Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, în Dosarul nr. 990/310/2016. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.434D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.632D/2016, nr. 1.752D/2016, nr. 1.886D/2016, nr. 1.891D/2016, nr. 1.918D/2016, nr. 1.953D/2016, nr. 1.967D/2016, nr. 1.986D/2016, nr. 1.993D/2016, nr. 2.005D/2016, nr. 2.051D/2016, nr. 2.052D/2016, nr. 2.086D/2016, nr. 2.127D/2016, nr. 2.135D/2016, nr. 2.137D/2016, nr. 2.143D/2016, nr. 2.146D/2016, nr. 2.155D/2016, nr. 2.157D/2016, nr. 2.164D/2016, nr. 2.167D/2016, nr. 2.170D/2016, nr. 2.187D/2016, nr. 2.194D/2016, nr. 2.198D/2016, nr. 2.207D/2016, nr. 2.237D/2016, nr. 2.238D/2016, nr. 2.246D/2016, nr. 2.249D/2016, nr. 2.263D/2016, nr. 2.264D/2016, nr. 2.267D/2016, nr. 2.301D/2016, nr. 2.306D/2016, nr. 2.326D/2016, nr. 2.339D/2016, nr. 2.342D/2016, nr. 2.344D/2016, nr. 2.345D/2016, nr. 2.353D/2016, nr. 2.374D/2016, nr. 2.380D/2016, nr. 2.388D/2016, nr. 2.389D/2016, nr. 2.402D/2016, nr. 2.406D/2016, nr. 2.411D/2016, nr. 2.418D/2016, nr. 2.429D/2016, nr. 2.439D/2016, nr. 2.449D/2016, nr. 2.459D/2016, nr. 2.460D/2016, nr. 2.461D/2016, nr. 2.479D/2016, nr. 2.480D/2016, nr. 2.482D/2016, nr. 2.485D/2016, nr. 2.488D/2016, nr. 2.495D/2016, nr. 2.503D/2016, nr. 2.509D/2016, nr. 2.511D/2016, nr. 2.516D/2016, nr. 2.523D/2016, nr. 2.528D/2016 şi nr. 2.564D/2016, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, excepţii ridicate de Societatea „Bancpost“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 5.952/315/2016 şi nr. 6.704/315/2016 ale Judecătoriei Târgovişte, nr. 11.172/180/2016 şi nr. 12.299/180/2016 ale Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 5.875/288/2016 şi nr. 7.349/288/2016 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, nr. 8.746/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, nr. 3.136/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung, nr. 9.780/55/2016, nr. 10.137/55/2016 şi nr. 12.214/55/2016 ale Judecătoriei Arad - Secţia civilă, nr. 3.836/189/2016 al Judecătoriei Bârlad, nr. 15.147/325/2016, nr. 17.519/325/2016, nr. 16.120/325/2016 şi nr. 22.633/325/2016 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, nr. 6.809/306/2016 şi nr. 6.811/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, nr. 15.327/212/2016/a1, nr. 15.328/212/2016/a1 şi nr. 17.588/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, nr. 6.207/1.748/2016 şi nr. 8.521/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, nr. 17.062/4/2016, nr. 14.935/4/2016, nr. 18.310/4/2016 şi nr. 14.315/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 2.647/337/2016 al Judecătoriei Zalău, nr. 2.017/263/2016 şi nr. 1.978/263/2016 ale Judecătoriei Motru, nr. 15.478/197/2016, nr. 12.795/197/2016 şi nr. 13.508/197/2016 ale Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, nr. 17.355/245/2016, nr. 22.735/245/2016, nr. 17.856/245/2016 şi nr. 20.794/245/2016 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, nr. 1.779/201/2016 al Judecătoriei Calafat, nr. 23.890/299/2016, nr. 29.144/299/2016 şi nr. 24.428/299/2016 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 15.808/301/2016, nr. 18.882/301/2016, nr. 13.815/301/2016, nr. 18.415/301/2016, nr. 13.820/301/2016, nr. 15.807/301/2016, nr. 18.454/301/2016, nr. 18.313/301/2016, nr. 19.332/301/2016, nr. 14.561/301/2016 şi nr. 18.883/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 6.440/190/2016 şi nr. 4.500/190/2016 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, nr. 12.782/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, nr. 4.254/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, nr. 1.097/210/2016 al Judecătoriei Chişineu-Criş, nr. 5.326/204/2016 al Judecătoriei Câmpina, nr. 1.866/206/2016 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nr. 4.780/740/2016 al Judecătoriei Alexandria, nr. 13.404/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, nr. 15.940/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 3.578/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, nr. 1.543/268/2016 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, nr. 1.879/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, nr. 2.696/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, nr. 12.106/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 14.903/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti şi nr. 5.923/202/2016 al Judecătoriei Călăraşi. În dosarele Curţii nr. 2.339D/2016 şi nr. 2.482D/2016, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată şi de către Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti. 4. La apelul nominal răspund, în Dosarul Curţii nr. 2.086D/2016, partea Daniela Pisano, iar în Dosarul Curţii nr. 2.495D/2016, partea Emilia Margareta Dulgheru şi avocat Maria Stroe, care depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială şi pentru partea Cornel Dulgheru. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea Daniela Pisano, doamna avocat Maria Stroe şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.632D/2016, nr. 1.752D/2016, nr. 1.886D/2016, nr. 1.891D/2016, nr. 1.918D/2016, nr. 1.953D/2016, nr. 1.967D/2016, nr. 1.986D/2016, nr. 1.993D/2016, nr. 2.005D/2016, nr. 2.051D/2016, nr. 2.052D/2016, nr. 2.086D/2016, nr. 2.127D/2016, nr. 2.135D/2016, nr. 2.137D/2016, nr. 2.143D/2016, nr. 2.146D/2016, nr. 2.155D/2016, nr. 2.157D/2016, nr. 2.164D/2016, nr. 2.167D/2016, nr. 2.170D/2016, nr. 2.187D/2016, nr. 2.194D/2016, nr. 2.198D/2016, nr. 2.207D/2016, nr. 2.237D/2016, nr. 2.238D/2016, nr. 2.246D/2016, nr. 2.249D/2016, nr. 2.263D/2016, nr. 2.264D/2016, nr. 2.267D/2016, nr. 2.301D/2016, nr. 2.306D/2016, nr. 2.326D/2016, nr. 2.339D/2016, nr. 2.342D/2016, nr. 2.344D/2016, nr. 2.345D/2016, nr. 2.353D/2016, nr. 2.374D/2016, nr. 2.380D/2016, nr. 2.388D/2016, nr. 2.389D/2016, nr. 2.402D/2016, nr. 2.406D/2016, nr. 2.411D/2016, nr. 2.418D/2016, nr. 2.429D/2016, nr. 2.439D/2016, nr. 2.449D/2016, nr. 2.459D/2016, nr. 2.460D/2016, nr. 2.461D/2016, nr. 2.479D/2016, nr. 2.480D/2016, nr. 2.482D/2016, nr. 2.485D/2016, nr. 2.488D/2016, nr. 2.495D/2016, nr. 2.503D/2016, nr. 2.509D/2016, nr. 2.511D/2016, nr. 2.516D/2016, nr. 2.523D/2016, nr. 2.528D/2016 şi nr. 2.564D/2016 la Dosarul nr. 1.434D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Daniela Pisano, care solicită Curţii să constate că Legea nr. 77/2016 este constituţională şi că trebuie aplicată, şi doamnei avocat Maria Stroe, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că acţiunile judiciare care au ocazionat ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 au fost determinate de imposibilitatea clienţilor băncilor de a-şi mai achita datoriile faţă de acestea. 7. Reprezentantul Ministerului Public arată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost suspuse controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţând Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, şi că se impune menţinerea jurisprudenţei în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 26 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 990/310/2016, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 9. Prin încheierile din 17 august 2016 şi 16 septembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.952/315/2016 şi nr. 6.704/315/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 10. Prin încheierile din 6 septembrie 2016 şi 18 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 11.172/180/2016 şi nr. 12.299/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 11. Prin sentinţele nr. 4.099 şi nr. 4.103 din 24 august 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.875/288/2016 şi nr. 7.349/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. 12. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.746/193/2016, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 13. Prin Încheierea din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.136/205/2016, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. 14. Prin încheierile din 22 septembrie 2016, 29 septembrie 2016 şi 13 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 9.780/55/2016, nr. 10.137/55/2016 şi nr. 12.214/55/2016, Judecătoria Arad − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 15. Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.836/189/2016, Judecătoria Bârlad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 16. Prin încheierile din 16 septembrie 2016, 6 octombrie 2016, 18 octombrie 2016 şi 25 octombrie 2016, pronunţate în Dosarele nr. 15.147/325/2016, nr. 16.120/325/2016, nr. 17.519/325/2016 şi nr. 22.633/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 şi ale art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1), (2) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din aceeaşi lege. 17. Prin încheierile din 16 septembrie 2016 şi 7 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.809/306/2016 şi nr. 6.811/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 18. Prin încheierile nr. 14.267 din 27 septembrie 2016 şi nr. 14542 din 30 septembrie 2016, precum şi prin Sentinţa civilă nr. 11.353 din 6 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 15.327/212/2016/a1, nr. 15.328/212/2016/a1 şi nr. 17.588/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, în special art. 4 alin. (1), art. 5, în special art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8, în special art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 ale Legii nr. 77/2016. 19. Prin încheierile din 6 septembrie 2016 şi 20 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.207/1748/2016 şi nr. 8.521/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 şi, în mod specific, ale art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din aceasta. 20. Prin Încheierea din 9 septembrie 2016, Sentinţa civilă nr. 9.890 din 19 septembrie 2016, Încheierea din 28 septembrie 2016 şi Încheierea din 5 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 14.315/4/2016, nr. 17.062/4/2016, nr. 14.935/4/2016 şi nr. 18.310/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 şi ale art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din aceasta. 21. Prin încheierile din 14 septembrie 2016, 23 septembrie 2016, 27 septembrie 2016, 6 octombrie 2016, 10 octombrie 2016, 12 octombrie 2016, 18 octombrie 2016, 19 octombrie 2016 şi 24 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 18.882/301/2016, nr. 15.808/301/2016, nr. 13.815/301/2016, nr. 18.415/301/2016, nr. 13.820/301/2016, nr. 15.807/301/2016, nr. 18.454/301/2016, nr. 18.313/301/2016, nr. 18.883/301/2016, nr. 14.561/301/2016 şi nr. 19.332/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate privind prevederile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 22. Prin Încheierea din 30 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.647/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 în integralitate şi, în mod specific, a art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din aceasta. 23. Prin încheierile din 5 septembrie 2016 şi 20 septembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.017/263/2016 şi nr. 1.978/263/2016, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 ale Legii nr. 77/2016. 24. Prin încheierile din 8 septembrie 2016, 23 septembrie 2016 şi 14 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 15.478/197/2016, nr. 12.795/197/2016 şi nr. 13.508/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 şi a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 11 ale aceleiaşi legi. 25. Prin încheierile din 19 septembrie 2016, 27 septembrie 2016, 28 septembrie 2016 şi 6 octombrie 2016, pronunţate în Dosarele nr. 17.355/245/2016, nr. 17.856/245/2016, nr. 20.794/245/2016 şi nr. 22.735/245/2016, Judecătoria Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 în ansamblul său şi a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 ale Legii nr. 77/2016. 26. Prin Încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.779/201/2016, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 27. Prin încheierile din 4 octombrie 2016, 6 octombrie 2016 şi 25 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 24.428/299/2016, nr. 23.890/299/2016 şi nr. 29.144/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 28. Prin încheierile din 3 octombrie 2016 şi 12 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.440/190/2016 şi nr. 4.500/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 29. Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.782/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 30. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.254/221/2016, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 31. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.097/210/2016, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 32. Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.326/204/2016, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 - art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11. 33. Prin Încheierea din 30 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.866/206/2016, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 34. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.780/740/2016, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 35. Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.404/302/2016, precum şi prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.106/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 36. Prin Încheierea din 11 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.940/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 37. Prin Încheierea din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.578/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 38. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.543/268/2016, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 39. Prin Încheierea din 19 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.879/257/2016, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 40. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.696/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 41. Prin Încheierea din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.903/281/2016, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 42. Prin Încheierea nr. 85 din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.923/202/2016, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. 43. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti în cauze având ca obiect contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 44. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la criticile extrinseci de neconstituţionalitate, autoarele consideră că dispoziţiile art. 3 şi art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă cerinţele referitoare la procedura de adoptare a actelor normative în anumite domenii special definite de Constituţie. Se arată că legea dării în plată este o lege care a fost adoptată conform prevederilor constituţionale aplicabile unei legi ordinare. Or, Codul civil - actul normativ de la care legea dării în plată derogă - este o lege organică. În această ordine de idei, problema care se pune este în ce măsură o lege ordinară poate să deroge de la prevederile unei legi organice. În opinia autoarelor, în conţinutul Legii nr. 77/2016 se regăsesc mai multe norme ce se încadrează în sfera de reglementare a regimului juridic general al proprietăţii [cu titlu de exemplu, art. 8 alin. (1) prin care se reglementează posibilitatea pentru instanţa de judecată de a obliga creditorul să devină în mod forţat titular al dreptului de proprietate asupra imobilului]. Astfel, întrucât aceste prevederi din legea dării în plată modifică regimul general al proprietăţii, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, care stabilesc faptul că acest domeniu este rezervat legii organice. 45. Critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, are în vedere modul defectuos în care legiuitorul şi-a exercitat competenţa de legiferare prin încălcarea cerinţelor referitoare la previzibilitatea pe care trebuie să o aibă un act normativ. Se identifică o serie de dispoziţii din Legea nr. 77/2016 care încalcă cerinţele privitoare la claritatea şi previzibilitatea unui act normativ, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În primul rând, legea dării în plată nu clarifică mai multe aspecte privitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor sale; astfel, legea nu defineşte noţiunea de „locuinţă“, nu stabileşte în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită sau nu stabileşte cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei „contract de credit“. 46. În al doilea rând, legea este imprecisă prin faptul că prevede o derogare de la dispoziţiile Codului civil, fără a preciza care sunt dispoziţiile legale vizate de aceasta. Or, în condiţiile în care Codul civil reprezintă norma generală, excepţiile prevăzute de legea specială trebuie să fie expres şi limitativ statuate. Altfel, rezultatul pe care îl produce lipsa de coerenţă a textului Legii nr. 77/2016 este naşterea unui „drept civil paralel“, în condiţiile în care este de la sine înţeles că Legea nr. 77/2016 nu poate exista „singură“ în circuitul civil, ci doar prin coroborare cu alte acte normative. 47. În al treilea rând, în art. 2 din Legea nr. 77/2016 se prevede faptul că această lege „se coroborează“ cu dispoziţiile mai multor acte normative; însă legea nu prevede în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 tind mai mult spre o modificare, iar uneori (cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999) spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării. De asemenea, Legea nr. 77/2016 derogă de la dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte regimul juridic al executării silite, al competenţei instanţelor judecătoreşti etc. Nu în ultimul rând, legea dării în plată nu se referă în niciun fel la „coroborarea“ cu dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Ultima ratio, legea dării în plată lasă o largă marjă de interpretare aspectelor tranzitorii, deoarece nu face nicio referire la regimul aplicabil contractelor încheiate sub imperiul Codului civil din 1864. Toate aceste exemple de inadvertenţe, care ţin de relaţia dintre legea dării în plată şi restul cadrului normativ, conduc la un caracter imprecis al normei. 48. În al patrulea rând, există o inadvertenţă între scopul declarat de legiuitor (pe care îl putem extrage din expunerea de motive) şi textul legii dării în plată. De exemplu, neconcordanţa apare cel mai puternic între scopul reglementării şi mijloacele legislative: pe de o parte, reglementarea doreşte să protejeze debitorii aflaţi într-o situaţie de dificultate financiară, iar, pe de altă parte, când sunt enumerate în art. 4 condiţiile pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu, nu se regăseşte nicio prevedere care să limiteze aplicarea dispoziţiilor legale doar la debitorii aflaţi într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar. 49. În ceea ce priveşte criticile intrinseci de neconstituţionalitate se arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. 50. Autoarele excepţiei susţin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părţile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viaţa contractului intervine legiuitorul şi, împotriva voinţei creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligaţia sa faţă de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a aşteptat şi se aşteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găseşte ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligaţiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanţiei creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită. 51. În continuare se susţine că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de „situaţie juridică“, valorificând experienţa doctrinară şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situaţie juridică, respectiv un „statut“ personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligaţia de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanţiei, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanţă, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligaţiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică şi celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituţional pentru că înfrânge principiul neretroactivităţii legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate. 52. Autoarele excepţiei apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale. 53. Neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii. Aceasta reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 54. Autoarele excepţiei mai susţin că prin dispoziţiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, şi nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii. 55. În speţă, continuă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său. 56. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. 57. În consecinţă, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimţământului creditorului, la deplina discreţie a consumatorului şi fără a fi prevăzute condiţii minime de admisibilitate care să se refere la dificultăţile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului. 58. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor, va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată. 59. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, în speţă fiind un drept real garantând executarea unei obligaţii de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific, şi nu ca un scop în sine al comerţului lor. 60. Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului. Darea în plată potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanţei, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situaţii de excepţie. Cât timp măsura se menţine în limitele unei excepţii, este rezonabilă şi proporţională scopului executării obligaţiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului şi a unei obligaţii corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancţiunea pronunţării unei hotărâri de către instanţa de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanţei decât aceea care rezultă din scopul activităţii sale şi natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi băneşti care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate). 61. Libera iniţiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale. 62. Se mai susţine că, atunci când este vorba despre un raport între particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente, şi nu să supună un particular la voinţa arbitrară a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condiţiile în care libertatea prevăzută de art. 53 poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreţionar. Măsurile propuse sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 - art. 4 alin. (1) - nu prevede o astfel de condiţie pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu. 63. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu poate conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât, acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială poate da naştere la abuzuri din partea consumatorilor. 64. În final, se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie. 65. Judecătoria Sinaia, în Dosarul Curţii nr. 1.434D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a formulat o opinie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 66. Judecătoria Târgovişte, în Dosarul Curţii nr. 1.632D/2016, reţine că este inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, întrucât aceste prevederi nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 reglementează aplicabilitatea procedurii dării în plată şi în cazul contractelor de credit ce se execută silit, or, în cauză, nu s-a invocat şi nu s-a dovedit iniţierea unei proceduri de executare silită. Totodată, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 reglementează efectele unor acte juridice ulterioare soluţionării contestaţiei, respectiv contractul de dare în plată sau hotărârea care ţine loc de un astfel de contract. Ca atare, eventuala neconstituţionalitate a acestora nu are vreo înrâurire asupra modului de soluţionare a contestaţiei formulate de autoarea excepţiei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, în raport de faptul că pârâtul în cauză nu are calitatea de fideiusor sau codebitor, fiind debitorul principal, este evident ca nu au nicio legătură cu soluţionarea cauzei. 67. Instanţa constată că autoarea nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se referă la aplicarea şi interpretarea legii, sarcină care excede competenţei Curţii Constituţionale, şi este strict în apanajul instanţelor de judecată, astfel încât sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 68. Totodată, instanţa consideră că excepţia invocată în legătură cu art. 3 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, este neîntemeiată. Astfel, aceste texte nu aduc atingere dreptului de proprietate, atâta vreme cât, în schimbul creanţei stinse, creditorul primeşte un bun pe care, la momentul încheierii contractului de credit, l-a considerat o garanţie suficientă, această operaţiune neputând fi, în niciun caz, echivalată cu o expropriere. De asemenea, normele în cauză nu conţin elemente de imprevizibilitate şi inaccesibilitate, altele decât cele inerente contractului de credit în general care, mai ales în cazul unui termen îndelungat de derulare, presupune asumarea unor schimbări importante ale condiţiilor economico-financiare iniţiale. Totodată, instanţa apreciază că normele în cauză nu constituie o restrângere a drepturilor creditorului, întrucât, de vreme ce acesta are posibilităţi net superioare debitorului de a previziona modificarea condiţiilor economico-financiare, poate realiza o arhitectură a contractului de credit corespunzătoare, respectiv poate solicita, la încheierea acestuia, garanţii îndestulătoare, inclusiv prin raportare la modificările previzionate. Faptul că, urmare a acestei reglementări, o parte din riscul contractului este preluat de bancă, constituie o opţiune a legiuitorului, permisă acestuia de normele constituţionale care nu aşază banca pe o poziţie superioară altor persoane. 69. De asemenea, instanţa apreciază că nici critica de constituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 77/2016 nu este întemeiată, în condiţiile în care acesta reglementează dreptul băncii de a contesta notificarea şi procedura de urmat. Prevederea unor termene „excesiv de scurte“, în opinia contestatoarei creditoare, nu reprezintă o încălcare a celor două drepturi constituţionale, în condiţiile în care procedura în care se soluţionează cererea este de urgenţă, dar cu citarea părţilor. 70. Instanţa apreciază că art. 11 este contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte raporturile juridice izvorând din contracte încheiate sub imperiul reglementărilor anterioare, ce nu prevedeau acest tip de dare în plată a imobilului în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contractele de credit, Constituţia stabileşte imposibilitatea aplicării legii dării în plată. Astfel, este interzisă aplicarea în raporturile juridice anterior constitute între părţi a unor modalităţi noi de stingere a obligaţiilor contractuale, prin intermediul unei legi care a intrat în vigoare după momentul încheierii contractului, întrucât decizia părţilor de a contracta nu putea să aibă în vedere decât efectele produse de actul juridic în raport cu legea sub imperiul căreia a luat naştere, adică legea de la momentul încheierii contractului. 71. În Dosarul Curţii nr. 2.460D/2016, Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. De asemenea, instanţa reţine constituţionalitatea dispoziţiilor criticate din perspectiva art. 1 alin. (5), art. 21, art. 24, art. 45, coroborat cu art. 53 şi art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, precum şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate din perspectiva art. 15 alin. (2) şi art. 44, coroborat cu art. 53 din Constituţie. 72. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.752D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a formulat o opinie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 73. În Dosarul Curţii nr. 2.418D/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă consideră că, în aparenţă, se încalcă principii constituţionale. Sunt evocate, în acest sens, art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1)-(2) şi art. 53 din Constituţie. Se reţine, printre altele, că se încalcă dreptul de proprietate al băncilor în măsura în care se instituie un mecanism forţat de dare în plată şi de stingere a datoriei, cu suspendarea de drept a tuturor efectelor contractului şi a tuturor procedurilor în curs, doar în temeiul unei notificări, ca act unilateral al debitorului, fără să existe nicio alternativă de adaptare judiciară a contractului şi fără ca aceste măsuri extrem de grave să fie condiţionate de lipsa veniturilor şi a bunurilor debitorului, adică de starea lui de insolvabilitate, cel puţin aşa cum este înţeleasă în dreptul comun. 74. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, în dosarele Curţii nr. 1.886D/2016 şi nr. 1.891D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu s-a pronunţat cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 75. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.918D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată, excepţia vizând restul dispoziţiilor legale criticate fiind neîntemeiată. 76. Judecătoria Câmpulung, în Dosarul Curţii nr. 1.953D/2016, arată că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât legea criticată se aplică unui raport juridic născut sub imperiul vechii legi, fără ca părţile din contract să poată prevedea modificarea legislaţiei în sensul arătat. 77. Judecătoria Arad - Secţia civilă, în dosarele Curţii nr. 1.967D/2016, nr. 2.246D/2016 şi nr. 2.342D/2016, apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât modifică explicit efectele contractelor de credit aflate în derulare, în sensul că acestea pot fi stinse printr-o cauză nouă, necunoscută la data încheierii lor şi care operează, practic, ad nutum, contra voinţei celeilalte părţi, prin mecanismul dării în plată silite a imobilului ipotecat şi stingerea în întregime a tuturor debitelor. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate vizând celelalte dispoziţii legale criticate, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată. 78. Judecătoria Bârlad, în Dosarul Curţii nr. 1.986D/2016, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Instanţa reţine că, în materie contractuală, atât valabilitatea contractului, efectele, cât şi executarea şi încetarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data la care a fost încheiat. În cazul unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, dispoziţiile de lege criticate ataşează alte consecinţe juridice decât cele existente la momentul încheierii lui, şi anume un mod de stingere a obligaţiilor, prin manifestarea de voinţă doar a unei părţi a raportului juridic, posibilitate care nu era prevăzută de legea în vigoare la acel moment. 79. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, instanţa reţine că se instituie obligaţia creditorului ipotecar de a lua în proprietate bunul ipotecat, în contradicţie cu principiul fundamental al dreptului potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să devină titularul unui drept. Pe de altă parte, dreptul de opţiune stabilit în favoarea debitorului goleşte de conţinut dreptul de creanţă al băncii, întrucât, dintr-un drept pur şi simplu, dreptul de creanţă se transformă în drept afectat de incertitudinea alegerii pe care o va realiza debitorul. 80. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.993D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, mai puţin cea referitoare la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, fără să motiveze, însă, această opinie. 81. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.374D/2016, a precizat că formularea unui punct de vedere ar echivala cu o antepronunţare cu privire la contestaţia care face obiectul dosarului cu a cărui soluţionare este învestită. 82. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.406D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu formulează un punct de vedere cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 83. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.516D/2016, reţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. 84. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.005D/2016, reţine că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 şi că este întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 11, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie. În motivarea soluţiei de admitere a excepţiei, instanţa reţine că, în materie contractuală, atât valabilitatea contractului, cât şi efectele, precum şi executarea şi încetarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data la care a fost încheiat, având în vedere şi art. 6 alin. (2) şi (6) din noul Cod civil. 85. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.237D/2016, apreciază că se încalcă, cel puţin aparent, art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, restul dispoziţiilor legale criticate fiind constituţionale. 86. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.051D/2016, apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu pot face parte din obiectul concret al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată din perspectiva art. 44, coroborat cu art. 53 din Constituţie. Astfel, instanţa consideră că datoria stinsă prin dare în plată este semnificativ mai mare decât valoarea imobilului cu privire la care se încheie actul juridic de dare în plată, fără a exista, în acest sens, un raport de proporţionalitate între scopul legitim urmărit prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate - echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile - şi restrângerea dreptului de proprietate al profesionistului. Instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale prin raportare la celelalte critici. 87. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.052D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestator este întemeiată numai prin raportare la dispoziţiile art. 53 cu referire la art. 44 din Constituţie. 88. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.429D/2016, reţine că darea în plată, ca modalitate de stingere a obligaţiilor, reprezenta o posibilitate legală în ambele reglementări ale Codului civil, atât cea de la 1864, cât şi cea din 2009, astfel că, strict din acest punct de vedere, Legea nr. 77/2016 nu cuprinde norme care să reglementeze efecte juridice noi. Rămâne, însă, de analizat modalitatea concretă pe care Legea nr. 77/2016 o propune în legătură cu darea în plată a imobilelor ipotecate, din perspectiva existenţei unei ingerinţe asupra dreptului de opţiune al instituţiilor creditoare, al justificării acesteia în raport cu interesul consumatorilor şi al proporţionalităţii măsurii. Instanţa judecătorească mai arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva art. 45 şi art. 53 din Constituţie. 89. Judecătoria Cornetu, în Dosarul Curţii nr. 2.086D/2016, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, principiul neretroactivităţii legii este încălcat, având în vedere că legea nouă se aplică şi cu privire la un efect viitor al unui contract încheiat anterior intrării sale în vigoare. Dispoziţiile art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 1 alin. (5) şi art. 53 din Constituţie, întrucât, în momentul în care între valoarea creditului şi valoarea bunului s-ar căsca o prăpastie, în sensul că valoarea ce a rămas de plată întrece cu mult valoarea imobilului, instanţa apreciază că nu se mai poate vorbi de limitări în exerciţiul de drepturi, ci de încălcări ale drepturilor respective. În schimb, instanţa judecătorească nu a reţinut încălcarea, în cauză, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie. 90. Judecătoria Cornetu, în Dosarul Curţii nr. 2.509D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 91. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.127D/2016, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dar, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu motivează această opinie. 92. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele Curţii nr. 2.301D/2016, nr. 2.402D/2016 şi nr. 2.511D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 93. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.135D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în măsura în care dispoziţiile legii criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie. De asemenea, măsurile prevăzute în dispoziţiile legale criticate sunt disproporţionate. 94. În Dosarul Curţii nr. 2.137D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, acestea neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Instanţa mai reţine că dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 15 alin. (2), art. 21, art. 24, art. 44, art. 45 şi art. 53 din Constituţie. În opinia instanţei, dispoziţiile prevăzute în art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale în măsura în care respectiva lege se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare. 95. În Dosarul Curţii nr. 2.187D/2016, opinia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă este în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 135 din Constituţie. 96. În dosarele Curţii nr. 2.263D/2016 şi nr. 2.264D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că sunt încălcate art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, iar măsurile dispuse prin Legea nr. 77/2016 sunt disproporţionate, atât timp cât stingerea forţată a creanţei nu este însoţită de garanţia acordării unei compensaţii adecvate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016, instanţa o apreciază ca fiind inadmisibilă. 97. În Dosarul Curţii nr. 2.326D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, acestea neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată. 98. În dosarele Curţii nr. 2.479D/2016 şi nr. 2.482D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă reţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi că ingerinţa instituită de Legea nr. 77/2016 în drepturile creditorului este disproporţionată. 99. În dosarele Curţii nr. 2.485D/2016 şi nr. 2.528D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 100. În Dosarul nr. 2.523D/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. În plus, reţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi că ingerinţa instituită de lege în drepturile creditorului este disproporţionată. 101. Judecătoria Zalău, în Dosarul Curţii nr. 2.143D/2016, apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 1 alin. (5), din perspectiva securităţii raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la principiul neretroactivităţii şi art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. 102. Judecătoria Motru, în dosarele Curţii nr. 2.146D/2016 şi nr. 2.389D/2016, reţine că dispoziţiile legale criticate ridică probleme de constituţionalitate, din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi din perspectiva art. 16 alin. (1), art. 44 şi art. 45 din Constituţie. De asemenea, art. 8 din Legea nr. 77/2016 nu este compatibil cu principiul constituţional al securităţii juridice, iar măsurile criticate în excepţia de neconstituţionalitate nu respectă principiul proporţionalităţii. 103. Judecătoria Braşov, în Dosarul Curţii nr. 2.155D/2016, apreciază că normele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. 104. În Dosarul Curţii nr. 2.157D/2016, Judecătoria Braşov reţine că normele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, cu excepţia art. 148 alin. (2) din Constituţie. 105. În Dosarul Curţii nr. 2.353D/2016, Judecătoria Braşov consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 106. În dosarele Curţii nr. 2.164D/2016 şi nr. 2.344D/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 107. În Dosarul Curţii nr. 2.345D/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia este, în parte, întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 aduc atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea nu sunt respectate exigenţele de claritate şi previzibilitate în reglementarea sferei de aplicare a Legii nr. 77/2016, întrucât, deşi art. 3 al acesteia instituie o derogare numai de la dispoziţiile noului Cod civil, art. 11 face referire la contracte încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, fără limită în timp, ceea ce sugerează că Legea ar reprezenta şi o derogare de la dispoziţiile Codului civil din 1865. Această necorelare terminologică este de natură să fie sursa unor interpretări diferite cu privire la domeniul său de aplicare. 108. În Dosarul Curţii nr. 2.459D/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 3, art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 şi art. 53 din Constituţie. În schimb, instanţa reţine că nu sunt încălcate dispoziţiile prevăzute în art. 21, art. 24 şi art. 45 din Constituţie. 109. Judecătoria Calafat, în Dosarul Curţii nr. 2.167D/2016, apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi pe cele ale art. 45 din Constituţie. 110. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarele Curţii nr. 2.170D/2016 şi nr. 2.480D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fiind necesară extinderea controlului de constituţionalitate cu privire la Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cel puţin din perspectiva respectării principiului securităţii juridice şi a condiţiilor de previzibilitate şi accesibilitate care decurg din principiul statului de drept enunţat la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, se consideră că se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. De asemenea, în opinia instanţei, dispoziţiile criticate ridică şi probleme de încălcare a tehnicii legislative. 111. Instanţa pune în discuţie, printre altele, caracterul funcţional al însuşi mecanismului instituit pentru realizarea procedurii dării în plată, indiferent de data încheierii contractului de credit, cu luarea în considerare a faptului că simpla formulare a unei notificări de către un debitor poate produce consecinţa suspendării obligatorii a oricărei executări silite a obligaţiilor născute dintr-un contract de credit, cu atât mai mult cu cât nu este prevăzut şi termenul maxim la care trebuie fixată data pentru prezentarea creditorului la biroul notarial, conform art. 5 din Legea nr. 77/2016. 112. În Dosarul Curţii nr. 2.488D/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. În plus, consideră că există o aparenţă a încălcării principiului fundamental al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, instanţa apreciază că normele legale nu sunt previzibile, în măsura în care operaţiunea juridică pe care o reglementează, astfel cum rezultă din ansamblul prevederilor legii, este cea a unei remiteri forţate de datorie, în condiţiile în care s-ar constata că nu există o echivalenţă între valoarea bunului imobil ipotecat şi valoarea obligaţiei considerate ca fiind executată, din această perspectivă urmând a fi analizat şi dacă, prin acest mecanism, nu este afectat dreptul de proprietate privată al instituţiei creditoare şi în ce măsură încălcarea acestui drept poate fi justificată exclusiv de necesitatea protejării drepturilor consumatorilor, din perspectiva dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. 113. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.194D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, excepţia având ca obiect restul dispoziţiilor legale criticate fiind neîntemeiată. 114. În Dosarul Curţii nr. 2.388D/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, respectiv restul dispoziţiilor acesteia nu au legătură cu prezentul litigiu, astfel că instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Instanţa mai consideră că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, restul dispoziţiilor legale criticate fiind conforme Constituţiei. 115. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.198D/2016, apreciază că prevederile contestate sunt constituţionale, cu excepţia art. 11 din lege, care încalcă principiul neretroactivităţii consacrat de art. 15 din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, care încalcă prevederile art. 44, coroborate cu cele ale art. 53 din Constituţie. 116. Judecătoria Deva - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.207D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, excepţia având ca obiect restul dispoziţiilor legale criticate fiind neîntemeiată. 117. Judecătoria Chişineu-Criş, în Dosarul Curţii nr. 2.238D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 118. Judecătoria Câmpina, în Dosarul Curţii nr. 2.249D/2016, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 119. Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în Dosarul Curţii nr. 2.267D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar excepţia referitoare la celelalte dispoziţii legale criticate este neîntemeiată. 120. Judecătoria Alexandria, în Dosarul Curţii nr. 2.306D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fiind necesară extinderea controlului de constituţionalitate cu privire la Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cel puţin din perspectiva respectării principiului securităţii juridice şi a condiţiilor de previzibilitate şi accesibilitate care decurg din principiul statului de drept enunţat la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, se consideră că se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. De asemenea, în opinia instanţei, dispoziţiile criticate ridică şi probleme de încălcare a tehnicii legislative. 121. Instanţa pune în discuţie, printre altele, caracterul funcţional al însuşi mecanismului instituit pentru realizarea procedurii dării în plată, indiferent de data încheierii contractului de credit, cu luarea în considerare a faptului că, potrivit legii, după formularea şi comunicarea notificării se suspendă orice executare silită a obligaţiilor născute dintr-un contract de credit, fără a fi prevăzut termenul maxim la care trebuie fixată data pentru prezentarea creditorului la biroul notarial, conform art. 5 din Legea nr. 77/2016. 122. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia II-a civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.339D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. Cu referire la celelalte dispoziţii legale criticate, instanţa apreciază că acestea sunt constituţionale. 123. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.495D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. În plus, reţine că, prin întregul mecanism instituit de Legea nr. 77/2016, de stingere a tuturor datoriilor debitorului prin trecerea bunului ipotecat în proprietatea creditorului, fără a se ţine cont de suma care a mai rămas de restituit şi de valoarea de circulaţie a bunului, se aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale. De asemenea se arată că din textul legii nu transpare scopul legitim, de utilitate publică, urmărit de legiuitor. În plus, ingerinţa instituită de lege în drepturile creditorului este disproporţionată, atât timp cât stingerea forţată a creanţei, reglementată de Legea nr. 77/2016, nu este însoţită de garanţia acordării unei compensaţii adecvate. Instanţa consideră, deopotrivă, că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. 124. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.380D/2016, fără a-şi motiva punctul de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, cel puţin în parte, întemeiată. 125. Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul Curţii nr. 2.411D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu formulează un punct de vedere cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 126. Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în Dosarul Curţii nr. 2.439D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu formulează un punct de vedere cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 127. Judecătoria Mediaş, în Dosarul Curţii nr. 2.449D/2016, apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 şi art. 53 din Constituţie. De asemenea se arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21, art. 24 şi art. 45 ale legii fundamentale. 128. Judecătoria Reşiţa, în Dosarul Curţii nr. 2.461D/2016, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 129. Judecătoria Ploieşti, în Dosarul Curţii nr. 2.503D/2016, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi formulează opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 130. Judecătoria Călăraşi, în Dosarul Curţii nr. 2.564D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori, în mod justificat, să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional. În schimb, instanţa de judecată reţine că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21, art. 24, art. 44, art. 45, art. 53 şi art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie. 131. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. 132. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 133. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 134. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi ale Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Prevederile menţionate au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“; – Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“; – Art. 4: "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.“;" – Art. 5 alin. (1), (2), (3): "(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.“;" – Art. 7: "(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.“;" – Art. 8 alin. (1) şi (5): "(1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;" – Art. 10: "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.“;" – Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată“. 135. Cu referire la obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată în dosarele nr. 2.249D/2016 şi nr. 2.406D/2016, analizând dispozitivul încheierilor de sesizare a Curţii prin comparaţie cu obiectul excepţiilor, aşa cum au fost formulate de autoare, Curtea constată că instanţa judecătorească a sesizat jurisdicţia constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale care nu au fost menţionate în excepţiile autoarei, respectiv art. 1 alin. (3), art. 4, în integralitatea lui şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016. Totodată, Curtea reţine că instanţele judecătoreşti nu s-au prevalat de dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi nu au ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 4, în integralitatea lui, şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016. Întrucât o sesizare realizată în aceste condiţii încalcă dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că nu este învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4, în integralitatea lui, şi ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016. 136. De asemenea, Curtea, analizând criticile de neconstituţionalitate, reţine că motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează, în fapt, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) ale acestuia. Prin urmare, în soluţionarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) din Legea nr. 77/2016, şi nu se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016. 137. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 15 alin. (2) care prevede principiul neretroactivităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 care consacră libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi al moştenirii şi art. 135 privind economia. 138. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea condiţiilor referitoare la admisibilitatea acesteia prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă (...) care are legătură cu soluţionarea cauzei (…)“, precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. 139. Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea, autoarea Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti a încheiat contractele de credit cu consumatorii înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Curtea reţine, în plus, că autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016. 140. Faptul că aceste contracte de credit au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. 141. În continuare, din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea această posibilitate şi obligaţie, dispoziţiile legale menţionate ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 142. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 143. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 alin. (3) lit. m) privind adoptarea legilor organice, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, iar, cu privire la dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Constituţie, a constatat că nu au incidenţă în cauză [paragraful 130]. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate repun în discuţie conformitatea dispoziţiilor criticate din Legea nr. 77/2016 cu o parte dintre aceste texte constituţionale. 144. În urma examinării criticilor formulate de autoarele excepţiei din perspectiva acestor dispoziţii constituţionale, Curtea constată că atât considerentele, cât şi soluţia reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. 145. Cu privire la criticile formulate din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reiterează cele statuate în paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016: „Aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituţie vizează, însă, mai degrabă chestiuni care ţin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanţa judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite. Astfel, se critică faptul că legea nu defineşte noţiunea de locuinţă, nu stabileşte în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită sau nu stabileşte cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei «contract de credit», nu se arată în ce măsură Codul civil este aplicabil în materia nou-reglementată, că există inadvertenţe între scopul declarat în expunerea de motive şi conţinutul propriu-zis al legii. Se mai critică faptul că se schimbă obiectul de activitate al băncii, că se denaturează piaţa bancară. De asemenea, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au arătat că Legea nr. 77/2016 este neclară şi că nu prevede ce se întâmplă atunci când există ipoteci de ranguri diferite constituite asupra imobilului ce urmează a fi dat în plată sau ce se întâmplă atunci când imobilul este deteriorat din neglijenţa debitorului. Se mai pune şi problema corelării cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte regularizarea cererilor de chemare în judecată. Curtea constată, însă, că aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească, analiza lor excedând competenţei instanţei de contencios constituţional. (...) De asemenea s-a arătat în criticile formulate că prevederile legale criticate nu sunt coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iunie 2015, lege care încă nu a intrat în vigoare. Însă, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale“. 146. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ [paragraful 115]. 147. În ceea ce priveşte critica autoarelor excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii, întrucât instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, Curtea reiterează jurisprudenţa sa constantă referitoare la conceptul de egalitate în faţa legii, care nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, pe această cale, se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. Cu referire la criticile autoarelor excepţiei, Curtea reţine că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct. 148. Privitor la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 din Constituţie, Curtea reţine că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor“ [paragraful 16]. 149. În ceea ce priveşte criticile aduse Legii nr. 77/2016 din perspectiva art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, Curtea face trimitere, o dată în plus, la cele statuate în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv paragraful 108: „Curtea reţine că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată“. 150. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, Curtea reiterează cele statuate în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 128, cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Astfel, în accepţiunea art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă. Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 151. Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016. 152. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 990/310/2016 al Judecătoriei Sinaia, nr. 5.952/315/2016 şi nr. 6.704/315/2016 ale Judecătoriei Târgovişte, nr. 11.172/180/2016 şi nr. 12.299/180/2016 ale Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 5.875/288/2016 şi nr. 7.349/288/2016 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, nr. 8.746/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, nr. 3.136/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung, nr. 9.780/55/2016, nr. 10.137/55/2016 şi nr. 12.214/55/2016 ale Judecătoriei Arad - Secţia civilă, nr. 3.836/189/2016 al Judecătoriei Bârlad, nr. 15.147/325/2016, nr. 17.519/325/2016, nr. 16.120/325/2016 şi nr. 22.633/325/2016 ale Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, nr. 6.809/306/2016 şi nr. 6.811/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, nr. 15.327/212/2016/a1, nr. 15.328/212/2016/a1 şi nr. 17.588/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, nr. 6.207/1.748/2016 şi nr. 8.521/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, nr. 17.062/4/2016, nr. 14.935/4/2016, nr. 18.310/4/2016 şi nr. 14.315/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 2.647/337/2016 al Judecătoriei Zalău, nr. 2.017/263/2016 şi nr. 1.978/263/2016 ale Judecătoriei Motru, nr. 15.478/197/2016, nr. 12.795/197/2016 şi nr. 13.508/197/2016 ale Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, nr. 17.355/245/2016, nr. 17.856/245/2016, nr. 22.735/245/2016 şi nr. 20.794/245/2016 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, nr. 1.779/201/2016 al Judecătoriei Calafat, nr. 23.890/299/2016, nr. 29.144/299/2016 şi nr. 24.428/299/2016 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 15.808/301/2016, nr. 18.882/301/2016, nr. 13.815/301/2016, nr. 18.415/301/2016, nr. 13.820/301/2016, nr. 15.807/301/2016, nr. 18.454/301/2016, nr. 19.332/301/2016, nr. 14.561/301/2016 şi nr. 18.883/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 6.440/190/2016 şi nr. 4.500/190/2016 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, nr. 12.782/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, nr. 4.254/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, nr. 1.097/210/2016 al Judecătoriei Chişineu-Criş, nr. 5.326/204/2016 al Judecătoriei Câmpina, nr. 1.866/206/2016 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nr. 4.780/740/2016 al Judecătoriei Alexandria, nr. 12.106/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 15.940/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 3.578/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, nr. 1.543/268/2016 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, nr. 1.879/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, nr. 2.696/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, nr. 14.903/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti şi nr. 5.923/202/2016 al Judecătoriei Călăraşi, iar în dosarele nr. 13.404/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi nr. 18.313/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de către Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi, în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sinaia, Judecătoriei Târgovişte, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, Judecătoriei Câmpulung, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Bârlad, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Zalău, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Calafat, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Bistriţa – Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Deva - Secţia civilă, Judecătoriei Chişineu-Criş, Judecătoriei Câmpina, Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, Judecătoriei Alexandria, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, Judecătoriei Mediaş, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti şi Judecătoriei Călăraşi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
