Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Crist Vest Audit SPRL din Oradea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei Societatea Romdil Com - S.R.L. din Baia Mare, în Dosarul nr. 1.470/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.757D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.470/100/2016, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Crist Vest Audit SPRL din Oradea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei Societatea Romdil Com - S.R.L. din Baia Mare, într-o cauză având ca obiect cererea de confirmare a planului de reorganizare a debitoarei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că aplicarea literală a textului de lege criticat conduce la situaţia în care, exceptând categoria creditorilor privilegiaţi, pentru absolut nicio categorie nu s-ar putea propune în planul de reorganizare mai mult decât în cazul falimentului, ceea ce determină aplicarea unui tratament incorect şi inechitabil. Se legiferează astfel o discriminare a tuturor creditorilor, în afara celor privilegiaţi, şi un tratament inegal în faţa legii. Întrucât niciun plan de reorganizare nu ar mai putea să prevadă vreodată mai mult decât în faliment, se apreciază că textul de lege criticat încalcă principiile legii insolvenţei referitoare la maximizarea recuperării creanţelor de către creditori. 6. În contextul în care atât creditorii, cât şi debitorii trebuie să poată avea reprezentarea clară a consecinţelor unui text de lege, autoarea excepţiei consideră că prevederea menţionată este lipsită de coerenţă şi intră în conflict cu celelalte prevederi din Legea nr. 85/2014, încălcând drepturile creditorilor care nu sunt privilegiaţi şi ale debitorului căruia, deşi Legea nr. 85/2014 îi acordă şansa reorganizării, aceasta nu îi va fi niciodată aprobată de către categoriile de creditori, dacă continuarea activităţii nu le aduce niciun avantaj, fiind obligaţi să ia maxim cât ar lua în cazul falimentului. Este afectată astfel chiar substanţa drepturilor acestor creditori, ceea ce pune în discuţie şi nerespectarea principiului securităţii juridice. 7. Aşa fiind, prevederea criticată nu are atributul clarităţii şi este lipsită mai ales de atributul previzibilităţii actului normativ, generând o neclaritate incompatibilă cu principiul constituţional al legalităţii rezultat din art. 1 din Constituţie. 8. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2), a art. 44 alin. (2) şi a art. 53 alin. (2) din Constituţie, precum şi a art. 1 din Protocolul nr. 12/2000 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adiţional la Convenţie, autoarea arată că procedura insolvenţei instituie o procedură colectivă, egalitară şi concursuală pentru achitarea maximală a datoriilor debitorului. Pornind de la reperele jurisprudenţiale stabilite de Curtea Constituţională, potrivit cărora „o diferenţă de tratament este discriminatorie dacă nu are o «justificare obiectivă şi rezonabilă», adică dacă nu urmăreşte un «scop legitim» sau dacă nu există «un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat»“, textul criticat se dovedeşte a fi neconstituţional, întrucât deturnează procedura insolvenţei de la scopul său, transformând-o dintr-o procedură colectivă şi concursuală a creditorilor, bazată pe votul liber al majorităţii, într-o procedură vădit discriminatorie, tributară categoriei creditorilor privilegiaţi, doar pentru această categorie fiind cert că prin plan se poate propune mai mult decât în faliment. Se creează un tratament diferenţiat nejustificat în mod obiectiv şi raţional între categoriile de creditori, determinându-se prejudicierea drepturilor categoriilor de creanţe inferioare. Or, una este respectarea ordinii de prioritate stabilite la art. 159, respectiv art. 161 din Legea nr. 85/2014 şi cu totul altceva este ca, în condiţiile în care această ordine de prioritate este respectată, pentru criterii ce sunt lipsite de obiectivitate (cum sunt de multe ori voturile subiective ale unor creditori ale căror creanţe se propune a fi achitate integral şi totuşi aceştia votează împotrivă), să fie sacrificate interesele creditorilor salariali, bugetari sau chirografari, după caz. Este afectat aşadar şi mecanismul concurenţial garantat constituţional prin crearea unor avantaje în recuperarea creanţelor de către creditori privilegiaţi (îndeobşte societăţi bancare). De aici derivă şi o restrângere a dreptului de proprietate privată al celorlalţi creditori ce deţin creanţe, fără să existe vreo justificare legitimă şi proporţională pentru o atare imixtiune. 9. Textul de lege criticat afectează în mod direct dreptul de proprietate şi libertatea economică a debitorilor vizaţi de ipoteza normei, prin efectele negative pe care le produce limitând şansele efective ale unei redresări, întrucât descurajează oricare interes al creditorilor din categoriile inferioare în a susţine vreun plan de reorganizare câtă vreme, din cauza restricţiilor impuse în reorganizare, situaţia lor nu ar fi deloc mai favorabilă decât în cazul falimentului. 10. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: "(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: […] c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului." 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată, precum şi în art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale. 16. Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014, care stabilesc că nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului, creează un tratament diferenţiat nejustificat în mod obiectiv şi raţional între categoriile de creditori, determinând avantaje în recuperarea creanţelor de către creditori privilegiaţi şi prejudicierea drepturilor categoriilor de creanţe inferioare. 17. Analizând dispoziţiile legale şi critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea observă că, potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului de reorganizare în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal, de către administratorul judiciar, a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Planul este confirmat dacă îndeplineşte cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea ca fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul să fie supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. 18. Categoria de creanţe defavorizate este considerată a fi categoria de creanţe pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificări: fie o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este îndreptăţit potrivit legii, fie o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia [art. 5 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 85/2014]. În vederea confirmării planului de reorganizare a debitorului, pentru categoria de creanţe care suferă aceste modificări legiuitorul instituie condiţia ca, în cazul în care aceasta respinge planul, să fie supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi confirmat de judecătorul-sindic, planul de reorganizare trebuie să prevadă aplicarea unui tratament corect şi echitabil pentru toate categoriile de creanţe defavorizate. 19. Pentru a determina situaţiile în care un tratament este considerat corect şi echitabil, legiuitorul prevede îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului, (ii) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale, (iii) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului, (iv) planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa [art. 139 alin. (2) din Legea nr. 85/2014]. 20. Din examinarea dispoziţiilor legale rezultă că situaţia-premisă pentru ca dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 să devină incidente în procedura insolvenţei este aceea ca o categorie de creanţe să suporte, prin planul de reorganizare, modificări sub aspectul reducerii cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia sau a garanţiilor ori sub aspectul reeşalonării plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia, modificări care determină respingerea planului de către respectiva categorie de creanţe, considerată defavorizată. În aceste condiţii, planul de reorganizare poate fi totuşi confirmat dacă modificările operate asupra creanţei defavorizate sunt compensate prin aplicarea unui tratament corect şi echitabil, care implică, printre altele, primirea unei valori cel puţin egale cu cea care ar fi fost primită în cazul falimentului debitorului şi primirea unei valori cel mult egale cu cea care ar fi fost primită în cazul falimentului de către categoriile de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate care nu a acceptat planul de reorganizare. Cu alte cuvinte, legea prevede că, pentru a fi corect şi echitabil, tratamentul aplicat prin planul de reorganizare trebuie să prevadă condiţii adecvate şi rezonabile pentru fiecare categorie de creanţe în parte, în funcţie de poziţia sa ierarhică stabilită de art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 (creanţe care beneficiază de drepturi de preferinţă, creanţe salariale, creanţe bugetare, creanţe aparţinând creditorilor indispensabili şi celelalte creanţe chirografare), astfel că nu poate conţine condiţii mai favorabile pentru categoriile de creanţe inferioare celei care, defavorizată fiind, a respins planul de reorganizare. Aşadar, legiuitorul, atunci când a reglementat condiţiile restrictive în care se poate aproba un plan de reorganizare (care prevede, după caz, nelimitativ, împreună sau separat, fie restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului, fie restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, fie restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului), a impus mai multe cerinţe speciale, printre care recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile (art. 4 pct. 6 din Legea nr. 85/2014) şi asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii a majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în cazul următoarei alternative optime sau în faliment, după caz (art. 4 pct. 9 din Legea nr. 85/2014). Doar într-o manieră corect şi echitabil reglementată poate fi maximizat gradul de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor şi se poate acorda o şansă debitorului de a-şi redresa eficient şi efectiv afacerea, pentru menţinerea activităţii economice şi protejarea locurilor de muncă. 21. Având în vedere aceste argumente, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora interesele creditorilor salariali, bugetari sau chirografari sunt sacrificate prin aplicarea unor criterii lipsite de obiectivitate (cum sunt de multe ori voturile subiective ale unor creditori ale căror creanţe se propune a fi achitate integral şi totuşi aceştia votează împotriva planului de reorganizare) de natură a crea discriminări, nu au temei în dispoziţiile legale criticate, ci reprezintă mai degrabă nemulţumiri cu privire la modul în care diversele categorii de creditori îşi exercită prerogativele stabilite de lege. Or, aceste aspecte vizează modul de aplicare a dispoziţiilor legale în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond şi nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. 22. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Crist Vest Audit SPRL din Oradea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei Societatea Romdil Com - S.R.L. din Baia Mare, în Dosarul nr. 1.470/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
