Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Bianca Drăghici │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Victor Hîrşovescu în Dosarul nr. 7.389/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 403D/2016. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus o precizare a criticilor de neconstituţionalitate formulate, în cuprinsul căreia menţionează că, în opinia sa, sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. 59^3 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi cele ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că nu sunt indicate normele constituţionale pretins încălcate, autorul susţinând existenţa unui conflict între dispoziţiile art. 58^3 alin. (1) şi cele ale art. 58^2 lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi prezintă aprecieri cu privire la interpretarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 2 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.389/95/2015, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Excepţia a fost ridicată de Victor Hîrşovescu într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea unei autorităţi publice la comunicarea unor informaţii. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 încalcă principiul contradictorialităţii, susţinând, în esenţă, că aceste norme sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit petiţionarului să studieze dosarul întocmit ca urmare a propriei plângeri, să primească xerocopii, să propună probe, să constate cum se apără poliţistul şi dacă cercetarea prealabilă disciplinară este completă şi legală. De asemenea, autorul excepţiei pretinde existenţa unui conflict între dispoziţiile art. 58^3 alin. (1) şi cele ale art. 58^2 lit. d) din Legea nr. 360/2002. 8. În final, autorul consideră că, în mod greşit, Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor a fost interpretată în sensul că obligă doar la un răspuns în 30 de zile, nu şi la dreptul reclamantului de a studia dosarul cauzei. 9. Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, mărginindu-se doar la a analiza admisibilitatea acesteia. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia invocată este inadmisibilă, întrucât, în realitate, autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de posibila contradicţie între prevederile art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 şi cele ale art. 58^2 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege. De asemenea, apreciază că, în lipsa indicării concrete a principiilor constituţionale pretins a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea trebuie motivată. 12. Avocatul Poporului îşi exprimă punctul de vedere doar cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, în sensul netemeiniciei acesteia. Astfel, apreciază că această normă legală nu este de natură a afecta principiul contradictorialităţii. Părţile, aşa cum sunt menţionate prin actul administrativ prin care se declanşează cercetarea prealabilă, sunt: poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia, potrivit art. 59 alin. (5) din Legea nr. 360/2002. De asemenea, cât priveşte persoana la sesizarea căreia s-a declanşat cercetarea disciplinară, aceasta nu este parte în procedură şi, prin urmare, principiul contradictorialităţii nu îi este aplicabil. Totodată, susţine că argumentul autorului excepţiei potrivit căruia persoana care a sesizat comiterea faptelor are dreptul de a constata dacă cercetarea este completă şi legală, nu poate fi reţinut, deoarece această sarcină revine persoanei care a dispus-o, după primirea dosarului de cercetare prealabilă şi care poate lua una dintre măsurile prevăzute de art. 59^3 din Legea nr. 360/2002. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „procedura disciplinară nu este publică“ şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002. 16. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta referitoare la contradictorialitate. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 55 din Legea nr. 360/2002, încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. 18. Analizând cadrul legal în materia cercetării disciplinare a poliţistului, Curtea observă că, potrivit art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, procedura disciplinară are la bază: prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită; garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat; celeritatea procedurii - cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege; contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă; unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară; legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1). 19. Relativ la contradictorialitate, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 35-37, Curtea a reţinut că „acest concept este definit în doctrină ca dreptul fiecărei părţi de a participa la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor sau apărărilor sale precum şi dreptul de a discuta şi combate susţinerile şi probele celeilalte părţi. Contradictorialitatea se traduce în aducerea la cunoştinţa celeilalte părţi a argumentelor de fapt şi de drept, pe de-o parte, şi posibilitatea celeilalte părţi de a răspunde acestora, pe de altă parte. Astfel, contradictorialitatea este, în primul rând, posibilitatea reală de a dezbate în faţa judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente. Din perspectiva protejării drepturilor omului, Curtea observă că principiul contradictorialităţii este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, care presupune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă vis-à-vis de adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006 pronunţată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Astfel, instanţa europeană a statuat că a existat o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în cazul în care reclamantul a fost împiedicat să răspundă la observaţiile făcute de avocatul-general în faţa Curţii de Casaţie şi nu i s-a dat o copie a observaţiilor acestuia. Inegalitatea a fost exacerbată de participarea avocatului-general, în calitate de consilier, la deliberările instanţei (Hotărârea din 30 octombrie 1991 pronunţată în Cauza Borgers împotriva Belgiei, paragrafele 27-29).“ 20. Cu privire la principiul publicităţii, prin Decizia nr. 537 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Curtea a statuat că acesta „implică, pe de o parte, desfăşurarea şedinţelor de judecată în prezenţa părţilor şi în condiţii care să garanteze posibilitatea publicului de a asista la dezbateri şi, pe de altă parte, pronunţarea hotărârii prin care se soluţionează cauza în şedinţă publică. El constituie premisa unei justiţii independente şi imparţiale care asigură părţilor garanţia respectării dreptului la un proces echitabil“. 21. Faţă de cele anterior referite, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora procedura disciplinară nu este publică, nu contravin principiului contradictorialităţii, întrucât în discuţia părţilor vor fi puse toate cererile, împrejurările de fapt şi de drept invocate. 22. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia reglementările criticate sunt neconstituţionale „în măsura în care nu permit petiţionarului să studieze dosarul întocmit ca urmare a propriei plângeri“, având în vedere faptul că, potrivit art. 59 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, în actul administrativ, prin care se declanşează cercetarea prealabilă, se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia. Aşadar, persoana la sesizarea căreia s-a declanşat cercetarea disciplinară nu este parte a acestei proceduri, fiind un terţ faţă de aceasta, împrejurare care nu justifică accesul la actele dosarului de cercetarea disciplinară. Însă, în temeiul ordonanţei care reglementează activitatea de soluţionare a petiţiilor, persoana la cererea căreia s-a declanşat cercetarea disciplinară poate solicita informaţii cu privire la rezultatul sesizării, ceea ce s-a şi întâmplat în prezenta cauză. 23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de răspunsul primit de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, căruia i-a adresat o petiţie, context în care apreciază că ordonanţa criticată ar fi trebuit să fie mult mai detaliată. Or, acest aspect nu reprezintă o problemă de constituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii de către autoritatea publică pârâtă, asupra căreia, în temeiul art. 126 din Constituţie, instanţa judecătorească are competenţa exclusivă să se pronunţe cu prilejul soluţionării litigiului în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 87 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, sau Decizia nr. 825 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012). Ca atare, Curtea constată că aspectele sesizate excedează competenţei sale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Hîrşovescu în Dosarul nr. 7.389/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 58^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
