Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 14.081/236/2013 (2.706/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.799D/2017. 2. La apelul nominal răspunde personal partea Ion Hristache. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că nelegala citare a persoanei vătămate la judecata în fond face imposibilă dobândirea calităţii de parte civilă, în condiţiile în care dobândirea acestei calităţi poate fi realizată doar până la începutul cercetării judecătoreşti. Totodată, persoana vătămată nu are posibilitatea apelării hotărârii judecătoreşti decât în condiţiile art. 409 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, doar cu privire la latura penală. Art. 420 alin. (1) din Codul de procedură penală precizează că judecarea apelului se face cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate, însă art. 421 din acelaşi act normativ, cu denumirea marginală „Soluţiile la judecarea în apel“, nu are în vedere la pct. 2 lit. b) şi persoana vătămată care nu a fost legal citată, limitându-se doar la părţi astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 32 din Codul de procedură penală. Astfel, persoana vătămată nelegal citată, care nu s-a putut constitui parte civilă, nu are posibilitatea de a obţine trimiterea spre rejudecare în sensul art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Aşadar, aceasta nu beneficiază de acelaşi tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea rejudecării cauzei după admiterea apelului la fel ca părţile prevăzute la art. 32 din Codul de procedură penală. 5. După închiderea dezbaterilor se prezintă personal partea Eugen Eftimie, care arată că a dorit să se prezinte în faţa Curţii Constituţionale, fără a avea nimic de adăugat referitor la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Decizia penală nr. 1.541/A din 2 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.081/236/2013 (2.706/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, au fost incluşi în categoria „părţilor“ inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. Astfel, soluţia ce poate fi pronunţată în apel, în sensul trimiterii spre rejudecare, este limitată doar în cazul citării nelegale a uneia dintre părţi, iar nu şi în cazul citării nelegale a persoanei vătămate, încălcându-se astfel art. 16 şi art. 21 din Constituţie. O nelegală citare la judecata în fond a persoanei vătămate face imposibilă dobândirea calităţii de parte civilă, în condiţiile în care dobândirea acestei calităţi poate fi realizată până la începutul cercetării judecătoreşti. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, reiterând cele susţinute de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Arată că din încheierea judecătorului a quo din data de 16 octombrie 2017 rezultă că Ministerul Public a invocat excepţia de neconstituţionalitate în contextul în care a observat că la judecarea cauzei în primă instanţă persoana vătămată nu a fost legal citată. De asemenea, din Decizia penală nr. 1.541/A din 2 noiembrie 2017 rezultă că numai inculpaţii au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, nu şi persoana vătămată. În continuare, arată că, în sensul art. 29 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Guvernul arată că, potrivit art. 263 alin. (2) din Codul de procedură penală, „cu excepţia situaţiei în care prezenţa inculpatului este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei părţi poate fi invocată de către procuror (...) numai la termenul la care ea s-a produs“ (deci nu şi ulterior, prin intermediul căii de atac). Totodată, susţine că în prezenta cauză persoana vătămată nu este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă [pentru care acţiunea civilă s-ar exercita de către procuror din oficiu, conform art. 19 alin. (3) din Codul de procedură penală]. Aşa fiind, apreciază că, din perspectiva Ministerului Public, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate nu produce niciun folos practic, motiv pentru care consideră că aceasta trebuie respinsă, ca inadmisibilă. 11. În subsidiar arată că, potrivit art. 409 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, persoana vătămată poate face apel în ceea ce priveşte latura penală a cauzei. Totodată, potrivit art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor efectului devolutiv al apelului „instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.“ Aşadar, dacă persoana vătămată declară apel, instanţa de apel va examina cauza inclusiv sub aspectul legalei citări a acesteia în faţa primei instanţe, iar dacă va constata că dispoziţiile privitoare la citare au fost încălcate, va dispune admiterea apelului, va desfiinţa sentinţa şi va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă, tocmai în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală. Apreciază că, interpretate coroborat, prin raportare la prevederile art. 409 alin. (1) lit. d) şi art. 417 din Codul de procedură penală, prevederile criticate nu îngrădesc persoanei vătămate dreptul de a obţine pe calea apelului desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea de către prima instanţă atunci când judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa persoanei vătămate, iar aceasta nu a fost legal citată. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: "Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]2. admite apelul şi: [...] b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă." 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se hotărăşte şi pentru nelegala citare a unei părţi sau dacă, deşi legal citată, partea a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Curtea reţine că dispoziţiile criticate au preluat prevederile art. 379 din Codul de procedură penală din 1968. Diferenţa dintre cele două texte este aceea că în noua reglementare se prevede expres că aceste cazuri trebuie invocate de persoana care nu a fost legal citată sau care, deşi legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. 17. Curtea reţine că şi în ceea ce priveşte vechea reglementare, o astfel de cerinţă fusese deja conturată în practica judiciară, fiind vorba despre o vătămare procesuală a cărei existenţă trebuie demonstrată în condiţiile specifice nulităţilor relative. În ceea ce priveşte noua reglementare se observă că prin această menţiune textul este mai clar sub aspectul condiţiilor pentru invocarea acestui motiv de apel. Chiar şi în lipsa acestei menţiuni finale, practica judiciară a validat soluţia potrivit căreia s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă numai când nelegala citare viza chiar persoana care a invocat-o ca motiv de apel. 18. În ceea ce priveşte cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că motivul de apel referitor la nelegala citare a persoanei vătămate a fost ridicat de către apelantul-inculpat (a se vedea Încheierea din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală). Referitor la această solicitare, instanţa a respins-o, precizând că încălcarea dreptului nu a fost invocată de partea interesată. 19. În acest context, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, o condiţie imperativă este aceea că aceste cazuri, ce determină desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, trebuie invocate de persoana care nu a fost legal citată sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, iar nu de alţi participanţi în procesul penal. 20. Din această perspectivă, Curtea observă că a reţinut - cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei - că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 21. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi. 22. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, motivul de casare cu trimitere a fost ridicat de către apelantul-inculpat, cu încălcarea dispoziţiei imperative referitoare la calitatea persoanei care poate solicita acest lucru, fapt ce determină respingerea acestei cereri, indiferent de aspectele ce ţin de fondul chestiunii. 23. Astfel, chiar şi în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia pronunţată nu va produce niciun efect concret în condiţiile în care cererea este inadmisibilă, fiind formulată de o persoană care, potrivit legii, nu este îndreptăţită a o formula. Primind decizia de admitere, soluţia instanţei judecătoreşti va fi aceeaşi ca cea reţinută anterior sesizării Curţii Constituţionale, de respingere, încălcarea dreptului nefiind invocată de partea interesată. 24. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu poate produce un efect concret asupra desfăşurării procesului în acest caz, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 14.081/236/2013 (2.706/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
