Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Teodor Boto în Dosarul nr. 3.032/111/2019 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.207D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Profir Constantin, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Bihor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. În esenţă, susţine că dispoziţiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 263/2010 contravin normelor cuprinse în art. 16 din Constituţie, prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece creează o inegalitate şi o discriminare nejustificată în cazul persoanelor care se pensionează în sistemul militar faţă de cele care se pensionează în sistemul public. Deşi stabilirea condiţiilor privind pensionarea este dreptul suveran al legiuitorului, reglementarea acestora trebuie să respecte dispoziţiile Legii fundamentale şi ale Convenţiei, având în vedere că dreptul la pensie este recunoscut în mod egal pentru toate persoanele care au lucrat. Or, soluţia legislativă criticată, care este menţinută în prezent în vigoare prin dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, creează o discriminare nepermisă de normele constituţionale şi convenţionale între persoanele care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii şi cele care au realizat stagii de cotizare în sisteme neintegrate acestuia, în ceea ce priveşte acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează compararea situaţiei persoanelor care au desfăşurat activitate în domeniul militar cu cea a persoanelor care au desfăşurat activitate în domeniul civil. Or, dispoziţiile legale criticate nu fac o asemenea distincţie, iar aplicarea legii în speţă este de competenţa instanţei judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.032/111/2019, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată Teodor Boto într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale, deoarece instituie un tratament diferenţiat, care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“ în domeniul militar şi cele care au desfăşurat activitate în condiţii speciale/grupa I de muncă în sectorul civil. 7. Astfel, se arată că prevederile legale criticate instituie un tratament diferenţiat privind reducerea vârstei de pensionare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, şi anume între persoanele care au lucrat în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“, în domeniul militar, iar ulterior au desfăşurat activitate în sectorul civil şi cele care au lucrat în condiţii speciale/grupa I de muncă doar în sectorul civil. Astfel, persoanele care au lucrat în domeniul militar o anumită perioadă de timp în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi a activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate, nu vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare, în timp ce persoanele care au lucrat în condiţii speciale/grupa I de muncă în sectorul civil vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare. 8. Acest tratament este discriminatoriu, fiind necesar ca regimul juridic referitor la reducerea vârstei de pensionare să fie identic pentru toate persoanele care au lucrat în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“, indiferent dacă şi-au desfăşurat activitatea în domeniul militar sau în sectorul civil. Concret, o persoană care a lucrat o anumită perioadă în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“ în domeniul militar, iar apoi a trecut în sectorul civil şi s-a pensionat în sistemul public de pensii trebuie să beneficieze de aceeaşi reducere a vârstei de pensionare pentru perioada lucrată în domeniul militar precum o persoană care a lucrat aceeaşi perioadă în condiţii speciale/grupa I de muncă în sectorul civil şi se pensionează în sistemul public de pensii. Trebuie remarcat că, în situaţia inversă, în care o persoană a lucrat o anumită perioadă în sectorul civil în condiţii speciale/grupa I de muncă şi apoi a trecut în domeniul militar, aceasta va beneficia de reducerea vârstei de pensionare pentru perioada lucrată în sectorul civil, întrucât art. 21 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat nu prevede vreo diferenţă de tratament în funcţie de domeniul militar sau civil în care s-a realizat vechimea în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“. Faţă de această împrejurare, nici în sistemul de pensii publice nu ar trebui să se aplice un regim diferenţiat cu privire la reducerea vârstei de pensionare în funcţie de domeniul în care s-a realizat vechimea în condiţii speciale/grupa I de muncă/„alte condiţii“. Domeniul (militar sau civil) în care o persoană şi-a desfăşurat activitatea în condiţii deosebite/speciale/„alte condiţii“ nu poate reprezenta un criteriu justificat pentru aplicarea unui tratament diferenţiat în ceea ce priveşte reducerea vârstei standard de pensionare în sistemul public de pensii. Prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 şi cele ale art. 192 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii, precum şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie. Sensul normelor juridice invocate mai sus este de a se recunoaşte reciproc, între sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor militare, în vederea deschiderii dreptului la pensie, inclusiv vechimea realizată în condiţii deosebite/speciale/„alte condiţii“ de muncă şi beneficiile ce decurg din aceasta; în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, care arată că „vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat (...) nu se poate valorifica şi în sistemul public de pensii“. Aşadar, dacă vechimea din sistemul militar nu a fost valorificată pentru acordarea unei pensii militare, aceasta va putea fi valorificată în sistemul public de pensii, ceea ce presupune inclusiv recunoaşterea condiţiilor deosebite/speciale sau a „altor condiţii“, persoana care intenţionează să se pensioneze urmând să beneficieze în sistemul public de pensii de reducerea vârstei standard de pensionare ca în sistemul militar, similar cu persoanele care au desfăşurat activitatea în sectorul civil în condiţii speciale/grupa I de muncă, conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010. În consecinţă, se susţine că trebuie dată eficienţă principiului egalităţii, care este un principiu atât în sistemul pensiilor militare de stat, prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, cât şi în sistemul public de pensii, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010, astfel încât să se asigure un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. 9. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie, a celorlalte drepturi de asigurări sociale şi a altor forme de asistenţă socială sunt stabilite de lege. În considerarea situaţiei specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concordantă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, situaţia obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări. Astfel, legiuitorul, instituind beneficiul unor pensii acordate în condiţii mai avantajoase anumitor categorii profesionale, a înţeles să stabilească reglementări diferite, diferenţe care au ca fundament particularităţile acestor profesii. Prin urmare, legiuitorul este îndreptăţit ca, în reglementarea cadrului sistemului public de pensii, să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu interzic statului per se instituirea unor diferenţieri şi tratamente diferite cu privire la diverse categorii de persoane. Or, situaţia apelantului-autor al excepţiei, care, în anumite perioade de timp, a desfăşurat activitate în „alte condiţii“, activităţi ce se regăsesc în anexa nr. 3 (pct. 11) la Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, este diferită de cea a asiguraţilor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite sau speciale de muncă în sistemul public de pensii, iar instituirea unui tratament diferit prin prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, sub aspectul reducerii vârstei standard de pensionare, este opţiunea legiuitorului. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1010 din 20 decembrie 2017, având următorul cuprins: „Persoanele care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii, cât şi în sisteme neintegrate acestuia beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), numai pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii.“ 14. Curtea observă că, ulterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. 15. Obiect al excepţiei rămân însă dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în redactarea pe care o aveau la data ridicării excepţiei în faţa instanţei judecătoreşti, în considerarea celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 16. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind nediscriminarea, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind dreptul la respectarea bunurilor. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, prin criticile formulate, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât activitatea desfăşurată de militari în grupa I/condiţii speciale/alte condiţii nu este recunoscută în sistemul de pensii publice, în vederea reducerii vârstei standard de pensionare în acest sistem. 18. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la pensie, ca şi dreptul la alte forme de asigurări sociale ori de protecţie socială, se acordă potrivit legii. Astfel, legiuitorul este în drept ca, în reglementarea cadrului sistemului public de pensii, să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 626 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 7 decembrie 2021). 19. Dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 stabilesc dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare, în cadrul sistemului de pensii publice. În acest context normativ, dispoziţiile legale criticate instituie posibilitatea reducerii vârstelor standard de pensionare şi pentru persoanele care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii, cât şi în sisteme neintegrate acestuia, însă acest beneficiu este acordat numai pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii, de esenţa acestui sistem fiind principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. 20. Curtea observă că, potrivit art. 192 din Legea nr. 263/2010, între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, însă beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare în sistemul public se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem. 21. Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003). 22. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, rezultă că asiguraţii în sistemul public de pensii, care au realizat stagiul complet de cotizare în sistemul public, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare. În acelaşi timp, Curtea observă că asiguraţii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii şi asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat, reglementat distinct de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, şi tratamentul juridic este diferit. Astfel, raportat la datorarea/plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul asigurărilor sociale de stat, persoanele asigurate în sistemul public care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă, în grupa I de muncă, respectiv în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii, se află în mod obiectiv într-o situaţie diferită de cadrele militare în activitate care au desfăşurat activitate în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice. 23. În aceste condiţii, Curtea reţine că soluţia legislativă potrivit căreia beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare în sistemul public se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în limitele constituţionale stabilite de art. 47 alin. (2) şi art. 16 din Legea fundamentală. 24. În consecinţă, Curtea constată că tratamentul juridic diferit nu are valenţe discriminatorii, contrare dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 25. De asemenea, Curtea constată că susţinerea generală a autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi primită, deoarece acesta nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementărilor legale criticate cu norma convenţională invocată. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodor Boto în Dosarul nr. 3.032/111/2019 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
