Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 95 alin. (3) şi (4) şi ale art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Mudo Impex - S.R.L. din Gura Humorului şi de Oana-Florina Maidan în Dosarul nr. 7.003/86/2013* al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 588D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte critica autorilor privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 95 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu este clar stabilită modalitatea de calcul al duratei termenului în care se derulează planul de reorganizare, reprezentantul Ministerului Public învederează Curţii că aceasta este clar reglementată, legiuitorul stabilind că termenul începe să curgă de la data confirmării planului, iar în ceea ce priveşte posibilitatea întreruperii sau suspendării acestui termen, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceste chestiuni ţin de aplicarea legii. Referitor la critica autorilor privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, reprezentantul Ministerului Public arată că aceste dispoziţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 885 din 16 decembrie 2021, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a textului criticat, motiv pentru care solicită menţinerea acestei din urmă jurisprudenţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 133 din 11 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.003/86/2013*, Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 95 alin. (3) şi (4) şi ale art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Mudo Impex - S.R.L. din Gura Humorului şi de Oana-Florina Maidan într-o cauză având ca obiect propunerea de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitorului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că noţiunea de „pierdere în averea debitorului“ şi cea de „nerespectare a planului de reorganizare“ nu sunt suficient de clare şi că legiuitorul nu a stabilit criterii concrete în raport cu care judecătorul-sindic să decidă cu privire la o cerere de deschidere a procedurii generale de faliment împotriva debitorului. De asemenea, prin formularea de către administratorul judiciar a cererii de deschidere a procedurii falimentului, autorii consideră că le-a fost încălcat dreptul de proprietate pe care aceştia îl deţin asupra părţilor sociale din cadrul societăţii debitoare, asupra creanţelor achiziţionate de aceştia în timpul procedurii, precum şi asupra sumelor acordate debitoarei cu titlu de finanţare, în condiţiile în care debitoarea beneficiază de disponibil pentru plata creanţelor, iar administratorul judiciar nu a implementat toate măsurile cuprinse în planul de reorganizare. 6. Referitor la prevederile art. 95 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006 ce reglementează durata planului de reorganizare şi posibilitatea de prelungire a acesteia cu cel mult un an, autorii consideră că se impune clarificarea modalităţii de calcul al termenului şi, cu precădere, dacă acest termen poate fi suspendat sau întrerupt în anumite cazuri. 7. Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea netemeiniciei, instanţa de judecată arată că, prin Decizia nr. 1.542 din 17 noiembrie 2009, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja asupra prevederilor art. 105 din Legea nr. 85/2006, constatând constituţionalitatea acestora. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (3) şi (4) şi ale art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conţinut: - art. 95 alin. (3) şi (4): "(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.(4) La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată;" – art. 105 alin. (1): „Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.“ 12. Curtea reţine că Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ţinând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra textelor criticate. 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 95 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006 reglementează durata planului de reorganizare, precum şi condiţiile în care această durată poate fi prelungită, stabilind astfel norme de procedură aplicabile în perioada de reorganizare. Luând în considerare natura acestor dispoziţii legale, Curtea constată că sunt incidente prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), care conferă legiuitorului atributul exclusiv de a adopta regulile de procedură judiciară, inclusiv în materia insolvenţei, singura limitare fiind aceea de a nu aduce atingere altor drepturi şi libertăţi constituţionale. 15. Referitor la fixarea anumitor termene în procedura insolvenţei, Curtea Constituţională a statuat că în această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 şi 24, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022, paragraful 15, sau Decizia nr. 41 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 23 martie 2022, paragraful 16). 16. Astfel, prin fixarea duratei de valabilitate a planului de reorganizare şi a condiţiilor în care aceasta poate fi prelungită, legiuitorul nu a adus atingere textelor constituţionale invocate, ci a urmărit asigurarea unei discipline procesuale şi crearea unui cadru legislativ în care persoanele interesate să îşi poată valorifica drepturile şi libertăţile fundamentale. 17. Pe de altă parte, susţinerile autorilor ce vizează modalitatea de aplicare în concret a art. 95 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006 la situaţia din speţa dedusă controlului, respectiv existenţa unor eventuale cazuri de întrerupere/ suspendare a termenului prevăzut pentru derularea planului de reorganizare pe perioada în care debitoarea s-a aflat în procedura falimentului, sunt chestiuni ce vizează interpretarea şi aplicarea legii, iar nu controlul de constituţionalitate, fiind deci în afara sferei de competenţă a Curţii. 18. Prin urmare, prevederile art. 95 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate de autori. 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că prevederile criticate reglementează cele două ipoteze în care judecătorul-sindic poate fi sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii generale de faliment împotriva debitorului. Contrar afirmaţiilor autorilor, legiuitorul a identificat în mod clar şi neechivoc ipotezele în care poate fi formulată o astfel de cerere de către subiecţii îndreptăţiţi de lege. Nemulţumirea autorilor în sensul că legiuitorul nu a indicat şi alte cazuri în care se pot introduce astfel de cereri nu conduce la neclaritatea sau inexactitatea prevederilor legale criticate. Instanţa de judecată, în virtutea atributului său exclusiv de interpretare a legii şi de aplicare a sa în concret la speţa dedusă judecăţii, este cea care va aprecia dacă o anumită situaţie intră sau nu în sfera de aplicare a reglementării criticate. În acest sens, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, sau Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009), Curtea a reţinut că instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 751, în care a arătat că „oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară“. 20. Raportând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea constată că atâta vreme cât legiuitorul a edictat norme clare şi concise, cum este cazul în speţa dedusă controlului, nu există o încălcare a dreptului de proprietate privată sau a dreptului la un proces echitabil al autorilor din perspectiva edictării unor norme neclare. 21. Contrar celor susţinute de autori, prevederile criticate nu conduc la o privare de proprietate a autorilor cu privire la părţile sociale pe care aceştia le deţin în cadrul societăţii debitoare şi nici cu privire la creanţele dobândite de autori în cadrul procedurii insolvenţei de la creditorii garantaţi. Deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei nu conduce la pierderea calităţii de asociat în cadrul societăţii debitoare şi nici nu afectează în vreun alt mod această calitate deţinută de autori. 22. Prin prevederile criticate, legiuitorul nu a adus atingere nici dreptului de proprietate asupra creanţelor preluate de autori de la creditorii garantaţi ai debitoarei şi nici asupra sumelor de bani acordate cu titlu de finanţare acesteia, întrucât autorii au posibilitatea de a-şi realiza aceste creanţe în cadrul procedurii falimentului. Mai mult, chiar şi în situaţia în care autorii nu ar putea să îşi recupereze aceste creanţe tot nu ar fi încălcat dreptul de proprietate, Curtea reţinând în jurisprudenţa sa că recuperarea doar parţială sau deloc a unor creanţe se datorează în exclusivitate situaţiei economice a debitorului aflat în stare de insolvenţă, şi nu reglementărilor legale criticate, care nu prevăd decât măsuri menite să asigure acoperirea pasivului debitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 469 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 octombrie 2005). 23. Tot în acest context, instanţa constituţională reaminteşte că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Prin Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, prin care a analizat constituţionalitatea condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, Curtea a statuat că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea Constituţională constată că, prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. 24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 885 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 7 aprilie 2022, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în raport cu critici similare. În acest sens, instanţa constituţională a reţinut că atât timp cât cererea de deschidere a procedurii falimentului este analizată de judecătorul-sindic, care verifică îndeplinirea condiţiilor pentru a se aplica o asemenea procedură, este respectat dreptul la un proces echitabil, care presupune ca orice cauză să fie supusă analizei şi judecăţii efectuate de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, cerinţe pe care legea aplicabilă în materia procedurilor de insolvenţă le cuprinde (a se vedea Decizia nr. 885 din 16 decembrie 2021, paragraful 19). 25. Referitor la acţiunile pe care administratorul judiciar le-ar fi luat şi care, în opinia autorilor excepţiei, ar fi adus prejudicii debitoarei, Curtea reţine că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, autorii aveau posibilitatea de a supune controlului judecătoresc aceste acţiuni, urmând ca judecătorul-sindic să stabilească legalitatea sau nelegalitatea acestora. Prin urmare, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală nici din această perspectivă. 26. De asemenea, instanţa constituţională observă că nu există nici pretinsa contrarietate între prevederile criticate şi dispoziţiile art. 45 din Constituţie. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011), principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Or, protejarea libertăţii economice nu poate fi invocată pentru a bloca o cerere de deschidere a procedurii falimentului atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite de legea specială a insolvenţei. 27. Cât priveşte celelalte susţineri ale autorilor referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate, Curtea constată că acestea excedează competenţei sale, care realizează doar controlul de constituţionalitate a prevederilor criticate. Aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), instanţele judecătoreşti au competenţa exclusivă de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de Societatea Mudo Impex - S.R.L. din Gura Humorului şi de Oana-Florina Maidan în Dosarul nr. 7.003/86/2013* al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 95 alin. (3) şi (4) şi ale art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
