Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Anamaria-Iulia Berende în Dosarul nr. 6.382/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.983D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.377D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Avram Daniel Tripon în Dosarul nr. 4.501/243/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.377D/2021 la Dosarul nr. 2.983D/2021, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021 şi Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, şi precizează că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată este limitat chiar prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc că: „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.“ CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.382/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Anamaria-Iulia Berende într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri în materie contravenţională. 10. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.501/243/2020, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Avram Daniel Tripon cu prilejul soluţionării apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri în materie contravenţională. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi accesibilitate ale normelor juridice, fiind astfel contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, prevederile de lege criticate au un caracter general, fără a stabili şi descrie în mod concret comportamentele persoanelor fizice care sunt contrare obligaţiilor instituite în contextul combaterii virusului SARS-CoV-2. Destinatarii normelor nu pot cunoaşte conduita impusă şi, în consecinţă, nu se pot conforma. În plus, o persoană trebuie să identifice Hotărârea Guvernului nr. 35/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 12 februarie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi anexele acesteia, pentru că în acest act normativ sunt indicate, printr-o normă de trimitere, măsurile de protecţie împotriva virusului, precum şi ordinul comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, reglementările în materia contravenţională, asemenea materiei penale, trebuie să respecte principiul legalităţii incriminării (a se vedea, spre exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 307 din 6 aprilie 2006 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Or, art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, prin care se sancţionează contravenţii prevăzute la art. 65 din acelaşi act normativ, nu respectă nici principiul legalităţii pedepsei, întrucât nu oferă suficiente garanţii legale, care să asigure individualizarea legală a sancţiunii raportat la contravenţia concret săvârşită, lăsând la libera apreciere a agentului constatator ce conduite întrunesc efectiv elementele constitutive ale contravenţiei şi stabilirea cuantumului amenzii. 12. Distinct, se susţine că dispoziţiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, fără un motiv temeinic şi dovedit, îngrădesc dreptul de a dispune de propria persoană prevăzut de art. 26 alin. (2) din Constituţie, inclusiv de a nu purta masca, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altor persoane. Se susţine că nu a fost specificat clar, pe nicio cutie, pe niciun ambalaj al măştilor sanitare de protecţie, că măştile de protecţie din interiorul ambalajului protejează împotriva virusurilor, adică „producătorii nu garantează că oamenii nu se vor îmbolnăvi dacă ei şi cei din jurul lor poartă măşti de protecţie, deci nepurtând mască de protecţie o persoană nu încalcă drepturile şi libertăţile altor persoane“. 13. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 14. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că normele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, sens în care se evocă jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021. În consecinţă, stabilirea contravenţiei prin sistemul normei de trimitere constituie o tehnică legislativă frecventă şi, în unele cazuri, necesară, care nu contravine principiilor constituţionale. Referitor la dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, invocat ca fiind încălcat prin această lege, instanţa are în vedere faptul că, deşi acesta este garantat prin Constituţie, este instituită şi limita acestuia - de a nu încălca drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Or, măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie este o normă de sănătate publică, ce a fost luată cu scopul prevenirii răspândirii bolii COVID-19, fiind, în aprecierea instanţei, o normă de ordine publică menită să respecte dreptul la viaţă şi integritate fizică al celorlalţi. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, care au următorul cuprins: - art. 65 lit. h): "Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: (...); h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);" – art. 66 lit. a): "Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) […];" 19. Curtea precizează că dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 au fost modificate, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de Avocatul Poporului şi s-a constatat că dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 65 lit. s) şi ş) şi ale art. 66 lit. a), b) şi c) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 55/2020 sunt neconstituţionale. Dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, la care art. 65 lit. h) face trimitere, au următorul cuprins: "Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: (…); d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;" 20. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi în art. 26 alin. (2) potrivit căruia: „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.“ 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici similare privind pretinsul caracter imprecis şi neclar al normelor legale ce formează obiectul excepţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2022, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii). 22. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020, formulată prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea, observând că acestea reglementează faptele care constituie contravenţii şi sancţiunile aplicabile, a constatat, în esenţă, că aceste norme sunt clare, precise şi previzibile, sensul lor putând fi determinat de către destinatarii legii prin simpla interpretare gramaticală a textelor analizate. 23. Curtea Constituţională a evocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 24. Caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu poate conduce însă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, aşa cum, de altfel, este şi măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie, consacrată în mod expres în conţinutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. 25. Prin urmare, persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 26. Aceleaşi concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată de a identifica fapta contravenţională, de a evalua gravitatea faptei şi de a stabili o sancţiune contravenţională proporţională cu aceasta. 27. Curtea a mai reţinut că aplicarea sancţiunilor contravenţionale are loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Cu alte cuvinte, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul. În caz contrar, în măsura în care regula proporţionalităţii este încălcată, instanţa va adapta sancţiunea la cerinţele prevăzute de lege. 28. De asemenea, Curtea a constatat că art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prevede posibilitatea agentului constatator ca, în cazul constatării săvârşirii unei contravenţii prevăzute la art. 65 lit. h) din acelaşi act normativ, să aplice o amendă de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancţiuni, agentul constatator va avea în vedere conţinutul măsurilor pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, reglementate la nivel de lege şi nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, obligaţiile ce revin persoanelor fizice, valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, precum şi împrejurările în care fapta a fost comisă, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului şi celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Prin urmare, agentul constatator şi - în cazul contestării procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei - instanţa de judecată dispun de elementele necesare identificării faptei contravenţionale şi aprecierii caracterului proporţional al sancţiunii contravenţionale. 29. În raport cu aceste considerente, Curtea a subliniat că dispoziţiile analizate ale Legii nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale şi, în consecinţă, a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt încălcate. 30. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că acest drept constituţional consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituţionale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul de a se manifesta fizic şi a lua decizii referitoare la corpul său atât timp cât nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, acest drept nu are un caracter absolut, limitele sale fiind modelate de criteriile de ordine publică şi bune moravuri ale societăţii, de aria de extindere şi gradul de protecţie ale drepturilor şi libertăţilor altora surprinse într-un anumit moment istoric. Or, în contextul pandemiei de COVID-19, imperativul protecţiei dreptului la sănătate şi la viaţă a dobândit noi dimensiuni. În acest context istoric aparte, obligaţia de a purta masca de protecţie se circumscrie textului constituţional care consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi în limitele impuse de imperativul respectării drepturilor celorlalţi. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anamaria-Iulia Berende în Dosarul nr. 6.382/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi de Avram Daniel Tripon în Dosarul nr. 4.501/243/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 ianuarie 2022. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
