Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Complexul Educaţional Lauder Reut din Bucureşti în Dosarul nr. 20.165/301/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.356D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocaţii Delia Bosman şi Laurenţiu Mihăilă, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocaţilor prezenţi, care pledează pentru admiterea criticilor de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de situaţia debitorului care dovedeşte existenţa unor motive justificate pentru întârzierea executării, nu instituie remediul reducerii penalităţilor şi în cazul debitorului aflat în imposibilitatea obiectivă şi absolută de executare, ceea ce este de natură să încalce liberul acces la justiţie al acestuia din urmă. Mai susţin că aspectele criticate ar fi putut fi surmontate dacă instanţa de judecată ar fi realizat o altă evaluare a situaţiei de fapt şi nu l-ar fi obligat pe autorul excepţiei la executarea unei obligaţii imposibil de executat. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, motivând că problema supusă controlului reprezintă o chestiune de aplicare a legii de către instanţa judecătorească, iar nu o problemă de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 20.165/301/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Complexul Educaţional Lauder Reut din Bucureşti, apelant-contestator într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă o contestaţie la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că norma criticată reglementează un remediu procesual aplicabil doar în cazul întrunirii cumulative a două cerinţe legale - executarea obligaţiei şi dovedirea unor motive justificate pentru întârziere -, aşadar un remediu aplicabil în exclusivitate debitorilor unei obligaţii de a face intuitu personae aflaţi în situaţia unei întârzieri justificate. Cu toate acestea, prevederea legală nu instituie un remediu similar şi pentru debitorii aflaţi în situaţia unei imposibilităţi obiective şi absolute de executare, deşi nici în privinţa acestora, similar celor aflaţi în situaţia unei întârzieri justificate, nu poate fi reţinută vreo culpă sau rea-credinţă. 7. Autorul susţine că s-a aflat în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a executa obligaţia stabilită pe calea ordonanţei preşedinţiale, fiind astfel un debitor de bună-credinţă şi fără culpă, însă demersul său judiciar privind înlăturarea penalităţilor a fost respins pe motiv că nu a făcut dovada nici a îndeplinirii executării obligaţiei şi nici a unor motive temeinice care să justifice întârzierea. Restrângerea domeniului de aplicare al remediului procesual de reducere ori de înlăturare a penalităţii doar pentru categoria debitorilor aflaţi în situaţia unei întârzieri justificate în executare, cu excluderea celor aflaţi în imposibilitatea absolută şi obiectivă de executare, reprezintă o veritabilă restricţionare a accesului la justiţie şi are drept consecinţă crearea unui tratament diferenţiat nejustificat între două categorii de debitori. În acest sens, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului tuturor celor care se află în situaţii similare. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, reglementarea constituind opţiunea liberă a legiuitorului de a supune controlului instanţei, prin formularea contestaţiei prevăzute de dispoziţia legală în discuţie, numai acele situaţii în care executarea a fost întârziată. Accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie are în vedere formularea cererilor în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, fiind permisă limitarea acestui drept în situaţia în care persoana a avut căi de valorificare a apărărilor sale. Scopul legitim urmărit prin această limitare este scurtarea perioadei în care se stabilesc drepturile părţilor din procedura execuţională, interesul ocrotit fiind al creditorului care pretinde în mod legitim executarea hotărârii în favoarea sa, limitarea exercitării accesului la instanţă al debitorului nefiind disproporţionată pentru asigurarea acestui scop. Fiind vorba despre debitori aflaţi în situaţii diferite, alegerea legiuitorului pentru reglementarea unei căi pentru discutarea aspectelor în legătură cu executarea cu întârziere a hotărârii şi lipsa unei reglementări în acelaşi sens pentru situaţia neexecutării hotărârii este justificată. Considerând încheiată dezbaterea asupra modalităţii de rezolvare a raportului dintre părţi prin pronunţarea hotărârii asupra fondului litigiului, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, o cale de atac numai pentru situaţia în care împrejurări nediscutate determină concluzia inexistenţei culpei debitorului care a întârziat executarea sau a existenţei altor cauze pe lângă culpa acestuia pentru întârzierea executării. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 906 din Codul de procedură civilă, care reglementează acordarea de penalităţi în situaţia în care debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 525 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017, Decizia nr. 272 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, Decizia nr. 624 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019, sau Decizia nr. 202 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, decizii prin care Curtea a constatat conformitatea reglementării criticate cu Legea fundamentală. 15. Curtea a reţinut că, potrivit art. 906 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură civilă, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părţilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, până la stingerea ei completă. Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Aşa fiind, pentru a fi admisibilă contestaţia la executare, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume: obligaţia prevăzută în titlul executoriu să fie executată integral la data formulării contestaţiei, iar debitorul trebuie să facă dovada unor motive temeinice care l-au împiedicat să acţioneze, conducând la întârzierea executării. Aprecierea caracterului temeinic al motivelor care au justificat întârzierea executării este lăsată la latitudinea instanţei de executare care urmează a se pronunţa, în acest sens, în funcţie de împrejurările concrete ale fiecărei cauze. 16. Astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa precitată, finalitatea reglementării privind aplicarea de penalităţi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite. Curtea a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Prin urmare, debitorul are la îndemână calea contestaţiei la executare pentru înlăturarea sau reducerea penalităţii stabilite de instanţă, caz în care instanţa va pronunţa o hotărâre care poate fi atacată cu apel, potrivit art. 718 din Codul de procedură civilă. 17. De altfel, în sensul celor statuate prin jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 mai 2023, instanţa supremă a reţinut că mecanismul reglementat de art. 906 din Codul de procedură civilă presupune două etape: în cursul celei dintâi, instanţa de executare stabileşte, la cererea creditorului, o penalitate pe zi de întârziere, în considerarea criteriilor indicate la alin. (2) sau (3) - în măsura în care, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, debitorul nu a executat obligaţia de a face sau de a nu face -, iar într-o etapă subsecventă, fixează, tot la cererea creditorului, suma definitivă ce i se datorează cu titlu de penalitate, printr-o operaţiune matematică, ce presupune înmulţirea sumei stabilite în cadrul etapei precedente cu titlu de penalitate pe zi de întârziere cu numărul de zile regăsit în intervalul celor 3 luni - dacă, în termen de 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu şi-a executat obligaţia prevăzută în titlul executoriu originar; o asemenea cerere poate fi reiterată după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, până la stingerea ei completă. Înalta Curte a observat că „faptul că dispoziţiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă îngăduie reducerea sau chiar înlăturarea penalităţii definitive demonstrează că nu latura punitivă este esenţială în mecanismul penalităţilor, ci cea cominatorie, atât timp cât o asemenea măsură poate fi adoptată atunci când debitorul şi-a executat obligaţia şi, în plus, a dovedit motivele temeinice care au justificat întârzierea în executare“, astfel că „în cadrul acestei noi executări silite, debitorul poate obţine înlăturarea sau reducerea penalităţii pe calea contestaţiei la executare, dacă dovedeşte nu doar executarea obligaţiei prevăzute în titlul iniţial, ci, în plus, şi motivele temeinice care au justificat întârzierea executării“. 18. Mai mult, prin Decizia nr. 665 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 14 februarie 2020, paragraful 25, Curtea Constituţională a concluzionat că „din examinarea reglementării cuprinse în art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă rezultă faptul că posibilitatea înlăturării ori reducerii penalităţii, pe calea contestaţiei la executare, pentru debitorul care execută integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi care dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării, este un beneficiu acordat de legiuitor debitorului de bună-credinţă. Acest beneficiu nu constituie, însă, un drept fundamental al debitorului, ci reprezintă un mijloc de constrângere la îndemâna creditorului în faza executării silite, dreptul protejat de lege fiind titlul executoriu al creditorului, care se bucură de autoritate de lucru judecat“. 19. În prezenta cauză, Curtea observă însă că autorul excepţiei vizează neconstituţionalitatea frazei „dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării“, cuprinsă în alin. (5) al art. 906 din Codul de procedură civilă, din perspectiva instituirii celor două condiţii cumulative de a căror îndeplinire este condiţionată înlăturarea ori reducerea penalităţii pe calea contestaţiei la executare. Acesta apreciază că o atare reglementare elimină posibilitatea exercitării unei căi efective de atac în situaţia în care debitorul se află în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a executa obligaţia. Or, critica având un atare obiect vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, care urmează să aprecieze în ce măsură situaţia prezentată de debitor se încadrează în ipoteza de incidenţă a normei, iar nu o problemă de neconstituţionalitate a normei, susceptibilă de a fi sancţionată de Curtea Constituţională. 20. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Complexul Educaţional Lauder Reut din Bucureşti în Dosarul nr. 20.165/301/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
