judecătoreşti - de care, în temeiul art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ar trebui să beneficieze şi personalul care nu era îndreptăţit ca efect direct al unei hotărâri judecătoreşti - titlu executoriu, ci doar anumite drepturi care, odată recunoscute prin hotărâre judecătorească, au incidenţă nemijlocită asupra nivelului (maxim) de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, fiecărui grad, fiecărei trepte, gradaţii, vechimi în muncă şi în specialitate. Astfel, în cazul analizat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, era vorba de indexări (majorări) ale indemnizaţiei de încadrare aplicabile tuturor magistraţilor. 19. Autorul excepţiei susţine că o interpretare contrară a dispoziţiilor legale criticate, prin prisma considerentelor reţinute în Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, echivalează cu nesocotirea efectului obligatoriu al unor decizii ale Curţii Constituţionale, prin care instanţa constituţională a stabilit că salarizarea magistraţilor în raport cu gradul instanţelor sau parchetelor pe lângă care magistraţii, fie ei procurori, judecători sau magistraţi-asistenţi, funcţionează, răspunde exigenţelor constituţionale şi conduce la subrogarea de către instanţele judecătoreşti în competenţa legiuitorului, prin crearea pe cale jurisprudenţială a unui nou sistem de salarizare. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 861 din 16 iunie 2009 şi nr. 561 din 14 aprilie 2009. 20. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că prin criticile de neconstituţionalitate sunt evidenţiate, în esenţă, nemulţumiri faţă de modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale şi de statuările obligatorii ale instanţei de contencios constituţional, de către instanţa judecătorească, aspecte care vizează legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de prima instanţă şi care excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Arată, totodată, că aspectele invocate se circumscriu, în realitate, unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească şi cea legislativă, cu privire la conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor, decurgând din Constituţie. De asemenea, reţine că stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a unui nivel de salarizare la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru personalul plătit din fonduri publice, care ocupă aceeaşi funcţie şi are acelaşi grad, aceeaşi treaptă, gradaţie, desfăşurându-şi activitatea în aceleaşi condiţii, nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, fiind atributul legiuitorului să stabilească modalitatea de salarizare a personalului din sectorul public, ţinând cont de politica statului şi de resursele financiare de care dispune. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi reţine că odată recunoscute drepturile salariale prin hotărâri judecătoreşti definitive, drepturi care au condus la majorarea indemnizaţiilor de încadrare pentru toţi magistraţii şi personalul asimilat acestora, se ajunge la acea echitate pe care şi-a dorit-o legiuitorul în sistemul de salarizare al personalului bugetar, în sensul că pentru o muncă de valoare egală remuneraţia trebuie să fie egală. Din această perspectivă, împrejurarea că drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti sunt necuvenite întrucât nu corespund gradului instituţiilor din care fac parte magistraţii sau personalul asimilat nu poate fi luată în discuţie întrucât chestiunea a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat prin hotărâri judecătoreşti, iar o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate fi pusă în discuţie sub aspectul chestiunii referitoare la caracterul legal al acordării drepturilor salariale prin includerea lor în cuantumul indemnizaţiei de încadrare pentru a se ajunge la nivelul maxim de salarizare. 21. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.914D/2021, apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a arătat în ce măsură dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 142 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. În Dosarul nr. 2.841D/2021, instanţa judecătorească apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, dispoziţiile legale invocate nefiind contrare art. 1 alin. (4) şi (5), art. 142 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Astfel, autorităţile statului dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, astfel încât autorităţile naţionale sunt în principiu în măsură să aleagă mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile publice, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie să respecte alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace încalcă principiul nediscriminării între persoane aflate în situaţii similare. 22. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.949D/2021, opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale menţionate privesc posibilitatea egalizării veniturilor salariale, cu privire la care există o constantă practică în interpretare, atât la nivelul instanţelor de judecată, cât şi la nivelul interpretării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau validării de către Curtea Constituţională, astfel că, în cauză, nu se pun probleme de aplicare neconstituţională. În Dosarul nr. 42D/2022, instanţa judecătorească reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, însă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra acesteia. 23. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu criticile formulate. 24. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă apreciază că prevederile ordonanţelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale, reţinând în acest sens şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016. Constată că argumentele invocate de autorul excepţiei vizează mai degrabă modul de aplicare a dispoziţiilor incidente în cauză, aspect care trebuie analizat de instanţele judecătoreşti, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei cauze. 25. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 26. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece vizează exclusiv interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor legale criticate, care, potrivit art. 126 din Constituţie, intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti. Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţelor judecătoreşti pentru a interpreta şi aplica legea în raport cu situaţiile de fapt deduse judecăţii. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată. 27. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că interpretarea dispoziţiilor legale criticate nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate. 28. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că ansamblul criticilor formulate vizează modul de aplicare a dispoziţiilor legale invocate, iar nu conţinutul acestora, ceea ce excedează sferei de competenţă a Curţii Constituţionale. 29. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 30. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. 33. Curtea observă că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost introduse în cuprinsul ordonanţei de urgenţă prin dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare. 34. Dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost introduse în cuprinsul ordonanţei de urgenţă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, cu modificările ulterioare. 35. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că aceste dispoziţii de lege constituie temeiul acţiunilor în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate. 36. Dispoziţiile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“; – Art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 37. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul legalităţii, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, respingând excepţia ca inadmisibilă. Astfel, prin Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 22 august 2024, Curtea Constituţională a reţinut că, în motivarea excepţiei, autorul acesteia argumentează, în esenţă, că unele instanţe judecătoreşti au interpretat în mod eronat dispoziţiile legale criticate. Astfel, interpretarea pe care autorii o consideră neconstituţională este cea dată de o parte dintre instanţele judecătoreşti care au extins coeficientul de multiplicare 19 şi în privinţa stabilirii indemnizaţiei altor categorii de magistraţi decât procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. 39. Curtea a observat că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu fac nicio referire expresă la categoriile de personal bugetar din care fac parte şi reclamanţii din acţiunile în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi nici la categoriile de personal de ale căror indemnizaţii vor reclamanţii să beneficieze şi a reţinut că aceste norme au un caracter general, fiind susceptibile să fie aplicate într-o multiplicitate indefinită de situaţii de către autorităţile învestite de către ordinea juridică în acest sens. 40. Curtea a subliniat că împrejurarea în care unele instanţe judecătoreşti ar interpreta în mod greşit dispoziţiile legale aplicabile situaţiei de fapt nu reprezintă un temei suficient pentru a permite instanţei de contencios constituţional să soluţioneze pe fond o excepţie invocată în aceste condiţii, întrucât aceasta ar încălca atribuţiile sale prevăzute de art. 146 din Constituţie. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a sa în activitatea de judecată, ceea ce ar determina încălcarea prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 41. Totodată, referitor la critica privind modalitatea în care unele instanţe judecătoreşti au interpretat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea a precizat că o asemenea critică nu vizează conformitatea conţinutului unor dispoziţii legale, respectiv art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu standardele constituţionale invocate în mod formal de către autorul excepţiei, ci chiar modalitatea de interpretare de către instanţele judecătoreşti a unei decizii a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reamintit că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, întrucât aceste aspecte intră în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. 42. Aceleaşi argumente justifică şi în prezenta cauză respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în dosarele nr. 5.066/120/2019, nr. 5.090/120/2020, nr. 1.449/114/2020, nr. 2.500/120/2020, nr. 6.284/120/2020, nr. 505/120/2021 şi nr. 6.452/120/2020 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.477/3/2021 şi nr. 5.185/3/2021 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 782/86/2020 şi nr. 332/40/2021 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.533/90/2019 şi nr. 3.404/90/2019 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.127/102/2019 şi nr. 2.522/102/2019 ale Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 252/112/2021 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, în dosarele nr. 269/120/2021, nr. 914/120/2021 şi nr. 390/120/2021 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 622/30/2020 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 1.295/87/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
