Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.336 din 7 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 661A/2018. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că, în domeniul ajutorului de stat şi al concurenţei, Comisia Europeană este singura instituţie care decide asupra compatibilităţii măsurii acordării ajutoarelor de stat cu normele Uniunii Europene incidente, iar cadrul normativ în acest domeniu este reprezentat de art. 107-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit, în continuare, TFUE). Astfel, potrivit art. 108 alin. (3) şi (4) din Tratat, Comisia Europeană este informată în timp util, pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat, iar înainte de pronunţarea unei decizii finale de către Comisie, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate. În acest sens sunt şi prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, act normativ care a transpus în legislaţia naţională prevederile art. 106-109 din TFUE. 4. Potrivit art. 20 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, schema de ajutor de stat prevăzută în acest act normativ se notifică la Comisia Europeană, de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale [art. 20 alin. (1)], iar în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător [art. 20 alin. (2)]. Or se arată în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate că simpla notificare a Comisiei Europene, cu o schemă de ajutor de stat, potrivit art. 20 alin. (1) din legea criticată, nu echivalează cu încuviinţarea ei de către Comisie. Astfel, în condiţiile în care legea criticată va intra în vigoare în condiţiile art. 78 din Constituţie şi în absenţa unui termen expres, în cuprinsul aceleiaşi legi, care să asigure primirea deciziei Comisiei Europene, ajutorul de stat ar urma să fie implementat anterior primirii deciziei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 107-109 din TFUE, ce beneficiază de prioritate în aplicare faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. 5. Se mai arată că prevederile art. 107-109 din TFUE au relevanţă constituţională, prin îndeplinirea dublei condiţionalităţi, în sensul stabilit prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011 şi nr. 64 din 24 februarie 2015, respectiv sunt suficient de clare, precise şi neechivoce, fie prin ele însele, fie prin prisma interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, prin conţinutul lor normativ au un standard de protecţie egal cu cel cuprins în art. 135 din Constituţie, referitoare la protecţia, între altele, a concurenţei loiale. În consecinţă, se arată că din ansamblul normelor europene şi interne rezultă că măsurile ce constituie ajutor de stat pot fi adoptate şi acordate numai cu condiţia autorizării de către Comisia Europeană, iar adoptarea unei legi care să acorde ajutor de stat cu nesocotirea acestor norme este de natură să încalce şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la principiul legalităţii şi al securităţii raporturilor juridice. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 7. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Se arată că prevederile art. 20 din legea criticată nu contravin dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, fiind în acord cu prevederile art. 107 alin. (3) lit. a)-c) şi art. 108 alin. (1) din TFUE. Mai mult, notificarea schemei de ajutor de stat este prevăzută în dispoziţiile art. 2 alin. (3) din legea criticată, potrivit căruia: „Schema de ajutor de stat se notifică la Comisia Europeană, conform dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.“ 9. Se mai arată, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că nu este de competenţa sa analizarea conformităţii unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, prin prisma dispoziţiilor art. 148 din Constituţie. O atare competenţă aparţine instanţei de judecată, care, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la aplicabilitatea normelor de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, respectiv Decizia nr. 668 din 18 mai 2011. 10. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 135 din Constituţie, se arată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normativă a textului criticat nu vizează crearea unui impediment de natură fiscală cu privire la libera circulaţie a mărfurilor, ci crearea cadrului favorabil pentru creşterea calităţii vieţii şi a dezvoltării regionale. 11. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 12. De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus un înscris, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.430 din 9 mai 2018, din partea Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, Uniunii Crescătorilor de Păsări din România şi Asociaţiei Fermierilor din România, prin care subliniază importanţa legilor care au drept scop sprijinul pentru fermierii din sectorul animal şi din sectorul vegetal. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii privind aprobarea Programului de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta priveşte legea în ansamblul său, cu privire specială asupra dispoziţiilor art. 20 din Legea privind aprobarea Programului de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "ART. 20 (1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. (2) În situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător." 15. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5), în componenta sa privind principiul legalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice, art. 135 - Economia şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, respectiv, referitoare la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie. 16. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). 17. În ceea ce priveşte titularul dreptului de sesizare, Curtea reţine că este îndeplinită condiţia de admisibilitate, obiecţia de neconstituţionalitate fiind formulată de Preşedintele României, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. 18. Referitor la termenul în care a fost formulată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, examinând procesul legislativ de adoptare a legii criticate, Curtea reţine că proiectul de lege privind aprobarea Programului de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol a fost iniţiat de un grup de 78 de deputaţi şi senatori, a fost adoptat de Senat, la data de 14 noiembrie 2017, şi de Camera Deputaţilor, la data de 19 decembrie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie. În interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României a formulat cerere de reexaminare, iar, ca urmare a acestei cereri, legea a fost adoptată de Senat la data de 19 februarie 2018 şi de Camera Deputaţilor la data de 18 aprilie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie. 19. Analizând varianta redacţională a legii criticate, înainte şi după formularea cererii de reexaminare, Curtea reţine că cererea de reexaminare a fost respinsă în legătură cu prevederile art. 19 alin. (2) din varianta redacţională trimisă iniţial la promulgare, devenit art. 20 din legea trimisă la promulgare după adoptarea acesteia, ca urmare a cererii de reexaminare. Astfel, potrivit art. 19 din legea trimisă la promulgare, în legătură cu care a fost formulată cererea de reexaminare: "(1) Schema de ajutor de stat prevăzută de prezenta lege se implementează după primirea deciziei Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat.(2) În situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi ori diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător." 20. După adoptarea legii, în urma cererii de reexaminare, art. 19 a devenit art. 20, cu următoarea redactare: "ART. 20 (1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. (2) În situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător." 21. În legătură cu acest din urmă articol, şi, în consecinţă, cu întregul act normativ, în ansamblul lui, Preşedintele a formulat prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, în interiorul termenului de 10 zile, de la primirea legii adoptate după reexaminare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie. Aşadar, Curtea reţine că varianta redacţională a soluţiei legislative supuse controlului de constituţionalitate, de către Preşedintele României, prin prezenta sesizare, este identică, în esenţa soluţiei normative, cu cea în legătură cu care a formulat cererea de reexaminare. Mai mult, din examinarea cererii de reexaminare, înaintate de Preşedintele României, către Camera Deputaţilor şi către Senat, cu nr. CA/144 din data de 18 ianuarie 2018, Curtea reţine că aspectele în legătură cu care s-a cerut reexaminarea, referitoare la art. 19 alin. (2) din legea trimisă la promulgare, sunt identice cu criticile de neconstituţionalitate formulate prin prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, în legătură cu prevederile art. 20 alin. (2). 22. În aceste condiţii, în cauza de faţă, devin aplicabile cele constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, care privesc o condiţie de admisibilitate referitoare la sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, şi anume că, în ipoteza în care critica autorului obiecţiei de neconstituţionalitate „vizează un text de lege care nu a făcut obiectul reexaminării în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie, obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, şi anume aceea de a se limita la modificările ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. Întrucât obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, Curtea nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate pe fondul reglementării“. Aceste considerente, raportate la art. 147 alin. (2) din Constituţie, sunt aplicabile în prezenta cauză, mutatis mutandis, şi cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în condiţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie, cerere care a fost respinsă, în parte, respectiv în legătură cu soluţia normativă supusă în prezent controlului de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 31). 23. Aşa cum s-a reţinut în decizia menţionată, paragraful 32, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării în procedura de punere de acord a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia de neconstituţionalitate, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate (a se vedea şi Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 129). Similar, cererea de reexaminare formulată conform art. 77 alin. (2) din Constituţie are drept efect redeschiderea procedurii legislative, însă numai în limitele cererii de reexaminare [Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 47]. Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46). Prin urmare, şi în privinţa legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării, de către Parlament, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate. De asemenea, întrucât cererea de reexaminare nu este obligatorie pentru Parlament, spre deosebire de decizia de neconstituţionalitate, în cazul în care Parlamentul o respinge sau o admite în parte, nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale nereexaminate, şi anume cele care nu au suferit niciun eveniment legislativ în procedura de reexaminare. Prin urmare, indiferent că o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ, reţinânduse cvorumul de şedinţă, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie formulează o obiecţie de neconstituţionalitate, fără a contesta diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia (Decizia nr. 334 din 19 mai 2018, paragraful 32). 24. În prezenta cauză, Curtea reţine că cererea de reexaminare a fost respinsă de Parlament, respectiv în privinţa soluţiei normative criticate în prezenta sesizare, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate, formulată în interiorul termenului de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu mai putea viza decât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cu privire la procedura de adoptare a legii, respectiv diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială. În această etapă a promulgării, în condiţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie, critici de neconstituţionalitate intrinsecă puteau fi formulate numai în privinţa dispoziţiilor legale reexaminate; or, în cazul de faţă, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare, dispoziţia legală supusă în prezent controlului de constituţionalitate nu a fost reexaminată, astfel încât nu puteau fi aduse critici de neconstituţionalitate intrinsecă însăşi soluţiei normative cuprinse în forma iniţială a legii, anterioare cererii de reexaminare formulate. Astfel de critici puteau fi formulate în perioada 30 decembrie 2017-18 ianuarie 2018, interval temporar care cuprinde dies a quo - data trimiterii legii spre promulgare şi dies a quem - data expirării termenului ipotetic de promulgare, aspect ce se încadrează în ipoteza a doua din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, cu referire la termenul de 20 zile de promulgare, conform art. 77 alin. (1) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 33). În accepţiunea Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, o obiecţie de neconstituţionalitate (i) va fi întotdeauna admisibilă dacă se realizează în interiorul termenelor legale de 5 zile, respectiv 2 zile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, (ii) va fi admisibilă după depăşirea termenului legal prevăzut de Legea nr. 47/1992, în interiorul termenelor de promulgare de 20 de zile, respectiv 10 zile, prevăzute de art. 77 alin. (1) şi (3) din Constituţie, însă condiţionat de nepromulgarea legii, (iii) va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituţionalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziţie ipotetic, dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condiţiile cu privire la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, sesizarea Curţii va fi respinsă ca inadmisibilă. 25. În consecinţă, Curtea reţine că, deşi obiecţia a fost formulată în termenul stabilit prin ipoteza a doua din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, cu referire la termenul de promulgare de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie, criticile de neconstituţionalitate invocate de către Preşedintele României au o natură intrinsecă şi în mod evident nu vizează dispoziţii legale care să fi fost supuse reexaminării, din moment ce cererea de reexaminare a fost respinsă în legătură cu soluţia normativă supusă controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în considerarea acestui aspect, care vizează sfera de competenţă a instanţei constituţionale, Curtea reţine că, în prezenta cauză, nu a fost legal sesizată să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate formulată, drept pentru care Curtea va respinge ca inadmisibilă obiecţia de neconstituţionalitate. 26. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*, *Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul celei formulate la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
