Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în Dosarul nr. 6.782/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 23D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.170D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în Dosarul nr. 23/88/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.170D/2021 la Dosarul nr. 23D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, interpretând sintagma „salariu de bază“, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a făcut altceva decât să dea expresie rolului său constituţional de a interpreta unitar legislaţia la nivelul întregii ţări, astfel cum este stabilit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 1.057/CA din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.782/118/2018, şi prin Decizia civilă nr. 944/CA din 15 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 23/88/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care au fost soluţionate cererile de obligare a angajatorului la stabilirea salariilor de bază şi a sporurilor la nivelul maxim din cadrul unităţii pentru aceeaşi funcţie/grad/ treaptă/gradaţie şi clasă de salarizare a funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale, deoarece, în cazul poliţiştilor, „salariul funcţiei de bază“ nu se identifică cu „salariul de bază“. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu sunt aplicabile acestei categorii socioprofesionale. 9. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reprezintă norme derogatorii în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 4 alin. (2) şi (3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care utilizează sintagmele „salariul funcţiei de bază“/„salariul de funcţie“ în reglementarea salarizării poliţiştilor. 10. Autoarea excepţiei consideră că norma derogatorie, instituită prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, este aplicabilă instituţiilor şi autorităţilor publice pentru care legislaţia specifică în vigoare prevede în mod expres că personalul din cadrul acestora beneficiază de salariu de bază/indemnizaţie de încadrare. În situaţia în care legiuitorul ar fi urmărit ca prevederile menţionate să fie aplicabile tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, ar fi utilizat sintagma „salarii de bază/solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază/indemnizaţie de încadrare“. 11. În consecinţă, se arată că, prin interpretarea termenului de „salariu de bază“ din cuprinsul art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în sensul că acesta se referă şi la „salariul funcţiei de bază“ al poliţiştilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat opţiunea legiuitorului, subrogându-se acestuia, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. 12. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 15 alin. (3), ale art. 36 alin. (3) şi ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 13. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, nu încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 61 alin. (1) din Constituţie, interpretarea textului de lege fiind realizată de instanţa supremă tocmai în realizarea prerogativei date de legiuitor, prin procedura reglementată de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, introduse în cuprinsul ordonanţei de urgenţă prin dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 18. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că aceste dispoziţii de lege constituie temeiul acţiunilor în cadrul cărora s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate. În acelaşi timp, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea observă că acestea vizează dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020, potrivit căreia: „termenul de «salariu de bază» prevăzut de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la «salariul funcţiei de bază» al poliţiştilor.“ 19. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 20. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 95 din 5 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 august 2024. 22. Curtea Constituţională a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a procedat la o interpretare extensivă a termenului „salariu de bază“, ţinând cont de voinţa legiuitorului de eliminare a inechităţilor existente în materie de salarizare. Pentru a decide astfel însă, instanţa supremă şi-a fundamentat decizia pe jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, şi a clarificat înţelesul dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de aceste norme juridice, făcând trimitere, de asemenea, la toate cele patru tipuri de elemente salariale principale (de bază), respectiv salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/ indemnizaţia de încadrare. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere statuările cu valoare de principiu ale Curţii Constituţionale reţinute în Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, referitoare la egalitatea de tratament sub aspectul salarizării pe care o impune situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a invocat argumente reţinute prin Decizia sa nr. 30 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 20 decembrie 2016, referitoare la echivalenţa sintagmei „salariu de bază“ cu cea de „salariu al funcţiei de bază“. 23. Curtea Constituţională a constatat că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 s-a fundamentat pe o interpretare teleologică având ca fundament considerente constituţionale, legale şi jurisprudenţiale, care înlătură echivocul normativ. Stabilind înţelesul termenului „salariu de bază“, instanţa supremă nu s-a substituit legiuitorului - întrucât sensul stabilit normei nu o modifică, nici nu o completează -, ci, din contră, a realizat un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor. În consecinţă, Curtea a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acţionat intra vires, în interiorul marjei sale de competenţă, fără a legifera, substituindu-se autorităţii competente în acest domeniu. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 95 din 5 martie 2024, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. În consecinţă, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, deoarece, prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-a substituit Parlamentului prin crearea ab novo a unei reguli privitoare la salarizarea poliţiştilor, ci s-a menţinut în limitele competenţei sale conferite de legiuitorul constituant prin art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în dosarele nr. 6.782/118/2018 şi nr. 23/88/2018 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
