Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 18.178/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.379D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iunie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.178/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, într-o cauză având ca obiect declararea judecătorească a morţii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară. Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 din 10 martie 2015, paragraful 23, înregistrarea şedinţelor de judecată are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public. Totodată, prin deciziile nr. 1 din 4 ianuarie 1995, nr. 190 din 26 februarie 2008 sau nr. 76 din 26 februarie 2015 instanţa de contencios constituţional a arătat că legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, printre care şi dreptul la un proces echitabil, fără a face distincţie între procesele penale şi cele civile. 5. Obţinerea copiei electronice a înregistrării şedinţei de judecată permite verificarea concordanţei celor cuprinse în încheierile, sentinţele sau deciziile instanţelor cu realitatea şi poate conduce la clarificarea unor aspecte relative la corecta aplicare de către instanţă a dispoziţiilor legii. De aceea, potrivit art. 231 alin. (6) din Codul de procedură civilă, înregistrările din şedinţa de judecată vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar. Mai arată care sunt modalităţile de participare a procurorului în procesul civil, potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă. 6. Având în vedere aceste argumente, autorul excepţiei apreciază că prevederea cuprinsă în art. 231 alin. (5) din Codul de procedură penală, referitoare la posibilitatea obţinerii doar de către părţi a copiei electronice a înregistrării şedinţei de judecată, creează o discriminare nejustificată între procuror şi părţi şi înfrânge principiul egalităţii armelor, împiedicând exercitarea deplină a atribuţiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituţie în sarcina Ministerului Public, copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată reprezentând un instrument necesar pentru aducerea la îndeplinire a acestor atribuţii. 7. În concluzie, autorul excepţiei apreciază că procurorul trebuie să aibă, în egală măsură cu părţile, dreptul de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă. 8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi dispoziţiile legale criticate contravin rolului constituţional al Ministerului Public consacrat de art. 131 din Legea fundamentală. Dispoziţiile constituţionale instituie atribuţii cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general şi public sunt detaliate în art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În consecinţă, este nejustificată limitarea adusă de textul de lege, care conferă doar părţilor dreptul de a obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că procurorului nu-i este recunoscută posibilitatea obţinerii unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată nu constituie un motiv de neconstituţionalitate din perspectiva art. 21 alin. (3) şi art. 131 din Legea fundamentală. Dispoziţiile legale criticate constituie măsuri de bună administrare a justiţiei şi nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi nici să împiedice realizarea rolului constituţional al Ministerului Public în activitatea judiciară civilă. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Astfel, tratamentul diferenţiat instituit în defavoarea procurorului şi în favoarea părţilor nu asigură echilibrul necesar între acuzare şi apărare şi lezează dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii armelor. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalităţii armelor reprezintă o garanţie fundamentală a unui proces echitabil şi presupune menţinerea pe tot parcursul acestuia a unui echilibru între părţi şi Ministerul Public (Hotărârea din 30 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Borgers împotriva Belgiei, Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Ankeri împotriva Elveţiei, Hotărârea din 6 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Stankiewicz împotriva Poloniei, şi Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Cauza Bălaşa împotriva României). 12. Se susţine că dispoziţiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare şi apărare. În aceste condiţii, procurorul trebuie să aibă, în egală măsură cu părţile, dreptul de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituţie. În plus, contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăşi o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Curtea de la Strasbourg a statuat, în jurisprudenţa sa, că principiul contradictorialităţii nu priveşte numai părţile între ele, ci şi Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicţie independentă, participantă potrivit procedurilor naţionale (Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunţată în Cauza Niederost-Huber împotriva Elveţiei). Limitarea prevăzută de textul legal criticat este neconstituţională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabileşte în mod clar şi categoric sfera atribuţiilor procurorului, fără a trimite la cazuri stabilite prin altă lege. Se arată că legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un rol determinant în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la „Autoritatea judecătorească“ şi nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituţionale. Procurorul participă în proces şi contribuie la aflarea adevărului, sens în care, în cursul urmăririi penale, strânge şi administrează probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului/inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constituţional, referindu-se la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părţi, el având numai rolul de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertăţi. Imposibilitatea procurorului de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă, în condiţiile textului criticat, afectează ordinea de drept astfel instituită de Constituţie care consacră rolul Ministerului Public. 13. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că soluţia legislativă consacrată de art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât nu permite desfăşurarea procesului penal cu respectarea principiului egalităţii de arme între acuzare şi apărare, împiedicând exercitarea deplină a rolului constituţional al Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, în activitatea judiciară. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor.“ 17. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public în activitatea judiciară. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată stabileşte faptul că pot fi eliberate copii electronice ale înregistrărilor şedinţelor de judecată numai părţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora şi numai în ceea ce priveşte cauza lor. Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005], iar suportul înregistrării se păstrează în arhiva instanţei [art. 122 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015], grefierul şef de secţie fiind cel care verifică şi supraveghează modul de înregistrare a şedinţelor judecată [art. 51 alin. (1) lit. q) din Regulament]. De asemenea, potrivit art. 162 alin. (2) din Regulament, copiile de pe suporturile electronice din cauzele civile se eliberează cu încuviinţarea instanţei de judecată în condiţiile stabilite de alin. (1) al aceluiaşi articol, respectiv numai părţilor sau reprezentanţilor acestora. 19. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de declarare a morţii unei persoane, cerere care se judecă cu participarea obligatorie a procurorului, potrivit art. 92 alin. (3) coroborat cu art. 946 alin. (4) din Codul de procedură civilă, lipsa sa fiind sancţionată cu nulitatea absolută. În procesul civil, participarea procurorului este, de regulă, facultativă, potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, fiind însă cazuri expres prevăzute de lege în care participarea acestuia este obligatorie. În aceste condiţii şi având în vedere cadrul procesual al invocării excepţiei, Curtea reţine că regula participării obligatorii a procurorului din procesul penal este transpusă în excepţia procesului civil, astfel încât soluţia şi considerentele Deciziei nr. 103 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 aprilie 2018, se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 20. Prin decizia menţionată, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, răspunzând unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză de acelaşi autor, iar, la paragrafele 24 şi 25, a reţinut, în esenţă, că nu poate fi primită critica potrivit căreia procurorul nu-şi poate exercita rolul constituţional, deoarece, spre deosebire de părţi, acesta participă în mod obligatoriu, în toate cazurile, lipsa sa fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Faptul că nu i se poate elibera o copie electronică a şedinţei de judecată nu echivalează cu împiedicarea procurorului de a-şi exercita menirea constituţională, deoarece, în măsura în care constată că notele de şedinţă nu corespund adevărului, pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată. În plus, împrejurarea că procurorul de şedinţă poate fi înlocuit ulterior cu un altul care, în absenţa copiei electronice a şedinţei de judecată, nu ar avea posibilitatea să cunoască tot ce s-a dezbătut anterior, nu se poate converti într-un viciu de neconstituţionalitate, deoarece existenţa unor note de şedinţă incomplete sunt o consecinţă a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de către procurorul care a participat la şedinţa respectivă şi care, deşi a constatat, pe baza notelor, că acestea nu corespund întru totul realităţii, nu şi-a exercitat un drept legal de contestare. Cu alte cuvinte, procurorul, în cadrul şedinţelor de judecată la care participă, neavând drepturi subiective proprii, se subordonează principiului legalităţii şi unităţii de acţiune, sens în care nu poate invoca propria turpitudine. Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie şi reflectate în Codul de procedură civilă şi în art. 63 şi art. 67 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, procurorul are obligaţia de a verifica toate încheierile de şedinţă şi notele grefierului, iar, în măsura în care acestea sunt eliptice/neconcordante cu realitatea, va avea posibilitatea contestării lor până la următorul termen, în aşa fel încât să corespundă adevărului. Tocmai de aceea, în calitate de apărător al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, procurorul trebuie să manifeste un rol activ. 21. Referitor la susţinerile formulate de reprezentantul Ministerului Public care a participat la dezbaterile prezentei cauze în şedinţa publică din 10 mai 2018, Curtea constată că acestea excedează susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care a criticat imposibilitatea obţinerii de către procuror a unei copii electronice a şedinţei de judecată şi nicidecum imposibilitatea contestării notelor grefierului la ultimul termen de judecată sau lipsa vreunei căi de atac împotriva modului de corectare a acestora în urma contestării lor. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 18.178/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
