Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, excepţie ridicată de Daniela Olteanu şi Mihai Vlad Budăi în Dosarul nr. 13.250/3/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.341D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la critica privind art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece măsura suspendării din funcţie pe durata cercetării disciplinare este limitată în timp, iar în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 774 din 10 noiembrie 2015 există posibilitatea exercitării unei căi separate de atac cu privire la această măsură. Referitor la dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, care, în opinia autorilor excepţiei, nu operează în cazul măsurii suspendării pe durata cercetării disciplinare, precizează că, în esenţă, critica autorilor vizează aspecte referitoare la legalitatea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii privind această măsură. Asemenea aspecte nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţională, fiind de resortul controlului judecătoresc, sens în care arată că această critică trebuie respinsă ca inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 13.250/3/2017, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018. Excepţia a fost ridicată Daniela Olteanu şi Mihai Vlad Budăi într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea la plata drepturilor salariale şi la recunoaşterea vechimii în magistratură, aferente perioadei suspendării din funcţia de procurori, dispuse în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, având în vedere statutul constituţional al judecătorilor şi procurorilor, reglementat prin art. 125 şi 132 din Constituţie, drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi suspendate decât în baza unui text legal expres al Legii nr. 303/2004, care să prevadă acest lucru inclusiv pentru situaţia particulară a suspendării prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Astfel, se susţine încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la principiul legalităţii, care impune autorităţii legiuitoare să se asigure că activitatea de legiferare se realizează în concordanţă cu Legea fundamentală şi, totodată, să garanteze eficienţa legislaţiei. Se arată că, la nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004. Art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede, explicit şi limitativ, „cazurile“ în care magistratul este suspendat din funcţie. Aşadar, textul criticat din legea statutară nu conţine nicio prevedere referitoare la „suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare“, instituţie reglementată de dispoziţiile art. 52 alin (1) din Legea nr. 317/2004. Norma criticată nu enumeră această „suspendare“ printre „cazurile“ de suspendare din funcţie a magistraţilor şi, prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 74 alin. (2) teza întâi din legea statutară, potrivit cărora drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, nu reglementează nici efectele acestei suspendări „provizorii“, în ceea ce priveşte drepturile salariale şi vechimea în magistratură, cu toate că această „suspendare pe durata procedurii disciplinare“, ca şi celelalte „cazuri“ prevăzute expres de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 reprezintă o modificare a raportului de muncă al judecătorului şi al procurorului. 6. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind statutul juridic al anumitor categorii de personal şi reglementarea prin lege a elementelor esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă (spre exemplu, Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016). 7. De asemenea, se susţine că textul legal criticat, prin neprevederea suspendării „provizorii“ din funcţie drept „caz“ de suspendare din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, precum şi prin neprevederea efectelor acestei suspendări, încalcă principiul securităţii juridice, aflat în strânsă legătură cu principiul legalităţii. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale şi se susţine că suspendarea din funcţie a magistraţilor (ca „element esenţial“ vizând raportul juridic de muncă), incluzând şi situaţia/„cazul“ de suspendare pe durata procedurii disciplinare până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, trebuie să fie reglementată şi să se realizeze doar într-un cadru normativ prevăzut în legea statutară, unitar, clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă măsurii (judecătorul sau procurorul suspendat „provizoriu“ din funcţie), cât şi pentru autoritatea publică desemnată de lege să pună în aplicare şi executare efectivă măsura suspendării. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu şi abuziv a unora dintre drepturile decurgând din raporturile de serviciu (raporturi juridice de muncă) ale magistraţilor, a căror limitare se impune a fi reglementată doar cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 8. În acest context, se susţine că textul de lege criticat încalcă şi principiul încrederii legitime. Dispoziţiile legale criticate sunt neclare şi lipsite de previzibilitate, întrucât creează falsa impresie că suspendarea dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii în condiţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu se referă la modificarea „elementelor esenţiale“ ale raportului de muncă al magistratului şi nu reprezintă unul dintre „cazurile“ sau situaţiile de suspendare din funcţie ale judecătorului şi procurorului, prevăzute explicit şi limitativ de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În acest context, legea statutară prevede expres că nici judecătorii, nici procurorii nu pot fi suspendaţi din funcţie „decât în condiţiile prevăzute de prezenta lege“ [art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2)], în mod concret acele „condiţii“(cazuri) reglementate de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text legal ce nu cuprinde însă şi prevederi referitoare la suspendarea pe durata procedurii disciplinare. Or, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 588 din 21 septembrie 2017 s-a statuat că elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al magistratului „trebuie prevăzute expres în statutul judecătorilor şi procurorilor, şi anume în Legea nr. 303/2004“. 9. În acelaşi timp, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate întrucât nici aspectele vizând drepturile salariale şi vechimea în magistratură pe perioada suspendării prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu sunt reglementate de legea statutară şi nici de vreo altă normă în materie, cu caracter infraconstituţional sau infralegal. Este invocată Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, paragraful 26, prin care Curtea Constituţională a statuat că „emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal“ în materia raporturilor de muncă ale magistratului şi în ceea ce priveşte „elementele esenţiale referitoare la (...) suspendarea raportului juridic de muncă“ determină o „stare de incertitudine juridică“. Textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate şi prin lipsa de corelare cu celelalte dispoziţii din Legea statutară a judecătorilor şi procurorilor - Legea nr. 303/2004 [art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2)], dar şi din perspectiva lipsei de corelare cu Legea nr. 317/2004. De facto, suspendarea din funcţie, pe durata procedurii disciplinare, constituie o suspendare a raporturilor de serviciu autonomă, de sine stătătoare, ce nu a fost corelată de legiuitor cu celelalte dispoziţii din legea statutară a judecătorilor şi procurorilor, dar nici reglementată de aceasta. Lipsa de corelare subzistă şi în ceea ce priveşte efectele acestei suspendări „provizorii“ din funcţie, din perspectiva drepturilor salariale şi a vechimii în magistratură, întrucât legea statutară, în textul criticat, nu prevede astfel de efecte. Astfel, sub aspectul drepturilor salariale, art. 74 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 303/2004 reglementează explicit că drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Or, nici în cuprinsul legii statutare a judecătorilor şi procurorilor, nici în cuprinsul Legii nr. 317/2004, această situaţie de suspendare din funcţie nu este definită ca un „caz“ de suspendare a raportului juridic de muncă al magistratului. 10. În susţinerea criticilor referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a normei juridice sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi se subliniază că lipsa unui text expres, în conţinutul art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, care să reglementeze drept situaţie/„caz“ de suspendare din funcţie a magistratului suspendarea până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, prevăzută de art. 52 alin (1) din Legea nr. 317/2004, precum şi efectele acestei suspendări relative la drepturile salariale, vechimea în carieră şi, implicit, statutul magistratului pe perioada acestei suspendări din funcţie conduce la imprevizibilitatea normelor criticate, determinând o situaţie de incertitudine juridică. 11. Referitor la „cazul“ de suspendare din funcţie a magistratului până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, se arată că acesta a fost introdus, spre a fi reglementat în norma statutară - art. 62 alin. (1) lit. d), prin Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (devenită Legea nr. 242/2018), în urma amendamentului formulat de către Consiliul Superior al Magistraturii. În plus, în exercitarea controlului a priori privind constituţionalitatea prevederilor introduse la art. 62 alin. (1) din legea statutară, instanţa de contencios constituţional a decis că acestea îndeplinesc exigenţele prevăzute de Legea fundamentală (Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragraful 182). 12. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care au fost respinse, ca inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate care vizează sfera omisiunilor legislative. Având în vedere această jurisprudenţă şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă. Instanţa consideră că o nuanţare însă s-ar impune în privinţa criticilor referitoare la lipsa de claritate şi de previzibilitate invocate, în condiţiile în care modificarea şi completarea dispoziţiilor criticate ca fiind neconstituţionale a fost considerată necesară de legiuitor, fapt care rezultă din adoptarea Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004. Lipsa de previzibilitate ar putea ridica suspiciuni de neconstituţionalitate, deoarece ar putea crea impresia că efectele prevăzute de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu s-ar produce în cazul suspendării din funcţie, dispuse în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut normativ: - Art. 62 alin. (1) şi (3): "(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni; a^1) când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu; b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător; c) când a fost sancţionat disciplinar, în condiţiile art. 100 lit. d). (...)(3) În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.;" – Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004: „Pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei.“ 17. Curtea observă că prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au fost modificate şi completate prin Legea nr. 242/2018. Prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 au fost modificate şi completate prin art. I pct. 54 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. De asemenea, Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 294 alin. (5) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, iar Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022. 18. Însă, în considerarea celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile de lege în redactarea pe care o aveau la data ridicării excepţiei. 19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 reglementează cazurile şi consecinţele suspendării din funcţie a judecătorului sau procurorului, în timp ce art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevede că, pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei. 21. Prin Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale numai în măsura în care permit atacarea separată a hotărârii prin care se dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare. 22. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor reglementată de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 este o măsură provizorie, care se dispune în cursul cercetării disciplinare, spre deosebire de suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor prevăzută de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, care este o sancţiune disciplinară (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 679 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 6 februarie 2020, paragraful 17). 23. Curtea reţine că, în prezenta cauză, criticile de neconstituţionalitate formulate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, susţinându-se, în esenţă, că drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor şi recunoaşterea vechimii în magistratură nu pot fi sistate decât în baza unui text legal expres al Legii nr. 303/2004 care să prevadă acest lucru, inclusiv pentru situaţia particulară a suspendării prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. 24. În acest context, având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente considerentele enunţate în paragrafele 24-32 din Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, precitată, pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. 25. De asemenea, Curtea reţine că, prin esenţa lor, criticile formulate vizează aspecte privind, pe de o parte, modul de interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar, pe de altă parte, deficienţe de reglementare, cauzate, în opinia autorilor excepţiei, de neincluderea măsurii suspendării din funcţie a magistratului, pe durata procedurii disciplinare, în cuprinsul normativ al Legii nr. 303/2004. 26. Astfel, modalitatea de ducere la îndeplinire a măsurii suspendării prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi efectele acesteia asupra persoanei vizate sub aspectul drepturilor salariale şi al vechimii în magistratură sunt chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea normelor juridice. Soluţionarea acestora excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti a quo (a se vedea în acest sens Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, precitată, paragraful 22). 27. Totodată, plasarea soluţiei legislative referitoare la suspendarea din funcţie a magistratului pe durata procedurii disciplinare în cuprinsul Legii nr. 317/2004, şi nu al Legii nr. 303/2004 se circumscrie unui aspect de tehnică legislativă, fără relevanţă constituţională, din perspectiva criticilor formulate, având în vedere că aspectele referitoare la coordonarea şi perfecţionarea legislaţiei intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, excepţie ridicată de Daniela Olteanu şi Mihai Vlad Budăi în Dosarul nr. 13.250/3/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
