Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alina Iuliana Ştefan în Dosarul nr. 1.344/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.610D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei criticate din cuprinsul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, având în vedere că aceasta este suficient de clar exprimată pentru a fi înţeleasă de către destinatarul normei. Referitor la prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă se arată că legiuitorul are posibilitatea stabilirii unor condiţii de formă pentru admisibilitatea unei cereri de chemare în judecată, aşa încât criticile formulate sunt nefondate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.344/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Alina Iuliana Ştefan într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, autoarea susţine, în esenţă, că textul legal criticat este imprevizibil, lăsând la aprecierea agentului constatator definirea sintagmei „coloană de maşini oprite“. Nefiind specificat numărul maşinilor sau numărul minim al acestora care formează coloana, se creează o incertitudine obiectivă, atât pentru conducătorul auto, cât şi pentru agentul constatator. Se afirmă că, în mod normal, o coloană de maşini oprite la un semafor ar desemna un grup de cel puţin două maşini; neprecizând acest lucru textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. 6. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei apreciază, în esenţă, că aceste dispoziţii afectează dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea sau constatarea unui drept, întrucât legiuitorul a considerat că cererea de chemare în judecată poate fi anulată dacă justiţiabilul nu se conformează celor dispuse de către judecător. Astfel, se arată că legislaţia prevede o serie de condiţii ce trebuie respectate de către cel ce se adresează justiţiei, sancţiunea pentru lipsa din cuprinsul cererii de chemare în judecată a elementelor obligatorii fiind nulitatea condiţionată de existenţa unei vătămări care este prezumată, cu excepţia elementelor prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă, pentru care sancţiunea este decăderea, lipsa elementelor opţionale, neesenţiale, fiind sancţionată cu nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări ce trebuie dovedită de către pârât. 7. Se menţionează că, potrivit prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, completul de judecată căruia i-a fost repartizată cererea de chemare în judecată verifică dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, începe un gen de „procedură specială“, integrată procedurii generale care are ca obiect incidente procedurale ce sunt prealabile stabilirii primului termen de judecată, nefiind o procedură prealabilă procesului civil, întrucât aceasta este ulterioară momentului învestirii instanţei de judecată, efectele cererii producându-se deja. Ca atare, soluţionarea acestei „proceduri prealabile“ prin pronunţarea de către instanţa de judecată a unei încheieri definitive de anulare a cererii reprezintă o modalitate de soluţionare a procesului civil. Se afirmă că această procedură a născut diferite puncte de vedere, unii practicieni considerând că prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, iar alţi doctrinari considerând că aceste norme „sacrifică“ două principii fundamentale, contradictorialitatea şi dreptul la apărare. 8. Se susţine că sancţionarea justiţiabilului cu anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor extrinseci este neconstituţională, întrucât acestea ţin de administrarea probatoriului după încuviinţarea acestuia de către instanţa de judecată, ce are loc după analiza utilităţii probelor propuse. Chiar dacă există norme juridice care reglementează formele ajutorului public judiciar, trebuie avută în vedere pregătirea juridică a justiţiabilului care nu apelează la serviciile unui apărător şi, astfel, posibilitatea acestuia de a se conforma dispoziţiilor judecătorului apare ca imposibilă. 9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că textul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu poate fi considerat neconstituţional deoarece sintagma „coloană de maşini oprite“ uzitată în legea-cadru a contravenţiilor nu vine în contradicţie cu niciun text constituţional. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, instanţa consideră că acesta nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât exigenţele privind formularea cererii de chemare în judecată sunt restricţionări legale, limitări pe care legea le impune drept condiţii de exercitare a acţiunii în justiţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă, care, la data ridicării excepţiei aveau următorul cuprins: - Art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;“; – Art. 200 din Codul de procedură civilă - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia: "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.“;" – Art. 194 din Codul de procedură civilă - Cuprinsul cererii de chemare în judecată: "c) [...]La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt; [...]e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;“." 14. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate şi completate, în prezent având următorul cuprins: „(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii. (4^1) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei.“ 15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate a legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private şi a mediului. De asemenea, încălcarea prevederilor acestui act normativ, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), respectiv aplicarea punctelor de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop, imobilizarea vehiculului, radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 658 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 11 martie 2021, paragrafele 15 şi 16). 17. Cu privire la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a sintagmei „coloanelor de vehicule oprite“ din cuprinsul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 42, Curtea a statuat că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, în acest sens fiind şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Cu referire la principiul aplicabilităţii generale a legilor, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, şi Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). 18. Având în vedere considerentele de principiu redate mai sus, Curtea va analiza dacă sintagma „coloanelor de vehicule oprite“ din cuprinsul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, criticată de autoarea excepţiei, respectă cerinţele de calitate ale legii, astfel cum au fost subliniate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în cea a Curţii Constituţionale. 19. Astfel, Curtea observă că, potrivit art. 6 pct. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, noţiunea de „vehicul“ reprezintă sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. De asemenea, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, noţiunea de „coloană“ semnifică grup de vehicule care se deplasează pe acelaşi itinerar în şiruri paralele, iar cea de „oprire“ reprezintă încetarea unei acţiuni, a unei mişcări, rămânere pe loc. 20. Totodată, Curtea observă că, deşi legiuitorul nu a dat o definiţie legală sintagmei „coloană de vehicule“, în art. 6 pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, stabileşte că o „coloană oficială“ reprezintă „unul sau mai multe vehicule care circulă pe drumul public şi sunt însoţite de unul sau mai multe autovehicule ale poliţiei rutiere, care au în funcţiune semnale speciale de avertizare sonore şi luminoase de culoare roşie“. Ca atare, chiar dacă această definiţie are un caracter specific prin folosirea termenului „oficial“, mutatis mutandis, se poate deduce înţelesul sintagmei „coloană de vehicule“. 21. Prin urmare, analizând, în ansamblul reglementării, normele legale criticate, reiese cu claritate înţelesul sintagmei „coloanelor de vehicule oprite“ din cuprinsul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligaţia să respecte regulile de circulaţie, semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră şi să efectueze orice manevră în condiţii de siguranţă, în concordanţă cu art. 35 alin. (1) din actul normativ menţionat, potrivit căruia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. Ca atare, sintagma „coloanelor de vehicule oprite“ din cuprinsul art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 respectă condiţiile de calitate ale legii, astfel încât critica autoarei excepţiei este neîntemeiată. 22. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că etapa verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată urmăreşte asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă privind cuprinsul cererii de chemare în judecată, în scopul sesizării corecte a instanţei de judecată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 865 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 28 martie 2019, paragrafele 18 şi 19, sau Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 2 aprilie 2021, paragraful 13). 23. Curtea a constatat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15, şi Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, precitată, paragraful 14). 24. Instituirea în sarcina reclamantului a obligaţiei de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată conformă cerinţelor legale nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a accesului liber la justiţie. Dimpotrivă, aceasta dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor în termen optim şi previzibil, reglementarea fiind în acord cu art. 21 şi 24 din Constituţie, existând suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare. De altfel, exercitarea acestui drept presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, sa arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, precitată, paragraful 15). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Distinct de cele menţionate, Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia justiţiabilul, care nu apelează la serviciile unui apărător, se află în imposibilitatea de a se conforma celor dispuse de către judecător în procedura regularizării cererii introductive. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 845 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 15 martie 2019, paragraful 16). 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina Iuliana Ştefan în Dosarul nr. 1.344/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 100 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 200 alin. (3) şi (4) coroborat cu art. 194 lit. c) ultima teză şi lit. e) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
