Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Ionica Pepenel în Dosarul nr. 571/3/2017** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.348D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, personal şi asistată de avocatul Artin Sarchizan. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 în măsura în care acestea se interpretează în sensul că reglementează prescripţia dreptului la moştenire, iar nu a dreptului de a opta pentru acceptarea sau neacceptarea moştenirii. Invocă doctrina juridică în materia dreptului la succesiune şi arată că pierderea dreptului de a opta nu poate produce nicio consecinţă juridică asupra moştenirii, care se transmite în baza legii la momentul decesului lui de cujus. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, susţinând că dispoziţiile criticate sunt clare şi previzibile. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 547 din 9 aprilie 2009. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 751R din 22 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 571/3/2017**/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 alin. 1 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Ionica Pepenel, reclamantă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de succesiune aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Instanţa a apreciat excepţia ca fiind inadmisibilă şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel că reclamanta a formulat recurs în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă care, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a sesizat instanţa constituţională. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia consideră, în esenţă, că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că neexercitarea niciunui act de opţiune în termenul de 6 luni ar stinge dreptul de moştenitor, persoana aflată într-o astfel de ipoteză (succesibilul) fiind considerată străină de moştenire. Având în vedere că în reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Din aceasta rezultă că întregul patrimoniu succesoral, inclusiv bunurile lui de cujus, este dobândit de către moştenitor, de jure, din chiar clipa deschiderii moştenirii, dată de la care devine deţinătorul bunurilor succesorale (şi al întregului patrimoniu, activ şi pasiv). Altfel spus, de la data deschiderii succesiunii, moştenitorul este titularul drepturilor dobândite pe cale succesorală ope legis. Alături de regula dobândirii de plin drept a succesiunii, se recunoaşte şi dreptul succesorului de a renunţa la succesiune - nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine -, însă acest drept de opţiune (între a accepta sau repudia moştenirea) este cu totul diferit de însuşi dreptul de moştenire. Dreptul de opţiune conferă două opţiuni titularului: de a accepta moştenirea, caz în care se produce efectul de consolidare a drepturilor deja dobândite, respectiv de a o repudia, când nu va mai fi considerat moştenitor. 7. Ipoteza evocată de norma criticată este aceea în care succesibilul nu şi-a manifestat opţiunea în termenul prevăzut de lege, caz în care problema de drept ce se ridică este dacă o astfel de „tăcere“ poate conduce la pierderea dreptului de a mai opta şi, astfel, rămâne în „situaţia iniţială“, respectiv dobânditor al bunurilor succesorale (efect produs deja de drept), sau conduce la pierderea a însuşi dreptului de moştenire. Aceste două posibilităţi antagonice, susţinute deopotrivă în literatura de specialitate, dovedesc existenţa unei situaţii echivoce privind efectele neexprimării opţiunii. Or, stingerea dreptului de opţiune prin neexprimare nu poate conduce automat şi la stingerea dreptului de moştenire, întrucât acesta din urmă nu se află în raport de accesorialitate juridică (fiind un drept conex, accesoriu) şi, deopotrivă, este un drept fundamental, recunoscut şi garantat de Constituţie. Deopotrivă, chiar dacă dreptul de moştenire nu este un drept absolut, ci relativ şi, prin urmare, susceptibil de limitări, totuşi, ca orice limitare a unui drept fundamental, se poate realiza numai „prin lege“ care, evident, trebuie să răspundă şi celorlalte exigenţe privind claritatea, necesitatea într-o societate democratică şi previzibilitatea. Or, în ipoteza criticată, autoarea excepţiei arată că „sancţiunea“ pierderii dreptului nu este prevăzută de nicio lege (lex scripta), fiind cel mult o interpretare doctrinară şi pretoriană. În contextul normativ actual, configurat de Constituţie, ce garantează dreptul la moştenire, şi de Codul civil, ce consacră principiul dobândirii de drept a moştenirii, este cert că, în lipsa unei dispoziţii legale, o pierdere a moştenirii prin simplul fapt al neexprimării opţiunii încalcă dreptul fundamental la moştenire. Mai mult, în măsura în care legea nu întruneşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, aceasta este incompatibilă cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale care s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii textului legal criticat din perspectiva art. 46 din Constituţie, exemplu fiind Decizia nr. 1.102 din 21 septembrie 2010, Decizia nr. 777 din 12 mai 2009, Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, şi Decizia nr. 138 din 11 iulie 2000. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864, care au următorul conţinut: „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii şi ale art. 46 care consacră dreptul la moştenire. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normei legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale precum cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, sau Decizia nr. 374 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Curtea Constituţională a statuat că art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul de moştenire. Curtea a constatat că prin instituirea unui termen mai scurt legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurilor referitoare la cauzele succesorale şi să înlăture echivocul care s-ar menţine un timp îndelungat în ceea ce priveşte drepturile cuvenite moştenitorilor. Prin aceasta, legiuitorul nu a creat însă niciun cadru discriminator între stat şi succesibil, persoana îndreptăţită la moştenire putând solicita repunerea în termen, în situaţia în care, din motive temeinice, nu a putut exercita dreptul de opţiune succesorală în termenul legal de 6 luni. 15. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art. 46 din Constituţie. Curtea a constatat că în reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus, prin urmare, prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă este de competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 46 din Constituţie. 16. Prin Decizia nr. 1.326 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, Curtea a arătat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene. De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii respectivului drept, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal necesar respectării principiului securităţii raporturilor juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din constituţie, principiu care ar fi încălcat dacă ar exista posibilitatea exercitării sine die a drepturilor prevăzute de lege. De aceea, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (a se vedea Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006). 17. Deoarece nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionica Pepenel în Dosarul nr. 571/3/2017** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din 4 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
