Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Aceasta a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.337 din 7 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 662A/2018. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi de natură intrinsecă. Astfel, Preşedintele României susţine că atât prin modul în care a fost adoptată, cât şi prin conţinutul său normativ legea supusă analizei de constituţionalitate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) raportat la art. 76 alin. (1), precum şi pe cele ale art. 61 alin. (2) raportat la art. 75 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului. 4. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, din perspectiva încălcării art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) raportat la art. 76 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României susţine că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (C.N.I.R.), precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, a fost adoptată ca lege ordinară, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 75 şi art. 76 alin. (2), deşi în conţinutul său normativ se regăsesc dispoziţii ce se încadrează în domeniul de reglementare al legii organice, sens în care face referire la prevederile art. 10, art. 16 şi art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016. Preşedintele României apreciază că aceste reglementări vizează derogări de la legislaţia care stabileşte regimul concesionării bunurilor proprietate publică, ca parte integrantă a regimului juridic general al proprietăţii. În acest context, arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, regimul juridic al proprietăţii trebuie reglementat prin lege organică, iar derogările de la acest regim juridic general al proprietăţii ar trebui să fie adoptate tot prin intermediul unei legi organice. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, prin care s-a statuat că „este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice“. 5. Autorul sesizării susţine că, din analiza prevederilor art. 10, art. 16 şi art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, se poate constata că, din punct de vedere al criteriului material, acestea instituie derogări de la regulile generale privind regimul general al proprietăţii, şi, prin urmare, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 ar fi trebuit să se realizeze prin intermediul unei legi organice, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie, şi nu prin intermediul unei legi ordinare, cum este cazul de faţă, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie. 6. Se susţine, de asemenea, în cuprinsul sesizării, că art. 50 alin. (1), art. 57 şi art. 60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 au fost abrogate prin art. I pct. 9 din legea supusă controlului, dispoziţii care prevăd că „Personalul C.N.I.R. este angajat pe bază de contract individual de muncă încheiat conform legii, numai prin concurs organizat pe baza unui regulament aprobat de consiliul de administraţie, la propunerea directorului general al companiei, cu excepţia directorului general, care deţine contract de mandat potrivit legii, pentru care se organizează procedură de selecţie, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016“, că „La nivelul C.N.I.R. se încheie contract colectiv de muncă în condiţiile stabilite de legislaţia muncii în vigoare“, iar „Condiţiile de muncă, obligaţiile generale şi specifice, timpul de muncă şi de odihnă, programele de perfecţionare profesională a salariaţilor şi alte condiţii în care se desfăşoară procesul muncii în cadrul C.N.I.R. se stabilesc prin contractul individual de muncă şi contractul colectiv de muncă la nivel de companie, încheiat în condiţiile legii.“ Preşedintele României consideră că dispoziţiile mai sus enunţate vizează aspecte care privesc aplicarea, cu privire la personalul C.N.I.R., a regimului juridic general privind raporturile de muncă, aşa încât dispoziţiile care abrogă reglementări privind regimul general al raporturilor de muncă referitor la personalul C.N.I.R. ar trebui stabilite prin lege organică, şi nu prin lege ordinară, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015, precitată. 7. Ţinând cont de argumentele expuse mai sus, precum şi de faptul că anumite dispoziţii din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, vizează materia legii organice, Preşedintele României consideră că adoptarea acestei legi de către Parlament, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) raportat la cele ale art. 76 alin. (1). 8. Tot din perspectiva viciilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Preşedintele României consideră că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) raportate la cele ale art. 75 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În acest sens, învederează faptul că instanţa constituţională a stabilit două criterii cumulative pentru a se determina cazurile în care se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Arată că, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din data de 22 noiembrie 2016, Curtea a statuat că art. 75 alin. (3) din Constituţie, atunci când foloseşte sintagma „decide definitiv“ cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Însă, în acest caz, Camera decizională nu poate modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator. Pentru a analiza respectarea principiului bicameralismului, Curtea a reţinut că trebuie avut în vedere scopul iniţial al legii şi dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, respectiv, dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere. 9. Or, arată autorul sesizării, din analiza dispoziţiilor legii supuse controlului de constituţionalitate rezultă faptul că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în data de 22 decembrie 2016, în temeiul art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare. În data de 2 septembrie 2017, Guvernul României a adoptat Ordonanţa nr. 16/2017, având ca obiect modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, iar Camera Deputaţilor a adoptat legea supusă controlului de constituţionalitate în data de 11 aprilie 2018, preluând dispoziţiile Ordonanţei nr. 16/2017, în plus aducând noi modificări unor dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, după cum urmează: abrogarea art. 48-60, care reglementau aspecte fundamentale legate de structura organizatorică a C.N.I.R., la nivel central şi local, precum şi regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă; încadrarea şi promovarea personalului C.N.I.R., precum şi selectarea persoanelor cu funcţii de conducere în C.N.I.R., salarizarea personalului etc.; abrogarea art. 62, care reglementa faptul că statutul C.N.I.R. este prevăzut în anexa 1 a Legii; abrogarea art. 76, care reglementa regulile privind stabilirea grilei de salarizare până la încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul C.N.I.R.; precum şi abrogarea art. 83 şi a anexelor 1 şi 2, care reglementau Statutul C.N.I.R. şi Lista proiectelor de investiţii care fac obiectul transferului către C.N.I.R., corelativ cu adoptarea unui nou articol prin care lista proiectelor de investiţii care fac obiectul transferului către C.N.I.R. se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor. 10. Arată, astfel că, prin raportare la prima condiţie stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru aprecierea respectării principiului bicameralismului, se poate observa că există deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Învederează că, în forma iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, adoptată de Senat, existau dispoziţii consistente cu privire la aspecte esenţiale privind organizarea şi funcţionarea C.N.I.R., precum şi cu privire la regimul juridic aplicabil personalului C.N.I.R., în timp ce în forma adoptată de Camera Deputaţilor aceste dispoziţii au fost abrogate. Totodată, prin raportare la a doua condiţie stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului căci, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a modificat 20 de articole, inclusiv anexe ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016. 11. Pentru toate aceste argumente, autorul sesizării apreciază că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor art. 61 alin. (2) raportate la art. 75 alin. (3) din Constituţia României, care consacră principiul bicameralismului. 12. Cu privire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă, Preşedintele României consideră că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Apreciază, astfel, că din analiza prevederilor legii supuse controlului de constituţionalitate, şi anume ale art. I pct. 8, potrivit cărora „Structura organizatorică şi numărul de posturi ale C.N.I.R., precum şi încadrarea personalului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“, precum şi a celor ale art. I pct. 9, care abrogă art. 48-60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, norme care vizează structura organizatorică şi salarizarea personalului C.N.I.R., se constată că acestea nu respectă principiul supremaţiei legilor şi nici principiul securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea legii, aşa cum a fost consacrat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, prin care Curtea a reţinut că „potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative «textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce», iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, «actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie». Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a reţinut că prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară.“ 13. Apreciază că prin abrogarea dispoziţiilor care vizează încheierea şi derularea contractelor de muncă la nivelul C.N.I.R., precum şi a dispoziţiilor privind stabilirea drepturilor salariale ale personalului C.N.I.R., se aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind asigurarea securităţii raporturilor juridice, întrucât aspecte esenţiale care vizează regimul juridic al raporturilor de muncă pentru personalul C.N.I.R. sunt eliminate din textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, urmând a fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Arată că, deşi salariaţii C.N.I.R. nu reprezintă o categorie de funcţionari publici care beneficiază de statut special stabilit prin lege, regimul juridic al raporturilor de muncă al acestora este stabilit prin Codul muncii, tocmai în ideea de a asigura o stabilitate a respectivelor raporturi între angajaţi şi angajatori. Totodată, în acest caz, autorul sesizării apreciază că se poate reţine şi argumentul conform căruia, prin delegarea către Guvern a unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii. 14. Prin urmare, în considerarea argumentelor expuse, Preşedintele României solicită să se admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să se constate că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, este neconstituţională. 15. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. 16. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa cu nr. 2/5.036 din 23 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.944 din 23 mai 2018, apreciind că, din examinarea considerentelor sesizării de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate, aceasta este neîntemeiată. 17. Astfel, raportat la criticile de natură extrinsecă formulate, care vizează modul de adoptare a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, se menţionează că aceasta a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, ca lege ordinară. Precizează, în acest sens, că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 este un act normativ de executare, de ducere la îndeplinire prin măsuri concrete de organizare şi funcţionare privind instituţia Compania Naţională de Investiţii Rutiere - S.A. aflată sub autoritatea Ministerului Transportului. Aceste măsuri normative cuprinse în ordonanţa de urgenţă menţionată mai sus, potrivit domeniului de reglementare, nivelului reglementării normative şi obiectului concret reglementat, nu pot fi norme de domeniul legii organice.“ În susţinerea argumentelor sale privind modalitatea corectă de adoptare a actului normativ criticat, şi anume, ca lege ordinară, arată că „un exemplu elocvent de lege ordinară pentru aprobarea unei ordonanţe de urgenţă este Legea nr. 47/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome Administraţia Naţională a Drumurilor din România, «strămoşul» actului normativ supus cenzurii.“ 18. Cu privire la susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor menţionează că, potrivit autorului obiecţiei de neconstituţionalitate, adoptarea legii care face obiectul sesizării a fost realizată cu nerespectarea principiului bicameralismului, având în vedere „pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului“. Şi din această perspectivă, consideră că obiecţia de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Arată astfel că, într-adevăr, „instanţa constituţională, în jurisprudenţa sa, a stabilit drept criterii esenţiale cu privire la modul în care se apreciază asupra respectării principiului bicameralismului existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi existenţa unei configuraţii deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Însă principiul bicameralismului se reflectă nu numai în dualismul instituţional în cadrul Parlamentului, ci şi în cel funcţional, aşa cum se afirmă şi în motivarea sesizării, deoarece art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională. Ca atare, art. 61 alin. (2) din Constituţie, consacră un bicameralism funcţional, în baza căruia procesul legislativ continuă chiar şi în situaţia în care iniţiativa legislativă este respinsă de către prima Cameră sesizată, şi, cu atât mai mult, în cazul în care o iniţiativă legislativă este adoptată tacit de către aceasta. Camera decizională trebuie să supună dezbaterii acelaşi obiect de reglementare, dar are libertate decizională, în sensul că nu este obligată să adopte aceeaşi soluţie legislativă.“ Învederează faptul că propunerea legislativă a fost adoptată de Senat şi trimisă spre dezbatere Camerei Deputaţilor, cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora „După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv“. 19. Arată că, în ceea ce priveşte interpretarea sintagmei „decide definitiv“ utilizată în art. 75 alin. (3) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, că aceasta „nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări“. Apreciază că aceasta este, de altfel, „raţiunea fundamentală a dispoziţiilor art. 75 alin. (4) şi (5) din Constituţie, din care rezultă competenţa Camerei decizionale de a modifica şi/sau completa textul proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată, atât prin adoptarea unor prevederi noi, care intră în competenţa sa decizională, cât şi a unora pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere sesizate. Singura condiţie impusă de normele constituţionale amintite este ca proiectul de lege să se întoarcă la prima Cameră sesizată pentru dispoziţiile cu privire la care are competenţa de a decide definitiv. Modificările constituţionale reglementate în materia procedurii legislative au urmărit, de altfel, să realizeze o mai bună delimitare a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului, prin redefinirea constituţională a elementelor sale“. 20. Referitor la această competenţă constituţională a celei de-a doua Camere sesizate, subliniază că forul constituţional a stabilit, în considerentele Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, că „în acest caz, Camera decizională nu poate, însă, modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator“, iar din acest punct de vedere, consideră că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a legiferat cu respectarea principiului constituţional pretins a fi fost încălcat, întrucât modificările operate în cursul procedurii legislative desfăşurate la Camera Deputaţilor au avut în vedere aceeaşi materie pe care a reglementat-o şi iniţiatorul. Învederează, totodată, că în paragraful 46 din Decizia nr. 718 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 15 decembrie 2017, Curtea Constituţională statuează limitele principiului bicameralismului, subliniind că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect „deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate [...] în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii legislative (şi, practic, conţinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinţă faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge“. Sub acest aspect, „este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor; prin urmare, lipsirea Camerei decizionale de competenţa sa de a modifica sau de a completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecţie, deci de a contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului său constituţional şi cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecţie în raport cu cea decizională în procesul de elaborare a legilor. Într-o atare situaţie, Camera de reflecţie ar elimina posibilitatea Camerei decizionale de a conlucra la elaborarea actelor normative, aceasta din urmă putându-şi doar exprima prin vot poziţia cu privire la propunerea sau proiectul de lege deja adoptat de Camera de reflecţie, ceea ce este de neconceput“. Având în vedere aceste considerente, preşedintele Camerei Deputaţilor consideră ca fiind neîntemeiată şi această critică de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la încălcarea principiului bicameralismului. 21. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă formulată, raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor menţionează că, astfel cum rezultă din susţinerile autorului sesizării, această normă constituţională este încălcată prin „instituirea unei norme juridice, respectiv art. I pct. 8 şi pct. 9 din legea supusă controlului constituţionalităţii, ce precizează faptul că structura organizatorică şi numărul de posturi al C.N.I.R. se stabilesc prin hotărâre a Guvernului şi abrogă prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, ce vizau structura organizatorică şi salarizarea C.N.I.R., apreciind că acestea nu respectă principiul supremaţiei legilor şi nici principiul securităţii raporturilor juridice, în componenta lor referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea legii.“ În acest context, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că, prin Decizia nr. 733 din 10 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 3 septembrie 2012, Curtea Constituţională, pronunţându-se asupra unor aspecte privitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate, a statuat că acestea „nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează, în fapt, probleme de aplicare a legii...“, aceste dispoziţii neintrând în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări, pentru a asigura ordinea juridică necesară. 22. Tot referitor la criticile aduse cu privire la lipsa de previzibilitate, în punctul de vedere al Camerei Deputaţilor se menţionează şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Hertel contra Elveţiei, unde se precizează că legea nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. În acelaşi context, referitor la precizia, claritatea şi predictibilitatea actului normativ criticat, apreciază că acesta este redactat cu suficientă precizie, iar invocarea unei eventuale neclarităţi nu intră în sfera exercitării controlului de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, ţine de stricta interpretare şi aplicare a legii. Mai mult, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că reglementarea criticată răspunde exigenţelor constituţionale, întrucât limbajul juridic este clar şi precis, având în vedere că în conţinutul acestuia nu se regăsesc pasaje obscure sau soluţii normative contradictorii, fiind redactat întrun stil specific normativ care prezintă norma instituită fără explicaţii sau justificări, prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română. Conceptele şi noţiunile utilizate sunt configurate în concordanţă cu actul normativ de bază în care se integrează, iar detalierea diferitelor situaţii procedurale este departe de a fi ambiguă, fiind redată previzibil şi univoc, cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 23. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, lege adoptată de Camera Deputaţilor - în calitate de Cameră decizională, la data de 11 aprilie 2018. 26. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul sesizării susţine că legea care face obiectul controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, celor ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi p), potrivit cărora „prin lege organică se reglementează (...) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii, şi (...) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială“ raportat la art. 76 alin. (1) potrivit cărora „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere“, precum şi celor ale art. 61 alin. (2), referitoare la structura bicamerală a Parlamentului, raportate la art. 75 alin. (3) privind sesizarea Camerei decizionale. 27. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul obiectului şi titularului sesizării, Curtea constată că sesizarea care formează obiectul Dosarului nr. 662A/2018 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată de Parlament şi, încă, nepromulgată, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de Preşedintele României. De asemenea, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi din perspectiva termenului de sesizare, nefiind tardiv introdusă. În acest sens, Curtea reţine că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a adoptat legea pe 11 aprilie 2018, iar la data de 16 aprilie a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. La data de 18 aprilie 2018, legea adoptată a fost înaintată, pentru promulgare, Preşedintelui României care, la data de 7 mai 2018, a sesizat Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate a priori, deci în interiorul termenului de 20 de zile prevăzut în art. 77 alin. (1) din Constituţie. 28. Examinând derularea procesul legislativ de adoptare a legii criticate, Curtea observă că proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, a fost iniţiat de Guvern, şi înregistrat, pentru dezbatere, la Senat, în data de 4 octombrie 2016, ca primă Cameră sesizată. 29. La data de 22 decembrie 2016, Senatul a adoptat tacit propunerea legislativă, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare, potrivit art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţia României. Forma adoptată de Senat a fost aceea a iniţiatorului şi cuprinde un articol unic, al cărui conţinut normativ prevede faptul că „Se aprobă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016.“ 30. La data de 1 februarie 2017, proiectul de lege a fost depus la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituţie. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, prin avizul cu nr. 875 din 15 septembrie 2016. Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil proiectul de lege, prin avizul cu nr. 4c-3/41/2017 din 15 februarie 2017. Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat favorabil proiectul de lege, prin avizul cu nr. 4c-7/115/2017 din 21 februarie 2017. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil proiectul de lege, prin avizul cu nr. 4c-2/112/2017 din 14 septembrie 2017. 31. În conformitate cu prevederile art. 61 şi art. 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cele două comisii sesizate în fond au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate, şi anume: Comisia pentru transporturi şi infrastructură a examinat proiectul de lege în şedinţa din 5 decembrie 2017, la lucrările comisiei fiind prezenţi un număr de 19 deputaţi, din totalul de 19 membri ai comisiei, iar Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat proiectul de lege în şedinţa din 27 februarie 2018. Deputaţii au fost prezenţi, conform listei de prezenţă. În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii sesizate în fond au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamentele admise. Curtea observă că în cadrul amendamentelor admise (23) au fost preluate şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 16/2017 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016. În raport cu obiectul şi conţinutul său, s-a apreciat că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. 32. În data de 10 aprilie 2018, proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, iar în data de 11 aprilie 2018 proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 a fost adoptat de Camera Deputaţilor - Camera decizională (145 de voturi pentru, contra 7, abţineri 78, 2 nu au votat). În data de 18 aprilie 2018, legea a fost depusă la Preşedintele României pentru promulgare. 33. În esenţă, Curtea observă că, în motivarea sesizării, Preşedintele României formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare, pe de o parte, la faptul că legea ar fi trebuit să aibă caracter de lege organică, iar nu ordinară şi, pe de altă parte, că în adoptarea legii au fost nesocotite exigenţele principiului bicameralismului. De asemenea, argumentele aduse în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate vizează şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii. 34. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, a suferit o serie de modificări şi abrogări prin Ordonanţa Guvernului nr. 16/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din data de 30 august 2017. Aşa cum se stipulează, atât în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, cât şi în Expunerea de motive a proiectului de lege privind aprobarea acesteia, care face obiectul prezentului control de constituţionalitate, obiectul reglementării îl constituie reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., ca societate pe acţiuni, cu personalitate juridică, de interes strategic naţional, în vederea dezvoltării pe termen lung a reţelei de transport TENT Centrală şi Globală, în conformitate cu obiectivele asumate faţă de Comisia Europeană, care va asigura serviciul public de dezvoltare a infrastructurii de transport rutiere pentru transportul populaţiei şi al mărfurilor, în condiţii de siguranţă a circulaţiei, timpi de deplasare comparabili cu cei din Uniunea Europeană şi confort în trafic. Se menţionează, astfel, că „odată cu înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. este necesar să fie reglementat şi regimul juridic al exproprierilor pentru terenurile pe care urmează a se implementa proiectele de dezvoltare a infrastructurii, întrucât odată cu înfiinţarea C.N.I.R. exproprierile ar urma să se realizeze prin noua companie. De asemenea, este necesară reglementarea regimului juridic al terenurilor proprietate publică a statului român care urmează a fi utilizate de C.N.I.R. cu titlu de concesiune pentru dezvoltarea proiectelor de infrastructură rutieră. În acelaşi timp, odată cu înfiinţarea C.N.I.R. este necesar a fi reglementate regimul juridic al concesionărilor pentru terenurile proprietate publică a statului român destinate spaţiilor de servicii situate de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor expres, precum şi regimul juridic al subconcesionărilor.“ 35. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor de natură extrinsecă formulate, Curtea reţine că o primă critică are în vedere faptul că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative a fost adoptată ca lege ordinară, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 75 şi art. 76 alin. (2), deşi are în vedere dispoziţii ce se încadrează în domeniul de reglementare al legii organice. În acest sens sunt prevederile art. 10, art. 16 şi art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, care au următorul conţinut normativ: - Art. 10: „Terenurile proprietate publică a statului român situate în zona de siguranţă şi zona de protecţie a infrastructurii rutiere pe care urmează a se implementa proiecte de dezvoltare a infrastructurii rutiere sunt concesionate în mod direct către C.N.I.R., pe bază de contract de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor, pe durata implementării proiectelor, fără licitaţie publică şi fără plata redevenţei, prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007.“; – Art. 16: „Pe perioada implementării proiectelor de infrastructură de transport rutier, terenurile care sunt proprietate publică a statului român sunt concesionate în mod direct către C.N.I.R., pe bază de contract de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor, fără licitaţie publică şi fără plata redevenţei, prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007.“; – Art. 79 alin. (1): „Terenurile proprietate publică a statului român destinate spaţiilor de servicii situate de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor expres se concesionează în mod direct, fără licitaţie publică şi fără plata vreunei redevenţe, pe bază de contract de concesiune, încheiat între Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Investiţii Rutiere - S.A., prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007.“ 36. Curtea observă că prevederile mai sus menţionate vizează derogări de la un act normativ care stabileşte regimul concesionării bunurilor proprietate publică, ca parte integrantă a regimului juridic al proprietăţii, respectiv de la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din data de 30 iunie 2006, act normativ aprobat cu modificări prin Legea nr. 22/2007, lege adoptată de Parlamentul României cu caracter de lege organică, în condiţiile art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, toate aceste reglementări din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 vizează regimul juridic general al proprietăţii, cu privire la care art. 136 alin. (4) din Constituţie impune adoptarea de legi cu caracter organic. 37. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a stabilit că „este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 30). De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că „ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice“ (Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 38). 38. Cu privire la concesionare, Curtea reţine că, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică“. Dreptul de concesiune, ca drept real corespunzător proprietăţii publice, este prevăzut cu titlu generic în Codul civil, act normativ adoptat ca lege organică. Acesta îi dedică trei articole, art. 871 - art. 873, care cuprind caracterizarea de principiu a dreptului de concesiune. Reglementarea care instituie regulile concrete aplicabile în materia concesionării bunurilor proprietate publică este reprezentată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, aşadar un act normativ prin care, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, se poate legifera în domeniile rezervate legii organice. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017). 39. Prin urmare, întrucât prevederile art. 10, 16 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 statuează că terenurile care sunt proprietate publică a statului român sunt concesionate în mod direct către C.N.I.R., pe bază de contract de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor, fără licitaţie publică şi fără plata redevenţei, prin derogare de la prevederile art. 59 alin (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007, instituind, astfel, derogări de la regulile generale privind regimul juridic general al proprietăţii, Curtea constată că Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, trebuie adoptată ca lege organică, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi cu respectarea art. 136 alin. (4), şi nu ca lege ordinară, astfel cum s-a procedat. 40. O altă critică de natură extrinsecă, formulată tot din perspectiva modalităţii de adoptare a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, are în vedere împrejurarea că, prin legea supusă controlului de constituţionalitate, se modifică şi se abrogă dispoziţii care vizează, în opinia autorului sesizării, regimul juridic general privind raporturile de muncă ale personalului Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. În acest context, Curtea reţine că personalul C.N.I.R. este angajat pe bază de contract individual de muncă, încheiat conform legii, şi nu intră în categoria funcţionarilor publici. De asemenea, Curtea observă că legea care face obiectul sesizării aduce cu sine o serie de evenimente legislative, şi anume art. I pct. 8 modifică art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, în sensul că „structura organizatorică şi numărul de posturi ale C.N.I.R., precum şi încadrarea personalului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“, iar art. I pct. 9 abrogă prevederile art. 48-60 şi art. 76 din ordonanţa de urgenţă precitată, care vizează încheierea şi derularea contractelor de muncă la nivelul C.N.I.R., precum şi stabilirea drepturilor salariale ale personalului C.N.I.R. Curtea constată, însă, că aceste modificări legislative nu vizează regimul general privind raporturile de muncă şi, prin urmare, dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă. 41. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) raportate la cele ale art. 75 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului, Curtea reţine că, pe cale jurisprudenţială, au fost stabilite două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului. Acestea constau, pe de o parte, în existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, în existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură a afecta principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din data de 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 44). 42. Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a apreciat că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate, în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii legislative (şi, practic, conţinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinţă faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge. Sub aceste aspecte este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 55). Bicameralismul nu înseamnă însă, ca ambele Camere să se pronunţe asupra unei soluţii legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecţie, desigur, fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 şi 38, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 45). 43. Curtea a stabilit că art. 75 alin. (3) din Constituţie, folosind sintagma „decide definitiv“ cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Curtea a subliniat că, în acest caz, Camera decizională nu poate, însă, modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 56, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 46). 44. Referitor la obiectul sesizării din cauza de faţă, Curtea subliniază că, astfel cum se observă din derularea procesului legislativ, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, a fost adoptat tacit de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în forma depusă de iniţiator, în data de 22 decembrie 2016, în temeiul art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare. 45. Curtea reţine, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 16/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 30 august 2017, modificări justificate de Guvern de cadrul legislativ ambiguu, precum şi de o serie de disfuncţionalităţi sesizate în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016. 46. Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea supusă controlului de constituţionalitate în data de 11 aprilie 2018, preluând dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 16/2017, operând, totodată, o serie de noi modificări ale unor prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, şi anume: abrogarea art. 48-60, care reglementează aspecte legate de structura organizatorică a C.N.I.R., la nivel central şi regional, precum şi regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă, respectiv încadrarea şi promovarea personalului C.N.I.R., selectarea persoanelor cu funcţii de conducere în C.N.I.R., salarizarea personalului etc.; abrogarea art. 62, care reglementează faptul că statutul C.N.I.R. este prevăzut în anexa 1 a legii, precum şi abrogarea art. 83 şi a anexelor 1 şi 2, care cuprind Statutul C.N.I.R. şi Lista proiectelor de investiţii care fac obiectul transferului către C.N.I.R., corelativ cu adoptarea unui nou articol prin care lista proiectelor de investiţii care fac obiectul transferului către C.N.I.R. se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor; abrogarea art. 76, care reglementează regulile privind stabilirea grilei de salarizare până la încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul C.N.I.R. 47. În acest context, raportat la prima condiţie, stabilită în jurisprudenţa Curţii, pentru aprecierea respectării principiului bicameralismului, şi anume existenţa unor deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Curtea consideră că deosebirile de conţinut normativ dintre cele două forme ale legii conduc la concluzia nesocotirii principiului bicameralismului, prin existenţa unei viziuni diferite a Camerei decizionale faţă de Camera de reflecţie - Senatul, asupra anumitor elemente de substanţă ale legii. Ca urmare a intervenţiei Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, asupra formei adoptate de către Senat, au fost modificate dispoziţii referitoare la structura organizatorică şi salarizarea personalului C.N.I.R. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, astfel cum a fost adoptată, prin lege, de Senat, cuprinde reglementări consistente cu privire la organizarea şi funcţionarea C.N.I.R., precum şi referitoare la regimul juridic aplicabil personalului C.N.I.R., la art. 47 alin. (1) prevăzându-se că „numărul de posturi şi structura organizatorică ale C.N.I.R. se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor, cu avizul consiliului de administraţie, la propunerea directorului general“, în timp ce, potrivit modificării operate prin art. I pct. 8 din legea care face obiectul sesizării, „structura organizatorică şi numărul de posturi ale C.N.I.R., precum şi încadrarea personalului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ În acelaşi sens, sunt şi abrogările art. 48-60 şi art. 76 din forma propusă spre aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016. 48. Totodată, şi în ceea ce priveşte a doua condiţie, Curtea observă că există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului căci, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a modificat substanţial un număr considerabil de articole, inclusiv anexe ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, comparativ cu cea adoptată de Senat, respectiv aceea propusă de iniţiator, sub forma unui articol unic. Aşa fiind, deşi ambele forme adoptate de cele două Camere ale Parlamentului vizează aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, Camera decizională - Camera Deputaţilor a adus modificări şi completări care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima Cameră sesizată. 49. În consecinţă, având în vedere că forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică substanţial configuraţia formei adoptate de Senat, Curtea constată că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 61 alin. (2) raportate la art. 75 alin. (3) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 50. Având în vedere constatarea viciilor de neconstituţionalitate extrinsecă determinate de modalitatea de adoptare a legii care face obiectul sesizării, precum şi de încălcarea principiului bicameralismului, Curtea constată, în acord cu jurisprudenţa sa, că nu mai este necesară examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate, raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 67, sau Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35). 51. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că prevederile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere -S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
