Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Şuto Zoltan în Dosarul nr. 4.138/30/2016* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 505D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ - S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că norma de lege criticată este o dispoziţie generală care se completează cu dispoziţiile din alte acte normative, nefiind lipsită de claritate şi previzibilitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 225 din 28 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.138/30/2016*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Şuto Zoltan în cadrul apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 401 din 5 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4.138/30/2016, având ca obiect anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă şi plata drepturilor salariale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate nu sunt clare şi previzibile, întrucât nu identifică în mod concret cazurile în care se suspendă de drept contractul individual de muncă. Astfel, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5). De asemenea invocă Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, prin care Curtea Constituţională a reţinut că principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În susţinerea acestei opinii, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 şi Decizia nr. 513 din 4 iulie 2017. De asemenea arată că art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 reprezintă o normă de drept comun în materia raporturilor de muncă, ce trebuie interpretată în coroborare cu alte acte normative speciale, care cuprind norme referitoare la încetarea de drept a unui contract individual de muncă. Înţelesul acestui text de lege este clar, putând fi dedus pe cale de interpretare prin raportare la sensul comun al cuvintelor ce îl compun. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Curtea constată că dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 53/2003 sunt conţinute într-un singur alineat, astfel că se va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003, care are următoarea redactare: „Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: […] i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.“ 12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 13. Examinând textul de lege criticat, Curtea constată că acesta face parte din ansamblul reglementărilor Codului muncii referitoare la cauzele şi condiţiile în care poate fi suspendat contractul individual de muncă. Art. 50 din Legea nr. 53/2003 reglementează situaţiile în care contractul individual de muncă se suspendă de drept, în virtutea legii, şi nu ca urmare a voinţei vreuneia din părţile contractante. Prin urmare, legiuitorul a enumerat împrejurările care, potrivit normelor de drept comun în materia raporturilor de muncă, determină suspendarea acestor raporturi, însă, admiţând că pot exista şi alte situaţii specifice care pot justifica suspendarea obligaţiilor ce decurg din contractul individual de muncă, a prevăzut în conţinutul textului de lege criticat posibilitatea reglementării acestora prin alte legi. 14. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu-şi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii (a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). Curtea a arătat că formularea suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 15. Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 constituie o normă generală al cărei înţeles este clar, fiind fără echivoc intenţia legiuitorului de a crea posibilitatea ca prin alte acte normative să fie instituite şi alte cauze de suspendare de drept a contractului individual de muncă. Angajatul, cunoscând reglementările speciale aplicabile raportului său de muncă, are posibilitatea să prevadă care sunt situaţiile specifice care determină suspendarea raportului său de muncă. 16. Faptul că într-un singur articol de lege nu sunt prevăzute toate cazurile de suspendare de drept ale contractului individual de muncă şi nu sunt detaliate toate condiţiile şi termenele în care un angajat se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale nu poate conduce la concluzia că norma de drept este lipsită de claritate şi previzibilitate, de vreme ce toate aceste aspecte sunt reglementate în alte articole ale aceluiaşi act normativ sau în conţinutul altor acte normative, putând fi cunoscute de cel interesat. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Şuto Zoltan în Dosarul nr. 4.138/30/2016* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 50 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
