Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie I. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.218D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii acesteia. Astfel, precizează că nicio prevedere din Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate doar în condiţiile legii. Arată că în acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.332/263/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie I. Arjocu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva deciziei prin care Tribunalul Gorj a admis apelul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Gorj împotriva sentinţei prin care Judecătoria Motru a admis acţiunea reclamanţilor autori ai excepţiei şi a obligat Comisia locală de fond funciar Padeş să întocmească documentaţia necesară eliberării, pe numele acestora, a titlului de proprietate pentru o suprafaţă cu vegetaţie forestieră. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 şi cele ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, încălcându-se dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin limitarea competenţei în procesele ce decurg din fondul funciar numai la nivelul judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii [care, în cazul de faţă, depăşeşte limita de 200.000 lei instituită de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă] şi, în acelaşi timp, limitarea căilor de atac doar la apel [deşi limita de 500.000 lei prevăzută de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă este depăşită], reprezintă o încălcare a dreptului la o judecată echitabilă, nediscriminatorie. Autorii excepţiei arată că textul se justifica în condiţiile în care a fost instituită excepţia impusă de Legea nr. 18/1991, respectiv obiectul litigiilor funciare care nu putea să depăşească 10 ha. Însă, ulterior, obiectul retrocedărilor terenurilor preluate abuziv a fost majorat, fără ca dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 să fi fost modificate, cu atât mai mult cu cât şi dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor au fost modificate de-a lungul celor 25 de ani ce au urmat Legii nr. 18/1991. Susţin că interesul general privind cauzele de fond funciar, timpul foarte îndelungat scurs de la formularea cererilor de restituire, nesoluţionarea acestora de către autorităţile locale şi numărul mare de litigii justifică necesitatea modificării dispoziţiilor referitoare la competenţa instanţelor de soluţionare a căilor de atac în cazul litigiilor de fond funciar, în sensul reglementării acestora în concordanţă cu noile dispoziţii ale Codului de procedură civilă actual, prin acordarea posibilităţii de a introduce cererea de chemare în judecată la o instanţă superioară, dacă obiectul acesteia depăşeşte ca valoare suma de 200.000 lei şi posibilitatea atacării şi cu recurs a deciziei emise prin încălcarea normelor de drept material şi pentru celelalte motive de recurs enumerate de art. 488 din Codul de procedură civilă. Limitarea competenţei la nivelul judecătoriei şi a căii de atac doar la nivelul tribunalului, indiferent de valoarea obiectului cererii şi imposibilitatea formulării recursului în cazurile prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă reprezintă o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie. 6. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile supuse controlului în cauza de faţă. 9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece măsura impusă de legiuitor cu privire la atacarea doar cu recurs a hotărârilor promulgate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă nu este de natură a aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât acesta este îndrituit să stabilească folosirea unora sau să restrângă exerciţiul altor căi de atac. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi cele ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. În ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia critică doar prevederile tezei întâi din acesta, astfel că obiectul excepţiei se va limita doar la acestea. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare al Legii nr. 247/2005: "(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.“;" – Art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991: „(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.“; – Art. 59 din Legea nr. 18/1991: „Sentinţa civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 [judecătoria, s.n.] este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.“. 13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, care consacră dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, din motivarea excepţiei, rezultă că autorii acesteia îşi raportează criticile de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate instituie, prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, competenţa materială a judecătoriei în ce priveşte soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârilor emise de comisiile judeţene de fond funciar, prin care acestea soluţionează contestaţiile formulate faţă de măsurile stabilite de comisiile locale şi, după caz, le validează ori invalidează. Potrivit art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, sentinţa pronunţată de judecătorie poate fi atacată doar cu recurs. În ce priveşte conţinutul normativ al acestei ultime dispoziţii legale, Curtea apreciază că trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului“, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de noua concepţie legislativă instituită prin actualul Cod de procedură civilă cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac. 15. Autorii excepţiei critică faptul că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt corelate cu prevederile din Codul de procedură civilă în prezent în vigoare, care stabilesc alte reguli de competenţă materială. Astfel, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv. Or în cauza dedusă judecăţii se susţine că obiectul litigiului valorează mai mult decât pragul stabilit de textul menţionat, ceea ce ar atrage competenţa tribunalului de a judeca procesul în primă instanţă, având în vedere că, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, deci şi cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, aşa cum rezultă din coroborarea cu art. 94 pct. 1 lit. k). 16. Faţă de aceste critici, Curtea reţine, însă, că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă „orice alte cereri date prin lege în competenţa lor“, pe lângă toate tipurile de procese enumerate. Totodată observă că dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, astfel cum se precizează expres în art. 2 alin. (1) din acesta. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede însă că dispoziţiile codului se aplică şi în alte materii, dar numai în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. Aceasta constituie o expresie a principiului specialia generalibus derogant, în virtutea căruia pot fi instituite reguli deosebite pentru anumite domenii care necesită o viziune normativă diferită, determinată de anumite specificităţi. Or textele de lege criticate în cauza de faţă reprezintă astfel de norme derogatorii, caracteristice procedurii reconstituirii dreptului de proprietate privată în materia fondului funciar, pe care legiuitorul a înţeles să o reglementeze astfel încât să asigure judecarea cu celeritate, de natură să dea satisfacţie rapidă solicitanţilor şi să clarifice situaţia juridică a terenurilor în discuţie. De altfel, în acest sens, Curtea observă că prevederile din Legea nr. 247/2005, criticate în cauza de faţă, fac parte din titlul XIII al acestei legi, denumit „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“, ceea ce denotă intenţia legiuitorului de a crea reguli speciale care să asigure fluidizarea soluţionării acestui tip de procese. 17. Totodată, Curtea reţine că, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, sau Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ce constituie şi în cauza de faţă obiect al excepţiei, a constatat că prevederile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale. De asemenea, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial, în art. 129, că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege“. Sub aspectul existenţei unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materia fondului funciar, Curtea a reamintit, prin deciziile mai sus menţionate, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. 18. Tot astfel, prin Decizia nr. 1.232 din 6 octombrie 2009, instanţa de contencios constituţional a constatat că nicio dispoziţie din Legea fundamentală nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că procesul echitabil nu presupune în mod imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părţile din proces. 19. Prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea a apreciat că raţiunea pentru care soluţionarea plângerilor împotriva actelor administrative menţionate este lăsată în competenţa judecătoriei este aceea a asigurării celerităţii judecării proceselor în materia fondului funciar. În plus, în cauza de faţă, Curtea reţine că nu este relevantă invocarea criteriului valoric al obiectului cererii pentru stabilirea instanţei competente sub aspect material, ci normele speciale, derogatorii de la procedura comună, edictate în considerarea particularităţii proceselor în materia fondului funciar, dar cu respectarea exigenţelor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, incluzând posibilitatea de a utiliza căile de atac prevăzute de lege, aşa cum s-a arătat mai sus. 20. Cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa citată sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie I. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
