Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 20/2018 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Senat, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 2.177 din 8 mai 2018, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.384 din 8 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 667/L/2/2018. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 contravine dispoziţiilor art. 74 alin. (1), art. 147 alin. (4), art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (4) şi (5) din Constituţie. 4. Dispoziţiile art. 1 lit. e) din hotărârea examinată încalcă prevederile art. 74 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece atribuie Comisiei speciale comune pentru elaborarea Codului administrativ „rol de iniţiator al propunerilor legislative în domeniul care face obiectul Comisiei“. Or, normele constituţionale invocate enumeră expres şi limitativ titularii dreptului de iniţiativă legislativă - Guvernul, deputaţii, senatorii sau un număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni - fără ca printre aceştia să se numere şi comisia parlamentară. În acelaşi sens a stabilit şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 828/2017, reţinând că, „de principiu, elaborarea nu înseamnă ca însăşi Comisia specială să iniţieze proiectul/propunerea legislativă, pentru că aceasta nu are drept de iniţiativă legislativă“. Rolul de iniţiator atribuit de dispoziţiile art. 1 lit. e) Comisiei speciale comune presupune recunoaşterea unui veritabil drept de iniţiativă legislativă al acestei comisii, căruia îi corespunde obligaţia corelativă a Parlamentului de a dezbate iniţiativa promovată şi nu se rezumă la simpla elaborare a unei propuneri legislative ce ar fi fost promovată în Parlament de unul dintre subiectele de drept prevăzute de art. 74 alin. (1) din Constituţie. 5. Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie prin aceea că prevederile art. 1 lit. d) stabilesc drept obiectiv al Comisiei „centralizarea, în vederea examinării, a iniţiativelor legislative care reglementează materia“. Se precizează că, în prezent, în Parlamentul României se află, în diferite etape ale procedurii legislative, o serie de propuneri legislative ce vizează domeniul administraţiei publice. De asemenea, până la constituirea comisiei în discuţie, proiectul Codului administrativ a parcurs deja anumite etape, fiind înregistrat la Senat, primind avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului şi avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi, respectiv al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi fiind trimis pentru raport la Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului, comisie sesizată în fond. În aceste condiţii, prevederile art. 1 lit. d) sunt neclare, deoarece, prin folosirea sintagmei „în vederea examinării“, nu se poate cunoaşte cu precizie dacă propunerile legislative ce reglementează materia aflate în curs de legiferare (propuneri de modificare a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau cea referitoare la Codul administrativ, mai sus amintită) vor fi transferate Comisiei speciale, în calitate de comisie sesizată în fond, şi îşi vor continua parcursul sau, din contră, Comisia specială va realiza doar o examinare a acestora, fiind menţinute comisiile sesizate în fond pentru întocmirea raportului de admitere sau respingere asupra prevederilor respectivelor propuneri legislative. 6. Astfel, obiectivul stabilit de art. 1 lit. d) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, prin modul său imprecis de redactare, contravine exigenţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 189/2006, nr. 647/2006, nr. 903/2010, nr. 447/2013). 7. Art. 2 alin. (4) din hotărârea atacată prevede faptul că, „În condiţiile în care unul dintre membrii Comisiei se află în imposibilitatea de a participa la lucrări, grupurile parlamentare vor desemna un înlocuitor“. Contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, textul indicat nu precizează care dintre grupurile parlamentare va desemna de fiecare dată un înlocuitor pentru situaţia descrisă, ceea ce ar putea genera dificultăţi în aplicarea sa, precum şi o premisă pentru încălcarea configuraţiei politice a comisiilor parlamentare, prevăzută de art. 64 alin. (5) din Constituţie, consacrată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 209/2012 şi nr. 206/2018. 8. Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 contravine art. 64 alin. (5) din Constituţie şi prin faptul că la pct. II al anexei sale stabileşte distribuirea funcţiilor de conducere din cadrul biroului Comisiei cu încălcarea configuraţiei parlamentare, astfel cum aceasta rezultă din actuala legislatură şi potrivit căreia ponderea partidelor politice este, în această ordine, PSD, PNL, USR şi ALDE. Or, anexa ce face parte integrantă din hotărârea contestată stabileşte, cu privire la componenţa biroului Comisiei, că funcţia de preşedinte revine Grupului parlamentar al PSD, cea de vicepreşedinte, Grupului parlamentar al PNL şi cea de secretar, Grupului parlamentar ALDE, cu excluderea, deci, a reprezentării la acest nivel a Grupului parlamentar al USR - autor al sesizării. 9. În sfârşit, ultima critică vizează dispoziţiile art. 4 alin. (2), care stabilesc caracterul deschis al votului prin care se iau hotărârile Comisiei. Or, Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede, la art. 25, faptul că „Votul în comisie este, de regulă, deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret.“ Prin urmare, hotărârea criticată elimină posibilitatea adoptării prin vot secret a hotărârilor Comisiei, ceea ce contravine prevederilor art. 64 alin. (4) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 828/2017, paragraful 59, Curtea a arătat că decizia constituirii unei comisii parlamentare comune trebuie realizată „cu respectarea prevederilor constituţionale şi regulamentare“. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi al celui al Senatului. 11. Biroul permanent al Senatului, prin Adresa nr. XXXV/2.470 din 22 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.939 din 22 mai 2018, a transmis punctul său de vedere, prin care se arată că actul normativ contestat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, sesizarea fiind neîntemeiată. 12. Cu privire la criticile referitoare la art. 1 lit. e), potrivit cărora acest text atribuie Comisiei speciale dreptul de iniţiativă legislativă, contrar art. 74 alin. (1) din Constituţie, se precizează că, în dreptul parlamentar, izvor de drept îl constituie şi cutuma stabilită prin voinţa legiuitorilor, acceptată formal sau tacit de organele de conducere şi de decizie ale fiecărei Camere legiuitoare. Este astfel cunoscut şi acceptat în practica parlamentară că membrii unei comisii înfiinţate ad-hoc pentru elaborarea sau avizarea unor propuneri legislative îşi vor asuma formal propunerea legislativă astfel elaborată sau amendamentele şi le vor semna. În final, propunerea va aparţine parlamentarilor semnatari, şi nu comisiei ai cărei membri au fost aceştia. 13. Se apreciază că nici prevederile art. 1 lit. d) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 nu încalcă exigenţele de calitate a legii, impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Deşi, într-adevăr, din cuprinsul normelor criticate nu rezultă dacă propunerile legislative conexe materiei administrative, aflate deja în procedură parlamentară, vor fi sau nu preluate în vederea examinării de către Comisia specială comună, se arată că este dreptul iniţiatorilor acestora să le retragă, în condiţiile art. 97 din Regulamentul Senatului sau ale art. 96 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin urmare, nu există nicio piedică pentru ca aceste propuneri legislative să fie examinate şi luate în considerare de Comisia specială comună. 14. Nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la neclaritatea prevederilor art. 2 alin. (4) din hotărârea examinată, deoarece, cu privire la desemnarea unui înlocuitor în situaţia imposibilităţii participării la lucrări a unui membru al Comisiei, se aplică art. 62 alin. (1) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia „Senatorul care absentează nemotivat la trei şedinţe ale unei comisii speciale, de anchetă sau de mediere va fi înlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv“. 15. Cu privire la nerespectarea configuraţiei politice în desemnarea membrilor Comisiei speciale comune, se arată că „configuraţia politică a fiecărei Camere se stabileşte în funcţie de anumiţi algoritmi prin negocieri realizate de liderii grupurilor parlamentare, alocarea numărului de membri aparţinând grupurilor constituind rezultatul negocierilor respective“. 16. Referitor la impunerea, contrar prevederilor regulamentare, a procedurii prin vot deschis, astfel cum prevede art. 4 alin. (2), se arată că, potrivit normelor regulamentare invocate, comisia poate decide oricând ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret. „Ca atare, nici nu era necesar ca în textul hotărârii criticate să se menţioneze şi posibilitatea votului secret, de vreme ce aceasta era deja reglementată.“ 17. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 2/4.797 din 17 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.747 din 17 mai 2018, a transmis punctul său de vedere prin care solicită respingerea sesizării ca inadmisibilă, în principal, şi ca neîntemeiată, în secundar, pentru următoarele argumente: 18. Se susţine că, deşi Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 poate constitui, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională a stabilit, pe cale jurisprudenţială, o serie de condiţii de admisibilitate în materie, arătând că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai acele hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (deciziile nr. 53/2011, nr. 54/2011, nr. 727/2012 şi nr. 41/2014). În ceea ce priveşte hotărârile ce vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, norma de referinţă, potrivit Curţii Constituţionale, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi de nivel infraconstituţional, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Cauza dedusă judecăţii pe calea contenciosului constituţional nu vizează însă niciuna dintre cele două situaţii anterior expuse. Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 se constituie o comisie specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ. Din analiza obiectivelor Comisiei speciale rezultă faptul că realizarea acestora conform propriilor proceduri parlamentare nu se reflectă într-o instituţie de rang constituţional, nu vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional şi nu afectează principiul constituţional al organizării interne a Camerelor Parlamentului prevăzut de art. 64 alin. (4) din Constituţie, drept pentru care în cazul dedus judecăţii se apreciază, în punctul de vedere, că nu operează regimul de protecţie constituţională pe care Curtea Constituţională l-a statuat, motiv pentru care se solicită respingerea sesizării în cauză ca inadmisibilă. 20. Cu privire la criticile formulate referitoare la art. 1 lit. d) şi e) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate, deoarece nu contravin normelor constituţionale invocate. În considerarea prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituţie, atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 48/1994 şi nr. 209/2012), cât şi normele art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului stabilesc natura comisiilor parlamentare permanente, de anchetă sau comisii speciale, comune ori separate, de organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. 21. Din analiza sistematică a prevederilor hotărârii Parlamentului României ce face obiectul controlului de constituţionalitate rezultă cu evidenţă că prevederea de la lit. e) a art. 1 trebuie înţeleasă în sensul statuat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 828/2017, respectiv „concepe o propunere legislativă care poate face obiectul unei iniţiative legislative ulterioare“. Mai mult decât atât, Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ nu va iniţia nicio propunere legislativă, ci a solicitat Biroului permanent al Senatului sesizarea în fond cu Propunerea legislativă privind Codul administrativ al României (L132/2018), asupra căreia va întocmi raport. Totodată, prin Adresa nr. 776 din 8.05.2018, secretarul general al Senatului a comunicat Comisiei speciale comune faptul că Biroul permanent al Senatului a decis desesizarea Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senat şi sesizarea Comisiei speciale comune cu Propunerea legislativă privind Codul administrativ al României, aceasta preluând inclusiv amendamentele depuse asupra propunerii legislative în cauză. 22. În ceea ce priveşte critica autorilor sesizării referitoare la neclaritatea sintagmei „în vederea examinării“ din cuprinsul lit. d) a art. 1, se arată că, la solicitarea Comisiei speciale comune, atât Secretariatul general al Senatului, cât şi Secretariatul general al Camerei Deputaţilor au comunicat Comisiei speciale comune lista cu iniţiativele legislative aflate în procedură, niciuna dintre aceste iniţiative neavând ca obiect Codul administrativ, cu excepţia propunerii legislative privind Codul administrativ al României (L132/2018), cu care Comisia a fost şi sesizată în fond. Mai mult decât atât, Comisia specială comună a decis faptul ca iniţiativele legislative din listele comunicate de secretariatele generale ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să îşi continue procedura obişnuită, decizie comunicată secretariatelor generale ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Prin urmare, criticile de neconstituţionalitate formulate nu sunt fondate. 23. Cu privire la criticile formulate referitoare la art. 2 alin. (4) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, se apreciază că şi acestea sunt nefondate, având în vedere că textul vizat trebuie înţeles prin corelare cu întregul cuprins al hotărârii Parlamentului României în cauză. Astfel, anexa acestei hotărâri prevede componenţa nominală a Comisiei speciale comune, iar în dreptul fiecărui nume este statuat Grupul parlamentar. Coroborând prevederile art. 2 alin. (4) cu prevederile anexei, rezultă fără echivoc faptul că înlocuitorul este propus de Grupul parlamentar statuat în dreptul numelui membrului care nu poate participa la şedinţă. 24. Cu privire la criticile formulate referitoare la pct. II din anexa Hotărârii Parlamentului României nr. 20/2018, se solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece repartizarea numărului de membri ai Comisiei speciale comune fiecărui grup parlamentar s-a realizat cu respectarea principiului configuraţiei politice. Raportând numărul de 15 membri ai Comisiei la numărul total de parlamentari de 465 (cifre redate de autorul sesizării), rezultă un coeficient al configuraţiei politice de 0,032/grup parlamentar. În acest sens, înmulţind coeficientul de 0,032 cu numărul membrilor fiecărui grup parlamentar rezultă strict numărul de membri deja repartizat fiecărui grup parlamentar prin anexa hotărârii care face obiect al controlului de constituţionalitate. În consecinţă, având în vedere configuraţia politică atât a USR, cât şi cea a ALDE, rezultă că fiecăruia îi revine câte un loc. Aflaţi la egalitate, Plenul suveran al Parlamentului a decis ca funcţia de secretar al Comisiei speciale comune să revină ALDE. 25. În sfârşit, cu privire la criticile formulate referitoare la art. 4 alin. (2), se solicită respingerea acestora ca nefondate, având în vedere faptul că modalitatea de vot priveşte o lucrare pregătitoare votului suveran al Senatului, respectiv al Camerei Deputaţilor, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 48/1994, nr. 209/2012 şi Decizia nr. 61/2018. Rolul premergător al comisiilor ca organe de lucru rezidă în natura raportului întocmit de comisia sesizată în fond, acesta având rolul şi natura unei lucrări pregătitoare pentru dezbaterea în plenul fiecărei Camere şi reprezintă rezultatul votului membrilor acestei comisii. Mai mult decât atât, se precizează că art. 16 din Regulamentul Comisiei speciale comune statuează că propriile prevederi se completează cu cele ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, Regulamentului Senatului, Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, motiv pentru care capătul de cerere referitor la art. 4 alin. (2) rămâne fără obiect. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Senatului şi Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 20/2018. 27. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie, potrivit autorului sesizării, Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 19 aprilie 2018. Analizând sesizarea, Curtea observă că aceasta nu cuprinde critici de neconstituţionalitate extrinsecă, ci vizează, punctual, neconstituţionalitatea intrinsecă a prevederilor art. 1 lit. d) şi e), art. 2 alin. (4) şi ale art. 4 alin. (2) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, precum şi ale pct. II din anexa la hotărârea menţionată, astfel că aceste norme constituie obiectul controlului de constituţionalitate. Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 cuprinde 6 articole (şi o anexă) cu următorul conţinut: "ART. 1 Se constituie Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, denumită în continuare Comisia, având următoarele obiective: a) analizarea cadrului normativ actual; b) elaborarea propunerilor de modificare, corelare şi sistematizare a textelor legislative care reglementează materia; c) elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniul analizat; d) centralizarea, în vederea examinării, a iniţiativelor legislative care reglementează materia; e) Comisia poate avea rol de iniţiator al propunerilor legislative în domeniul care face obiectul Comisiei, organizează dezbaterile asupra acestora şi întocmeşte rapoartele pe care le va înainta celor două Camere ale Parlamentului pentru dezbatere şi adoptare. ART. 2 (1) Comisia prevăzută la art. 1 se compune din 15 membri, desemnaţi de grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, potrivit configuraţiei politice. (2) Comisia este condusă de un birou alcătuit din preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, aleşi în prima şedinţă din rândul membrilor Comisiei. (3) Componenţa Comisiei şi componenţa biroului acesteia sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. (4) În condiţiile în care unul dintre membrii Comisiei se află în imposibilitatea de a participa la lucrări, grupurile parlamentare vor desemna un înlocuitor. (5) Convocarea şedinţelor Comisiei se face cu cel puţin o zi înainte de către preşedinte sau, în lipsa acestuia, de către vicepreşedintele care îl înlocuieşte. ART. 3 (1) Şedinţele Comisiei sunt, de regulă, publice. (2) Condiţiile în care reprezentanţii mass-mediei au acces la lucrările Comisiei se stabilesc de plenul acesteia. ART. 4 (1) Pentru ca şedinţele Comisiei să aibă loc în mod legal este necesară participarea a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor care o compun. (2) Hotărârile Comisiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Votul este deschis. ART. 5 Detaliile privind organizarea şi funcţionarea Comisiei vor fi cuprinse într-un regulament propriu, înaintat spre aprobare Birourilor permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului în termen de 5 zile de la constituirea Comisiei. ART. 6 Comisia va funcţiona pe o perioadă de 6 luni de la data înfiinţării, cu posibilitatea prelungirii termenului de către Birourile permanente reunite, la cererea motivată a preşedintelui Comisiei." Anexa Hotărârii Parlamentului României nr. 20/2018 are ca obiect stabilirea componenţei nominale a Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, fiind structurată în punctul I - Componenţa şi punctul II - Componenţa biroului Comisiei, acesta din urmă fiind şi cel criticat prin sesizarea de neconstituţionalitate. 28. Autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 64 alin. (4) şi (5), potrivit cărora „(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere“, ale art. 74 alin. (1), care stabilesc titularii dreptului de iniţiativă legislativă, şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectul general obligatoriu şi cu putere numai pentru viitor al deciziilor Curţii Constituţionale. 29. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la o hotărâre a Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ 30. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un grup parlamentar, respectiv cel al Uniunii Salvaţi România, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. 31. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudenţa sa. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului României, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). 32. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 33. Raportând considerentele consacrate în jurisprudenţa Curţii, redate mai sus, la prezenta sesizare, Curtea constată că aceasta vizează constituirea unei comisii parlamentare speciale comune, instituţie de rang constituţional prevăzută expres la art. 64 alin. (4) din Legea fundamentală, iar critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează nemijlocit norme consacrate de Legea fundamentală, respectiv art. 1 alin. (5), art. 64 alin. (4) şi (5), art. 74 alin. (1) şi art. 147 alin. (4). Prin urmare, sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. 34. Analizând criticile de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 20/2018, Curtea reţine că autorul sesizării formulează critici de neconstituţionalitate punctuale, referitoare la prevederile art. 1 lit. d) şi e), art. 2 alin. (4), art. 4 alin. (2) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, precum şi ale pct. II din anexa la aceasta. 35. Dispoziţiile art. 1 lit. d) prevăd următoarele: „Se constituie Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, denumită în continuare Comisia, având următoarele obiective: (...) d) centralizarea, în vederea examinării, a iniţiativelor legislative care reglementează materia.“ În opinia autorului sesizării, sintagma „în vederea examinării“ încalcă exigenţele de calitate a legii, derivate din art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu reflectă cu suficientă precizie ce se va întâmpla cu propunerile legislative aflate în prezent în curs de legiferare în Parlament, ce vizează modificări ale Legii nr. 215/2001, ale Legii nr. 188/1999 - materii conexe domeniului administrativ - sau chiar proiectul Codului administrativ, în sensul dacă acestea vor fi preluate, de la etapa la care fiecare se află, de către Comisia specială comună, în calitate de comisie sesizată în fond, sau, din contră, această comisie va realiza doar o examinare a respectivelor propuneri legislative aflate în derulare, cu menţinerea comisiilor de fond iniţial sesizate pentru redactarea raportului. 36. Curtea reţine că textul legal criticat vizează obiectivul Comisiei speciale comune de a centraliza, în vederea examinării, iniţiativele legislative ce reglementează materia administrativă. Atât operaţiunea de „centralizare“, cât şi cea de „examinare“ nu pot fi privite ca având alt scop decât cel prevăzut la celelalte litere ce compun art. 1, respectiv analizarea cadrului normativ actual [lit. a)] şi elaborarea propunerilor de modificare, corelare şi sistematizare a textelor legislative care reglementează această materie sau elaborarea unor proiecte de acte normative [lit. b) şi c)]. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 lit. a)-d) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 rezultă cu suficientă claritate faptul că centralizarea este un mijloc ce serveşte examinării tuturor propunerilor legislative sau proiectelor de lege cu incidenţă în materie administrativă, în scopul corelării şi sistematizării actelor normative cu acest specific ce urmează a fi elaborate. 37. În acest context se impune a fi precizat faptul că, de lege lata, legislaţia naţională nu cuprinde încă un cod administrativ, adică un act normativ de o anumită complexitate, care să înglobeze principiile generale şi speciale aplicabile dreptului administrativ, precum şi celelalte norme juridice care reglementează materia. Prin urmare, aşa cum rezultă din chiar denumirea Comisiei speciale comune, rolul său esenţial este de a elabora Codul administrativ, în timp ce, în privinţa celorlalte propuneri legislative ce vizează, în esenţă, acte normative ce sunt conexe materiei administrative, Comisia îşi va exercita un rol catalizator în scopul sistematizării şi corelării legislaţiei în materie administrativă, operaţiunea de „examinare“ a celorlalte propuneri legislative cu acest specific fiind determinantă pentru elaborarea unui cadru normativ armonios, coerent şi unitar. 38. Cu privire la noţiunea de „elaborare“ a unor propuneri legislative, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 februarie 2018, paragraful 50, faptul că aceasta are o sferă largă de cuprindere, modalitatea concretă de lucru a Comisiei speciale comune urmând a fi stabilită de membrii acesteia. Astfel, Comisia specială comună fie întocmeşte un raport asupra unui proiect/unei propuneri legislative preexistent(e), iar deputaţii şi senatorii membri ai Comisiei depun amendamente care sunt admise/respinse, după caz, fie concepe o propunere legislativă care poate face obiectul unei iniţiative legislative ulterioare. 39. Faţă de aceste observaţii teoretice, Curtea remarcă, potrivit documentelor ataşate punctului de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, ataşate dosarul cauzei, faptul că, în concret, referitor la iniţiativele legislative ce vizează materia administrativă, aflate în curs de legiferare, Comisia specială comună a primit, de la Secretariatul general al Senatului şi Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, lista cu aceste propuneri şi a decis continuarea procedurii de legiferare în regim obişnuit, cu excepţia propunerii legislative privind Codul administrativ al României, procedând, aşadar, în conformitate cu cele statuate de Curtea Constituţională, cu prevederile regulamentare şi cele cuprinse în hotărârea ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate. 40. Pentru toate aspectele mai sus arătate, Curtea consideră că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea, prin art. 1 lit. d) Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece sintagma „în vederea examinării“ are un înţeles determinabil în contextul întregului act normativ analizat. 41. În ce priveşte dispoziţiile art. 1 lit. e), Curtea reţine că sunt criticate din perspectiva nerespectării prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, deoarece, potrivit tezei întâi a textului vizat, „Comisia poate avea rol de iniţiator al propunerilor legislative în domeniul care face obiectul Comisiei (...)“. Prin urmare, comisia specială parlamentară devine titular al dreptului de iniţiativă legislativă, ceea ce este în contradicţie cu normele constituţionale invocate şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 828/2017, determinând astfel şi încălcarea art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, cu privire la efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii. 42. Curtea consideră că aceste critici sunt întemeiate. Analizând prevederile art. 74 alin. (1) din Constituţie, rezultă că titularii dreptului de iniţiativă legislativă sunt Guvernul, deputaţii, senatorii şi, cu îndeplinirea unor condiţii speciale, un număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Normele constituţionale fiind de strictă interpretare, este evident că acest drept nu poate fi exercitat de nicio altă persoană/entitate. În considerarea acestui text fundamental, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 828/2017, paragraful 50, faptul că „De principiu, elaborarea nu înseamnă ca însăşi Comisia specială să iniţieze proiectul/propunerea legislativă, pentru că aceasta nu are drept de iniţiativă legislativă [a se vedea art. 74 din Constituţie şi Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, paragraful 36]“. 43. Curtea reţine că, deşi Comisia este alcătuită din deputaţi şi senatori - parlamentari care, în virtutea rolului lor constituţional, au dreptul de iniţiativă legislativă, nu poate fi acceptată teza potrivit căreia dreptul la iniţiativă legislativă, propriu membrilor Comisiei, priviţi ut singuli, se poate extinde asupra Comisiei în sine, ca organ intern de lucru al Parlamentului, deoarece aceasta din urmă are o identitate proprie, distinctă de cea a membrilor săi parlamentari şi nu se regăseşte printre subiectele de drept enumerate expres şi limitativ la art. 74 alin. (1) din Legea fundamentală. Nici considerentul potrivit căruia lucrările unei comisii parlamentare au caracter pregătitor, fără a impune deci un vot sau o voinţă politică definitivă în faţa Parlamentului, nu poate constitui un argument valid care să extindă, în afara cadrului constituţional, sfera subiectelor de drept la iniţiativă legislativă. 44. Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. e) teza întâi din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, „Comisia poate avea rol de iniţiator al propunerilor legislative în domeniul care face obiectul Comisiei (...)“. Chiar dacă aceste prevederi au caracter supletiv, şi nu imperativ, şi deşi, în concret, Comisia specială comună a preluat de la comisiile sesizate în fond propunerea legislativă privind Codul administrativ al României, aflată deja în proces de adoptare în Parlament la momentul înfiinţării acesteia, fără a-şi exercita aşadar în concret rolul de iniţiator în această privinţă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 lit. e) teza întâi din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 contravin art. 74 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, pentru argumentele expuse anterior. 45. Examinând dispoziţiile art. 2 alin. (4), Curtea observă că acestea sunt criticate din perspectiva ambiguităţii create ca urmare a faptului că nu prevăd în mod expres care dintre grupurile parlamentare au dreptul să desemneze un înlocuitor în situaţia în care un membru al Comisiei este în imposibilitate de a participa la lucrări. 46. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece, din coroborarea conţinutului textului criticat şi a prevederilor anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018, în care se stabileşte componenţa nominală a Comisiei, se poate înţelege cu uşurinţă faptul că grupul parlamentar îndrituit a desemna un membru înlocuitor este acelaşi cu cel al cărui membru se află în imposibilitate de participare la lucrările Comisiei. De altfel, acesta este şi sensul prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, norme elaborate în considerarea principiului respectării configuraţiei politice la alcătuirea birourilor şi comisiilor permanente, consacrat de art. 64 alin. (5) din Constituţie: „(3) Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor.“ 47. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2), acestea sunt criticate deoarece prevăd regula votului deschis în Comisie, în timp ce art. 25 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului arată că, de regulă, votul în comisie este deschis, aceasta având deci posibilitatea de a decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret. Este indicată, în acest context, Decizia nr. 828/2017, paragraful 59, prin care Curtea a reţinut că instituirea unei comisii comune trebuie realizată „cu respectarea prevederilor constituţionale şi regulamentare“, motiv pentru care se invocă încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie. 48. Analizând aceste critici, Curtea constată că acestea au caracter inadmisibil, deoarece nu respectă cerinţa potrivit căreia norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, şi nu doar regulamentar, infraconstituţional. Dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie sunt invocate prin raportare la o decizie prin care Curtea a reiterat o cerinţă constituţională în sine, şi anume principiul respectării Constituţiei, a legilor şi, în cazul constituirii unei comisii parlamentare, a regulamentelor parlamentare, în considerarea principiului general al legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, fără ca această afirmaţie să poată fi convertită într-un considerent de sine stătător, cu valoare autonomă. Norma constituţională a art. 64 alin. (4), invocată de autorul sesizării, nu are incidenţă în acest context, deoarece nu se referă la un mod sau altul în care trebuie să aibă loc votul în comisii, ci la dreptul fiecărei Camere de-şi constitui comisii permanente, comisii de anchetă sau speciale, precum şi la înfiinţarea comisiilor comune de către ambele Camere. Prin urmare, în mod concret, criticile de neconstituţionalitate formulate nu se bazează decât pe invocarea art. 25 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, astfel că acestea au caracter inadmisibil, având în vedere faptul că nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional verificarea şi aprecierea asupra modului în care sunt aplicate prevederile regulamentare incidente în activităţile curente desfăşurate în Parlament. 49. În ce priveşte criticile referitoare la pct. II al anexeiHotărârii Parlamentului României nr. 20/2018, potrivit cărora este încălcat art. 64 alin. (5) din Constituţie, deoarece componenţa biroului Comisiei speciale nu respectă configuraţia politică rezultată în urma ultimelor alegeri parlamentare (din 2016), în sensul că nu este inclus şi un reprezentant al grupului parlamentar USR (autorul sesizării), Curtea reţine că şi aceste critici au caracter inadmisibil. În aplicarea principiului configuraţiei politice prevăzut de art. 64 alin. (5) din Constituţie, art. 4 alin. (3) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede „Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor.“ Odată stabilită această regulă parlamentară, modalitatea concretă în care fiecare grup parlamentar îşi exercită abilităţile de negociere cu privire la componenţa numerică a fiecărei comisii parlamentare comune, precum şi a capacităţii grupului parlamentar de a-şi propune propriii reprezentanţi în fiecare dintre aceste structuri comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nu poate reprezenta, în continuare, o problemă de constituţionalitate în sine a hotărârii Parlamentului prin care o asemenea structură este înfiinţată. Prin urmare, componenţa numerică şi nominală a unei comisii, inclusiv la nivelul conducerii sale, fiind chestiuni ce ţin de acte de negociere între parlamentari, nu poate avea o semnificaţie constituţională sau o reală relevanţă constituţională, astfel încât să constituie obiect al controlului de constituţionalitate. Dacă, în speţă, nu a fost respectată etapa acestor negocieri, indiferent de rezultatul lor, nici aceasta nu poate constitui o problemă de neconstituţionalitate, ci, eventual, de nerespectare a Regulamentului activităţilor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, aspect faţă de care Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe. 50. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. e) teza întâi din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, precum şi ale pct. II din anexa la aceasta. 3. Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. d) şi ale art. 2 alin. (4) din Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2018 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Codului administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
