Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, obiecţie formulată de un număr de 62 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 2/4.307 din 3 mai 2018, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.291 din 3 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 642A/2018. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii formulează critici de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la dispoziţiile articolului unic pct. 1, 2 şi 3 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi cu privire la lege, în ansamblul său. 4. Analizând legile speciale care reglementează sectorial cele şapte profesii menţionate în Directiva 2005/36/CE, autorii obiecţiei observă că acestea prevăd că, pentru a exercita profesia, profesionistul trebuie să fie membru al organismului profesional respectiv. În vederea transpunerii Directivei 2013/55/CE, Guvernul şi Parlamentul României au modificat şi completat legile speciale pentru profesiile reglementate, fără să modifice sau să elimine însă prevederea prin care, pentru a-şi exercita profesia, profesioniştii trebuie să facă parte din organismul profesional în cauză, singura excepţie fiind legea care reglementează profesia de medic veterinar. Parlamentul României a propus înlocuirea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, cu textul care prevede obligativitatea suspendării calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul medicilor veterinari care sunt funcţionari publici. Prin această modificare legislativă, practic profesia de medic veterinar este dereglementată, iar consecinţele vor fi extrem de grave în ceea ce priveşte exercitarea profesiei, dar mai ales în ceea ce priveşte libertatea de mişcare şi de stabilire a medicilor veterinari în ţările membre ale Uniunii Europene. Dacă medicul veterinar funcţionar public este suspendat din Colegiul Medicilor Veterinari, pe durata suspendării calităţii de membru este suspendat şi dreptul de liberă practică medicală veterinară, precum şi dreptul de a utiliza parafa. Or, restrângerea unor drepturi şi libertăţi, printre care dreptul la asociere şi dreptul la muncă, prevăzute de art. 9, art. 40 alin. (1) şi art. 41 din Constituţie, este posibilă doar în condiţiile stipulate de art. 53 din Constituţie, iar speţa de faţă nu se încadrează în niciuna dintre condiţiile stipulate de norma constituţională. De asemenea, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin aceea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 nu respectă legislaţia europeană din domeniu, iar textul nu este pus în acord cu Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 1 martie 2018, pronunţată în Cauza 297/16. 5. În ceea ce priveşte eliminarea competenţei exclusive a medicului veterinar referitoare la comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor medicinale veterinare, autorii sesizării susţin că, prin modificarea art. 4 lit. i) din Legea nr. 160/1998, se încalcă prevederile art. 15 din Directiva 2006/123/CE, coroborată cu Directiva 2005/36/CE, întrucât aceste activităţi sunt rezervate profesiei de medic veterinar. Totodată, nu sunt respectate nici prevederile art. 168 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Eliminarea din textul legii a dreptului exclusiv al medicului veterinar de a comercializa cu amănuntul şi de a utiliza medicamentele veterinare, dă posibilitatea oricărei persoane care nu este calificată în domeniul medical veterinar să efectueze astfel de activităţi, punând în pericol sănătatea publică. În acest context, trebuie subliniat că eliminarea calităţii de asociat majoritar a unui medic veterinar, din acţionariatul farmaciilor şi punctelor farmaceutice veterinare, va da posibilitatea oricărei persoane, indiferent de pregătire, să înfiinţeze astfel de unităţi, iar obiectivul principal va fi efectiv comerţul. Prin urmare, numărul farmaciilor şi al punctelor farmaceutice veterinare va creşte exponenţial, lucru care va face imposibil controlul circulaţiei medicamentului veterinar în România. Tot astfel, va creşte posibilitatea comercializării produselor medicinale fără prescripţie medicală veterinară, crescând şi riscurile pentru sănătatea publică şi mediul înconjurător. 6. Noua reglementare „dă posibilitatea ca personalul cu studii medii (tehnician/asistent veterinar) să utilizeze şi să administreze produsele medicinale din categoria stupefiante şi psihotrope, în condiţiile în care, conform Legii nr. 339/2005 şi normelor de aplicare ale acesteia, doar medicul veterinar are dreptul de a prescrie, utiliza şi administra astfel de produse. Ţinerea la zi a registrului de evidenţă al substanţelor stupefiante şi psihotrope este sub responsabilitatea şi semnătura medicului veterinar. Medicul veterinar consemnează în registrul zilnic substanţa utilizată, cantitatea etc. Astfel, se încalcă Directiva 36/2005, deoarece singura profesie, care are competenţe dobândite prin curricula obligatorie să utilizeze produsele medicinale veterinare la animale, este cea de medic veterinar. Activitatea medicilor veterinari este una rezervată prin Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne“. 7. În concluzie, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticilor şi constatarea neconstituţionalităţii Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, în ansamblul ei, cât şi a prevederilor articolului unic pct. 1, 2 şi 3 din lege, în special. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere. 9. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 2/5.069/23 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.986 din 23 mai 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curţii nr. 642A/2018. 10. Cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate, Preşedintele Camerei Deputaţilor susţine că acestea „se fundamentează pe eronate interpretări ale unor prevederi constituţionale, motivele expuse de autorii sesizării fiind, fără putinţă de tăgadă în dezacord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale“. Arată că, „după ce fac un întreg istoric al cursului urmat de actul normativ şi al evoluţiei legislaţiei în materia medicinii veterinare, uitând însă să amintească şi de ultima decizie a Curţii Constituţionale cu privire la acelaşi proiect de lege, respectiv Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, autorii sesizării caută să găsească noi motive de neconstituţionalitate pe care, se pare, nu le-au observat la data primei sesizări“. 11. În ceea ce priveşte critica referitoare la suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, pe perioada exercitării unei funcţii publice, Preşedintele Camerei Deputaţilor arată că „modificarea este foarte clar motivată de necesitatea asigurării corelării prevederilor Legii nr. 160/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele aplicabile în materia funcţiei publice, având în vedere că, pentru medicii veterinari care ocupă sau vor ocupa funcţii publice, sunt aplicabile, pe perioada ocupării funcţiei publice, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile altor acte normative subsecvente. 12. Astfel cum a fost subliniat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin Adresa nr. 5.276/10.02.2016, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu nr. 4.899/15.02.2016, având în vedere atribuţiile Colegiului Medicilor Veterinari, acesta nu poate fi încadrat în accepţiunea organizaţiilor profesionale sau a altor organizaţii având ca scop protejarea intereselor profesionale menţionate de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi se referă la organizaţii cu caracter sindical, care reprezintă şi promovează interesele funcţionarilor publici în raport cu instituţia angajatoare, Colegiul Medicilor Veterinari reprezentând un organism de evidenţă şi gestiune a medicilor veterinari care exercită o profesie liberală. Pe cale de consecinţă, în situaţia în care un medic veterinar înscris în Colegiul Medicilor Veterinari este numit într-o funcţie publică, acestuia este firesc să i se suspende calitatea de membru din Colegiul Medicilor Veterinari cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg de aici. [...] Suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, deci a exercitării profesiei de medic veterinar, are scopul de a preîntâmpina starea de incompatibilitate cu funcţia publică dobândită şi constituie o măsură care întregeşte statutul juridic al medicului veterinar, statut care a constituit obiectul modificărilor operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017“. 13. În ceea ce priveşte afirmaţia autorilor sesizării referitoare la încălcarea art. 34 alin. (1) şi (2) şi a art. 35 din Constituţie, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 nu garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii, nu asigură sănătatea publică a cetăţenilor şi nu asigură dreptul la un mediu înconjurător sănătos, Preşedintele Camerei Deputaţilor susţine că scopul urmărit prin promovarea ordonanţei este tocmai protejarea acestor drepturi. „Prin aceasta se asigură atât controlul asupra produselor medicinale veterinare, produselor biologice, stupefiante, psihotrope şi injectabile şi se elimină interpretările abuzive privind crearea unor drepturi exclusive în favoarea medicului veterinar de liberă practică, în înfiinţarea şi deţinerea unităţilor farmaceutice veterinare, în eliberarea şi utilizarea produselor mai sus menţionate. De altfel, dacă ar fi ţinut cont de paragrafele 63-72 din Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018 a Curţii Constituţionale, autorii s-ar fi putut abţine în a contesta autoritatea unui lucru deja judecat“. 14. Având în vedere considerentele expuse, Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră obiecţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi propune respingerea acesteia ca atare. 15. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele: 16. Actul de sesizare în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 642A/2018 are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. unic pct. 1, 2 şi 3 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi legea, în ansamblul său. 17. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 9, art. 34 alin. (1) şi (2), art. 35, art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 53. 18. În vederea soluţionării prezentei sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilităţii acesteia. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ Astfel, se constată că actul supus controlului de constituţionalitate este o lege adoptată de Parlamentul României, sesizarea fiind formulată de un număr de 55 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, subiect de drept care întruneşte, potrivit dispoziţiilor legale, calitatea de titular al sesizării Curţii Constituţionale cu obiecţia de neconstituţionalitate. 19. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată şi prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile“. 20. Cu privire la legea supusă controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017, a fost depus la Senatul României, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 10 octombrie 2017, ulterior primirii Avizului Consiliului Legislativ (adoptat la data de 25 septembrie 2017), prin care această autoritate a avizat favorabil iniţiativa, cu unele observaţii şi propuneri punctuale. Biroul Permanent al Senatului a aprobat dezbaterea iniţiativei legislative în procedură de urgenţă. 21. La data de 7 noiembrie 2017, proiectul de lege a fost aprobat, cu modificări şi completări, de Senat, şi înaintat, ulterior, spre Camera decizională. La data de 13 decembrie 2017, Camera Deputaţilor, în temeiul art. 75 şi art. 76 alin. (2) din Constituţie, a adoptat, cu modificări şi completări, legea şi a trimis-o spre promulgare Preşedintelui României în data de 20 decembrie 2017. 22. Prin urmare, întrucât legea a fost adoptată în procedură de urgenţă, în speţă, este aplicabil art. 15 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 47/1992 referitor la termenul de 2 zile. Legea a fost depusă la Secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului la data de 18 decembrie 2017 şi trimisă spre promulgare la data de 20 decembrie 2017. La data de 20 decembrie 2017, un număr de 55 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal a formulat o obiecţie de neconstituţionalitate, care a constituit obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.942A/2017. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 20 februarie 2018. Prin decizia pronunţată de Curte au fost respinse criticile şi s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar. În temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie, prin Adresa nr. 1.192 din 15 februarie 2018, Curtea Constituţională a transmis Preşedintelui României decizia menţionată, de la data primirii acesteia începând să curgă termenul de promulgare de 10 zile. În interiorul acestui termen, la data de 20 februarie 2018, Preşedintele României a formulat, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, cerere de reexaminare a legii pe care a trimis-o Parlamentului. 23. La data de 20 martie 2018, plenul Senatului a respins cererea de reexaminare, a adoptat Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017, pe care a înaintat-o Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. La data de 25 aprilie 2018, Camera Deputaţilor a respins cererea de reexaminare şi a adoptat legea într-o formă identică faţă de cea adoptată în procedura iniţială. 24. Ulterior, în data de 2 mai 2018, legea a fost depusă la secretarii generali ai celor două Camere, în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii actului normativ, iar în data de 4 mai 2018, legea a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României. În data de 7 mai 2018, un număr de 62 de deputaţi, aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal a formulat o nouă sesizare de neconstituţionalitate, care constituie obiectul prezentei cauze. Prin urmare, varianta redacţională a legii supusă controlului de constituţionalitate, prin prezenta cerere, este identică cu forma supusă controlului de constituţionalitate în urma căruia a fost pronunţată Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 1 februarie 2018. 25. În acest context factual, Curtea va analiza problema admisibilităţii prezentei sesizări. Astfel, pornind de la jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia termenele instituite de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 au un caracter de protecţie pentru titularii dreptului de sesizare a instanţei constituţionale, neexistând nicio sancţiune dacă aceştia sesizează instanţa constituţională după expirarea acestora, cu condiţia ca legea să nu fi fost promulgată în prealabil de Preşedintele României, în termenele constituţionale de 20 de zile, respectiv 10 zile, după caz, Curtea apreciază că, în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, şi a termenului de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanţei constituţionale), titularii dreptului de a sesiza instanţa constituţională pierd acest drept, cu consecinţa că obiecţiile de neconstituţionalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile. Un nou drept de a sesiza Curtea se naşte după reexaminarea legii în Parlament, în cazul în care în urma efectuării controlului s-a constatat neconstituţionalitatea legii criticate. Într-o atare ipoteză devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate, de această dată, cu dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie, care prevăd termenul de promulgare de 10 zile, aplicabil în ipoteza legii adoptate de Parlament, după reexaminare. 26. Potrivit jurisprudenţei recente şi constante a Curţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, Decizia nr. 299 din 3 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 14 mai 2018, sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018), „o interpretare contrară, bazată pe ideea că nu există un termen- limită pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional, ar conduce la concluzia că formularea unei sesizări de neconstituţionalitate, ce determină întreruperea termenului de promulgare, creează o situaţie în care, subiectele de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pot sesiza sine die instanţa constituţională, lipsind de efecte juridice dispoziţiile legale şi constituţionale referitoare la termenele de exercitare a drepturilor procesuale în faţa acesteia. S-ar putea ajunge la situaţia în care titularii dreptului de sezină ar formula alternativ şi succesiv, pe motive identice sau diferite, un număr nelimitat de obiecţii de neconstituţionalitate cu privire la o anumită lege, împrejurare care ar prelungi nepermis procedura legislativă, blocând indirect finalizarea acestei proceduri şi, deci, intrarea în vigoare a actului adoptat de Parlament. Or, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, instituirea prin lege a unor termene nu are ca scop decât disciplinarea raporturilor juridice născute între părţi şi preîntâmpinarea unei conduite abuzive, şicanatorii, a titularilor dreptului pentru care se instituie obligaţia respectării acestor termene. Prin urmare, odată reglementate termenele procedurale şi substanţiale care vizează raporturile constituţionale dintre autorităţile publice, termene care au ca finalitate stabilirea unei rigori în derularea procedurii legislative, respectarea acestora se impune cu forţă egală tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza art. 146 lit. a) din Constituţie, care sunt obligate deopotrivă să se încadreze în prescripţia legală dacă apreciază că sunt temeiuri pentru sesizarea Curţii Constituţionale“. 27. Mai mult, Curtea a constatat că, „pentru a avea caracter legitim, exercitarea drepturilor legale şi constituţionale trebuie să se realizeze, în acord cu prevederile art. 57 din Constituţie, cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Cu alte cuvinte, numai exercitarea dreptului cu bună-credinţă, în interiorul termenelor instituite de legiuitorul constituant sau ordinar, are caracter legitim şi se bucură de protecţia oferită de lege şi Constituţie“. 28. În concluzie, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, Curtea a statuat că o sesizare a Curţii Constituţionale: (i) va fi întotdeauna admisibilă dacă se realizează în interiorul termenelor legale de 5 zile, respectiv 2 zile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, (ii) va fi admisibilă după depăşirea termenului legal prevăzut de Legea nr. 47/1992, în interiorul termenelor de promulgare de 20 de zile, respectiv 10 zile, prevăzute de art. 77 alin. (1) şi alin. (3) din Constituţie, însă condiţionat de nepromulgarea legii, (iii) va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituţionalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziţie ipotetic, dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condiţiile cu privire la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, sesizarea Curţii va fi respinsă ca inadmisibilă. 29. În cauza dedusă judecăţii, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 a fost supusă controlului de constituţionalitate, în termenele legale şi constituţionale menţionate mai sus, soluţionat printr-o decizie de respingere a criticilor de neconstituţionalitate. Potrivit procedurii constituţionale, această lege a fost trimisă la promulgare Preşedintelui României, care a declanşat procedura de reexaminare a legii, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie. După parcurgerea acestei proceduri, Parlamentul a respins cererea de reexaminare şi a adoptat legea, cu un conţinut identic. 30. Având în vedere considerentele deciziei antereferite, Curtea constată că formularea obiecţiei de neconstituţionalitate, în prezenta cauză, se încadrează în ipoteza a doua din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, referitoare la termenul de 10 zile de promulgare, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie. 31. Analizând procedura parcursă de lege până în acest moment, sub aspectul termenelor de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinem că acestea au început să curgă începând cu data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului, în vederea exercitării acestui drept (18 decembrie 2017 - forma iniţială a legii, respectiv 2 mai 2018 - aceeaşi formă adoptată în urma reexaminării) şi s-au împlinit la data la care ar fi expirat termenul de promulgare de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, prevăzut de art. 77 alin. (1), respectiv de art. 77 alin. (3) din Constituţie, care a fost întrerupt ca urmare a formulării în prealabil a sesizării de neconstituţionalitate, respectiv a cererii de reexaminare. Cu alte cuvinte, termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale începe întotdeauna să curgă imediat după finalizarea procedurii de adoptare a legii în Parlament şi este acelaşi pentru toate subiectele de drept care, potrivit Constituţiei, au îndrituirea de a învesti Curtea cu efectuarea controlului de constituţionalitate. 32. Având în vedere că, în cauza de faţă, sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curţii Constituţionale în data de 7 mai 2018, deci în interiorul termenului de 10 de zile, care a început să curgă din 2 mai 2018, dată la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului în vederea exercitării acestui drept, s-ar putea trage concluzia că prezenta sesizare întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi Constituţie, privind termenele instituite de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 77 alin. (3) din Constituţie. Însă, ţinând seama că legea adoptată în urma reexaminării solicitate de Preşedintele României are un conţinut identic cu legea adoptată iniţial de Parlament, constatăm că obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, şi anume aceea că, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate intrinsecă, numai o lege care a suportat modificări în urma parcurgerii procedurii parlamentare, ca urmare a admiterii totale sau parţiale a cererii de reexaminare, poate face obiectul unui nou control de constituţionalitate şi numai în limitele modificărilor ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. Aceeaşi concluzie a fost consacrată şi prin Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018, deciziile nr. 251 şi nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, respectiv nr. 399 din 9 mai 2018, Decizia nr. 299 din 3 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 14 mai 2018, sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018*), încă nepublicată. În cuprinsul acestora, Curtea a statuat că, prin formularea unei sesizări privind neconstituţionalitatea unei legi adoptate de Parlament în procedura reexaminării, nu pot fi exprimate critici de neconstituţionalitate noi cu privire la texte care nu au fost avute în vedere în procesul reexaminării. Astfel, în mod explicit, în Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 32, Curtea a statuat că, „indiferent că o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ, reţinându-se cvorumul de şedinţă, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie formulează o obiecţie de neconstituţionalitate fără a contesta diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia“. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 334 din 10 mai 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018. 33. Curtea constată că cererea de reexaminare a fost respinsă de Parlament, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate, formulată în interiorul termenului de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu mai poate viza critici de neconstituţionalitate intrinsecă, ci doar critici de neconstituţionalitate extrinsecă cu privire la procedura de adoptare a legii. Or, analizând criticile formulate în cauza de faţă, reţinem că acestea vizează exclusiv pretinsa neconstituţionalitate intrinsecă a legii: atât aspecte cu privire la care Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, în sensul constatării conformităţii lor cu Legea fundamentală, critici pe care autorii obiecţiei le reiterează, cât şi aspecte a căror constituţionalitate nu a fost contestată prin intermediul obiecţiei de neconstituţionalitate formulate în termenele prevăzute de lege şi Constituţie, şi pe care autorii sesizării înţeleg să le supună controlului Curţii în prezenta cauză. Prin urmare, întrucât toate criticile formulate în prezenta cauză vizează conţinutul normativ al unor dispoziţii ale legii în forma adoptată iniţial de Parlament şi menţinută în urma parcurgerii procedurii de reexaminare, pentru care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale a început să curgă din data de 18 decembrie 2017, fiind epuizat la data prezentei sesizări, Curtea constată că instanţa constituţională nu este îndrituită să efectueze un astfel de control, fiind depăşit stadiul procedural în care ar fi putut fi formulate critici de neconstituţionalitate. 34. În considerarea argumentelor expuse, care vizează atât regularitatea sesizării sale, cât şi sfera sa de competenţă, Curtea urmează a constata că nu a fost legal sesizată, drept pentru care va respinge ca inadmisibilă obiecţia de neconstituţionalitate. 35. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi**), **) A se vedea opinia separată formulată cu privire la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, obiecţie formulată de un număr de 62 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
