Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Wilhem Aurel Popp în Dosarul nr. 2.387/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 737D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 796D/2019, nr. 798D/2019, nr. 1.213D/2019, nr. 1.379D/2019, nr. 1.416D/2019, nr. 1.452D/2019, nr. 1.574D/2019, nr. 1.581D/2019, nr. 1.583D/2019, nr. 1.587D/2019, nr. 1.588D/2019, nr. 1.590D/2019, nr. 1.591D/2019, nr. 1.596D/2019, nr. 1.597D/2019, nr. 2.047D/2019, nr. 2.048D/2019, nr. 2.049D/2019, nr. 2.228D/2019, nr. 2.229D/2019, nr. 2.440D/2019 şi nr. 2.791D/2019, având ca obiect excepţii asemănătoare cu cea din Dosarul nr. 737D/2019, ridicate de Vasile Rus, Aurel Dulgheru, Ilie Maftei, Cuţu Danci, Jian Daniel Chifu, Traian Alexandru Filip, Ion Iacob, Vasile Munteanu, Leonte Plesclevei, Ştefania Costici şi Alexandru Constantin Hotea în dosarele nr. 1.497/97/2018, nr. 1.691/97/2018, nr. 1.905/97/2018, nr. 1.532/97/2018, nr. 3.094/97/2018, nr. 2.582/97/2018, nr. 510/97/2018, nr. 513/97/2018, nr. 712/97/2018, nr. 1.658/97/2018 şi nr. 509/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Ştefan-Iuliu Bicskei, Vasile Hiristoiu, Aurel Moga, Dumitru Mărginean, Emil Cojocariu, Ioan Mogoş, Valentin Arbore, Eugen Katona, Mihai Maftei, Mihai Toma şi Valer Şopterean în dosarele nr. 3.489/97/2018, nr. 3.725/97/2018, nr. 1.366/97/2018, nr. 1.367/97/2018, nr. 1.358/97/2018, nr. 84/97/2018, nr. 3.181/97/2018, nr. 3.403/97/2018, nr. 539/97/2019, nr. 543/97/2019 şi nr. 1.943/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 796D/2019, nr. 798D/2019, nr. 1.213D/2019, nr. 1.379D/2019, nr. 1.416D/2019, nr. 1.452D/2019, nr. 1.574D/2019, nr. 1.581D/2019, nr. 1.583D/2019, nr. 1.587D/2019, nr. 1.588D/2019, nr. 1.590D/2019, nr. 1.591D/2019, nr. 1.596D/2019, nr. 1.597D/2019, nr. 2.047D/2019, nr. 2.048D/2019, nr. 2.049D/2019, nr. 2.228D/2019, nr. 2.229D/2019, nr. 2.440D/2019 şi nr. 2.791D/2019 la Dosarul nr. 737D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii, de exemplu, Decizia nr. 739 din 8 octombrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin încheierile din 12 martie 2019, 11 aprilie 2019, 14 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.387/97/2018, nr. 1.905/97/2018, nr. 1.532/97/2018 şi nr. 3.094/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Wilhem Aurel Popp, Ilie Maftei, Cuţu Danci şi Jian Daniel Chifu şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 737D/2019, nr. 1.213D/2019, nr. 1.587D/2019 şi nr. 1.588D/2019. 9. Prin încheierile din 21 martie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.497/97/2018 şi nr. 1.691/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în raport cu dezlegarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţiile au fost ridicate de Vasile Rus şi Aurel Dulgheru şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 796D/2019 şi nr. 798D/2019. 10. Prin încheierile din 9 aprilie 2019 şi din 2 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.489/97/2018, nr. 3.725/97/2018, nr. 1.366/97/2018, nr. 1.367/97/2018 şi nr. 1.358/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Ştefan-Iuliu Bicskei, Vasile Hiristoiu, Aurel Moga, Dumitru Mărginean şi Emil Cojocariu şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 1.379D/2019, nr. 1.416D/2019, nr. 1.452D/2019, nr. 1.596D/2019 şi nr. 1.597D/2019. 11. Prin încheierile din 5 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 84/97/2018, nr. 3.181/97/2018 şi nr. 3.403/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege. Excepţiile au fost ridicate de Ioan Mogoş, Valentin Arbore şi Eugen Katona şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 2.047/D/2019, nr. 2.048D/2019 şi nr. 2.049D/2019. 12. Prin încheierile din 19 iunie 2019 şi din 4 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 539/97/2019, nr. 543/97/2019 şi nr. 1.943/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Mihai Maftei, Mihai Toma şi Valer Şopterean şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 2.228D/2019, nr. 2.229D/2019 şi nr. 2.791D/2019. 13. Prin încheierile din 16 mai 2019, 14 mai 2019 şi din 11 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.582/97/2018, nr. 510/97/2018, nr. 513/97/2018 şi nr. 712/97/2018, nr. 1.658/97/2018 şi nr. 509/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Traian Alexandru Filip, Ion Iacob, Vasile Munteanu, Leonte Plesclevei, Ştefania Costici, Alexandru Constantin Hotea şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 1.574D/2019, nr. 1.581D/2019, nr. 1.583D/2019, nr. 1.590D/2019, nr. 1.591D/2019 şi nr. 2.440D/2019. 14. Excepţia a fost ridicată în litigii având ca obiect soluţionarea unor cereri de recalculare a pensiei în considerarea prevederilor legale criticate. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că art. 169^1 alin. (3) şi art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare, precise şi predictibile, ceea ce face posibile două interpretări opuse în ceea ce priveşte determinarea noului punctaj mediu anual. Astfel, într-o primă interpretare, stagiul complet de cotizare va avea o durată de 30 de ani, dacă se va ţine seama de Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; într-o a doua interpretare, stagiul complet de cotizare va avea o durată de 20 de ani, dacă se va da întâietate Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi art. 116 din Legea nr. 263/2010. 16. Criticile autorilor pot fi grupate în trei categorii distincte: critici aduse art. 169^1 alin. (3), în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; (ii) critici aduse art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 şi (iii) critici care vizează simultan cele două articole menţionate. 17. Prima critică este formulată din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată astfel că, deoarece prevederile criticate nu sunt clare, nu pot să fie respectate, în acest fel fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie. Din cauza faptului că prevederile criticate nu sunt clare în ceea ce priveşte durata stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama la recalcularea pensiilor în vederea majorării punctajelor anuale, instanţa supremă a fost sesizată cu soluţionarea chestiunii de drept soluţionate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. 18. Autorii precizează că toate pensiile vizate de recalcularea prevăzută de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 au particularităţi pronunţate, fiind necesar ca instanţa supremă să clarifice durata stagiului complet de cotizare pentru fiecare pensie în parte. Aceste pensii se află „sub imperiul unei succesiuni de legi şi decizii ale instanţei supreme în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare“. Autorii conchid că, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, instanţa supremă nu a lămurit chestiunea duratei stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama la recalcularea pensiilor prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 19. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că prevederile criticate instituie un tratament diferenţiat înăuntrul aceleiaşi categorii de pensionari, mai exact cea prevăzută de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care cuprinde pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Prima categorie cuprinde pensionarii cărora li s-au aplicat normele de drept material privind durata stagiului complet de cotizare în vigoare la data la care s-au pensionat, respectiv un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, potrivit Deciziei instanţei supreme nr. 11 din 25 mai 2015, art. 116 din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (3) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, şi principiului tempus regit actum. A doua categorie este compusă din pensionarii cărora, la recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu li se aplică normele de drept material privind durata stagiului complet de cotizare în vigoare la data la care s-au pensionat, rezultatul fiind acela că vor avea un stagiu complet de cotizare de 30 de ani sau cu durată mai mare, după bunul plac al caselor judeţene de pensii. Acest tratament diferenţiat reprezintă, în opinia autorilor, un tratament discriminatoriu, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie. 20. Autorii semnalează că discriminarea nu rezultă din temeiul legal al pensionării, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, sau Legea nr. 263/2010, ci din condiţiile efective de lucru. Deci nu data pensionării este relevantă, ci condiţiile de muncă şi efectele acestora. Prin urmare, este discriminatoriu un tratament diferit aplicat la data pensionării, care nu ţine seama de aceste condiţii. Creşterea vârstelor de pensionare şi mai ales a stagiilor de cotizare necesare pentru deschiderea dreptului la pensie a creat diferenţe majore între persoane care au lucrat, totuşi, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi perioadă. Astfel, aceste măsuri i-au dezavantajat foarte mult pe cei care s-au pensionat în aceste noi condiţii, pensia lor diminuându-se constant. Abia în anul 2013 s-au aplicat prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010, menite să atenueze aceste efecte. 21. În susţinere se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 681 din 13 noiembrie 2014, paragraful 25, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată la data de 16 septembrie 1996 în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, precum şi Hotărârea pronunţată la data de 22 octombrie 1996 în Cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit. De asemenea, se arată că, dacă s-ar accepta cele reţinute de instanţa supremă în paragraful 74 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, atunci existenţa art. 100, raportat la art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, face incert scopul reglementării, lipseşte de sens norma juridică şi creează confuzie în aplicarea şi interpretarea legii. 22. De asemenea, se arată că, potrivit Legii nr. 19/2000, în cazul celor care au lucrat cel puţin 20 de ani în subteran, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, o astfel de prevedere fiind întru totul justificată de faptul că înseşi viaţa şi sănătatea erau puse în pericol. Din acest motiv, înlocuirea acestui stagiu complet de cotizare cu stagiul complet de cotizare de 30 de ani, realizată prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, este de natură să creeze noi discriminări, contrar art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, câtă vreme persoane care, în ciuda faptului că au lucrat în aceleaşi condiţii, vor beneficia de condiţii mai favorabile la pensionare, după 1 ianuarie 2011. Se încalcă şi dreptul de proprietate privată, garantat de Primul Protocol adiţional la Convenţie. 23. Se mai arată că Legea nr. 263/2010 a prevăzut acelaşi tratament pentru cei care au lucrat în grupa I, grupa a II-a de muncă sau condiţii speciale/deosebite, indiferent de momentul pensionării. Se apreciază că în acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 542 din 15 octombrie 2014, paragraful 21. În plus, în paragraful 25 al acesteia se justifică diferenţa de tratament al pensionarilor care au lucrat în condiţii speciale, arătându-se că cei pensionaţi după 1 ianuarie 2011 sunt dezavantajaţi faţă de cei pensionaţi anterior acestei date. 24. În continuare, autorii excepţiei susţin că persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat după 1 ianuarie 2011 au o pensie mai mare decât persoanele care s-au pensionat anterior acestei date, deoarece beneficiază de următoarele avantaje suplimentare: (i) majorarea cu 50% a punctajului pentru condiţii speciale, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010; (ii) utilizarea unui indice de corecţie, în temeiul art. 170 din Legea nr. 263/2010, care majorează punctajul celui pensionat după 1 ianuarie 2011 şi (iii) la stabilirea punctajului mediu anual se ia în calcul un stagiu de cotizare de 20 de ani. În schimb, cei pensionaţi sub regimul Legii nr. 3/1977 şi al Legii nr. 19/2000 nu beneficiază de indicele de corecţie, iar la majorarea punctajului cu 50% s-a valorificat un stagiu de cotizare de 30 de ani, şi nu de 20 de ani. Cei pensionaţi înainte de 1 ianuarie 2011 se află în aceeaşi situaţie ca persoanele care beneficiază de drepturile prevăzute la art. 100 din Legea nr. 263/2010, respectiv (i) sunt asiguraţii care au plătit cea mai mare contribuţie de asigurări sociale; (ii) sunt pensionari; (iii) au lucrat în condiţii speciale/grupa I; (iv) stagiul complet de cotizare şi vârsta standard de pensionare li se aplică în mod identic, potrivit anexelor nr. 3 şi nr. 5 la Legea nr. 263/2010, care reglementează eşalonarea acestora în mod similar cu anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000. 25. Potrivit autorilor, Curtea Constituţională a stabilit că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare, toate persoanele care au lucrat în condiţii speciale sau/şi deosebite trebuind să beneficieze fără discriminări de drepturile dobândite anterior Legii nr. 263/2010. Deşi recalcularea pensiilor şi egalizarea cuantumului acestora cu cel al pensiilor deschise sub regimul Legii nr. 263/2010 presupun un efort financiar mare pentru stat, nu este permisă discriminarea cetăţenilor care au desfăşurat aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii de muncă, având în vedere că singura diferenţă constă în vârstă şi data pensionării. Sistemul public de pensii este un sistem de tip redistributiv bazat pe solidaritatea intergeneraţională, aşa încât veniturile obţinute din contribuţiile generaţiei active sunt utilizate pentru plata pensiilor. Acest sistem se bazează pe principiile contributivităţii şi egalităţii de tratament al beneficiarilor de prestaţii sociale. 26. Se mai arată că, deşi Guvernul trebuie să asigure un trai decent tuturor pensionarilor din sistemul public de pensii, fără discriminare, tratamentul diferenţiat al celor aflaţi în aceeaşi situaţie nu are justificare obiectivă, este lipsit de proporţionalitate, depăşindu-se marja largă de apreciere a statului. În susţinere sunt amintite prevederile din Convenţie privind interzicerea discriminării, precum şi hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului care dezvoltă respectivele prevederi. 27. Potrivit autorilor, efectele juridice ataşate desfăşurării de activităţi în condiţii speciale de muncă în perioada de activitate a unei anumite legi trebuie să se menţină şi după ce aceasta nu mai este în vigoare, cu atât mai mult cu cât condiţiile speciale de muncă sunt ocrotite de art. 41 alin. (2) din Codul muncii. În caz contrar, reglementarea unui regim distinct pentru condiţii speciale de muncă devine iluzorie, formală. 28. Mai mult, se consideră că interpretarea criticată a instanţei supreme este contrară modului în care art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 stabileşte că se calculează punctajul mediu anual, respectiv prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării. 29. De asemenea, autorii semnalează că statutul de persoană care a lucrat în grupa I de muncă a putut fi dobândit nu doar în temeiul art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, ci şi, de pildă, având în vedere pct. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, abrogat prin Legea nr. 19/2000. Autorii critică faptul că la recalcularea prevăzută de Legea nr. 192/2015, deoarece se ţine seama de normele privind durata stagiului complet de cotizare din Legea nr. 263/2010, va fi valorificat un stagiu complet de cotizare de 35 ani, cu consecinţa stabilirii unei pensii într-un cuantum derizoriu. Din critica autorilor reiese că aceştia apreciază că interpretarea instanţei supreme ar fi trebuit să ţină seama de împrejurarea că îndreptăţirea lor la primirea creşterii punctajului mediu anual se întemeiază pe desfăşurarea de activităţi în grupa I de muncă, aşa cum era reglementată în pct. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, şi nu pe prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010. 30. În al doilea rând, autorii menţionează că interpretarea instanţei supreme exclude, la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015, stagiul complet de cotizare de 20 de ani valorificat la calcularea iniţială a acestora, în conformitate cu Legea nr. 19/2000, Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2021, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu deciziile instanţei supreme nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015. Se referă şi la interpretarea dată de către autoritatea administrativă care ar conduce la înlăturarea aplicării unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani a tuturor pensionarilor care au lucrat în grupa I de muncă. Dar, apreciază autorii excepţiei, fiecare dintre persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 şi pentru care s-a adoptat Legea nr. 192/2015 a lucrat în grupa I de muncă o parte dintre cei 20 de ani la care se face trimitere în art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. 31. În al treilea rând, interpretarea instanţei supreme criticată de către autorii excepţiei a înlăturat total aplicarea Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015 în cazul pensionarilor care au lucrat în grupa a II-a de muncă şi care au avut un stagiu complet de cotizare de 25 ani, având în vedere că determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 de ani se realizează potrivit art. 169^2, şi nu art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 32. Tot prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, se precizează că interpretarea instanţei supreme din Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 realizează o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010. Persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 şi care au lucrat în condiţii speciale beneficiază de un punctaj mediu anual mai mare cu 50% decât persoanele care s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, ceea ce conduce implicit la pensii mai mari. 33. În plus, persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă după 1 ianuarie 2011 şi cărora li se aplică art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 beneficiază atât de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cât şi de majorarea cu 50% a punctajelor pentru perioada cât şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă; prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se creează o discriminare, ceea ce este contrar prevederilor cuprinse în art. 16 din Constituţie. 34. Mai departe autorii excepţiei apreciază că, întrucât prevederile criticate nu sunt clare, suple şi previzibile, se îngrădeşte accesul la justiţie, contrar art. 21 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine că se încalcă principiul securităţii juridice, deoarece, pentru a fi respectată, legea trebuie să fie cunoscută, iar pentru aceasta este nevoie ca ea să fie suficient de precisă şi previzibilă. 35. În ceea ce priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie se susţine că dreptul la un proces echitabil garantat de acesta implică acordarea majorării de punctaj prevăzute de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum şi păstrarea dreptului câştigat, respectiv stagiul complet de cotizare de 20 de ani existent la 31 decembrie 2015, potrivit art. 77, art. 43 şi art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, precum şi Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 36. Autorii arată că se încalcă şi art. 41 din Constituţie, deoarece interpretarea instanţei supreme criticată face posibilă ideea, periculoasă, că legiuitorul poate oricând să afecteze în sens negativ dreptul la pensie obţinut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin eliminarea unor beneficii, de exemplu, stagiul de cotizare de 20 de ani. Aceste beneficii nu sunt nimic altceva decât transpunerea efectivă a garanţiilor oferite de art. 41 alin. (2) din Constituţie celor care au lucrat în condiţii deosebite/speciale şi care au fost oferite tocmai în considerarea circumstanţelor excepţionale ale desfăşurării unei astfel de activităţi. 37. În continuare, autorii subliniază că, având în vedere lipsa de claritate şi precizie a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, se încalcă şi art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8) din Constituţie. Astfel, stagiul complet de cotizare de 20 de ani este element substanţial al punctajului mediu anual, deoarece intră în calculul acestuia, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi art. 95 din Legea nr. 263/2010. Prin stabilirea dreptului la pensie şi a unui punctaj mediu anual determinat precis, autorii consideră că au dobândit un drept de proprietate având ca obiect o anumită pensie pentru limită de vârstă. Retragerea elementului de calcul constând din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu (i) încălcarea dreptului la garanţia pensiei care a fost stabilită iniţial prin lege şi (ii) cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără despăgubire. Pensia este un bun dobândit pe bază de lege. În susţinere se invocă considerente din Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010 cu privire la natura dreptului la pensie, caracterul fundamental al acestuia şi limitele acţiunii statale în această materie. 38. Autorii susţin că este încălcat şi art. 47 din Constituţie. În acest sens, sunt citate pe larg considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010. 39. Autorii arată că se încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece niciuna dintre situaţiile indicate de acesta nu se regăseşte în cauză. Din acest motiv nu se justifică anularea unui drept dobândit în mod legal, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. 40. Autorii apreciază, mai departe, că este încălcat art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017. 41. De asemenea, autorii consideră că se încalcă şi art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie. Aceasta, în primul rând, pentru că nu este posibilă formularea unei căi de atac care să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. De asemenea, este blocat dreptul la un recurs efectiv în dreptul român, drept consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, lipsind un remediu efectiv în dreptul intern în desfăşurarea procedurilor pentru căile de atac. Art. 129 din Constituţie se încalcă şi pentru că „se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancţionează cu nulitatea lipsa obiectului acţiunii“. 42. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 se susţine că acestea contravin, din aceleaşi motive, aceloraşi norme constituţionale invocate şi în sensul neconstituţionalităţii art. 169^1 alin. (3), cu precizarea că, suplimentar, încalcă şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie. 43. Astfel, se susţine că prevederile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 sunt lipsite de predictibilitate, claritate şi precizie, deoarece, fiind adoptate în aplicarea art. 169^1 din aceeaşi lege, nu conţin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, nu se poate înţelege raţiunea acestei reglementări distincte, în condiţiile în care art. 116 din aceeaşi lege conţine norme precise. Mai mult, art. 169^2 se adresează exclusiv destinatarilor normei cuprinse la art. 169^1, fără însă să îl modifice sau să îl abroge, iar beneficiul recalculării pe care acest text îl reglementează s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creşterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Totodată, nu se înţelege ce se întâmplă cu ceilalţi pensionari, cărora nu li s-a aplicat, în prealabil, art. 169^1, dispoziţiile art. 169^2 având un evident caracter contradictoriu faţă de cele ale art. 169^1. 44. La fel ca în cazul art. 169^1 alin. (3), nici din cuprinsul art. 169^2 nu se înţelege ce lege este avută în vedere în sintagma „potrivit legii“, în sensul că nu se poate determina cu precizie care stagii complete de cotizare sunt avute, practic, în vedere, prin raportare la Legea nr. 19/2000 sau prin raportare la care dintre formele modificate succesiv ale Legii nr. 263/2010. Totodată, aceleaşi dispoziţii lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil, fără a se putea cunoaşte dacă acesta este cel al stabilirii drepturilor de pensie sau cel al recalculării pensiilor. În plus, sunt ignorate total condiţiile deosebite de muncă şi grupa a II-a de muncă, la care fac referire art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 45. Cât priveşte, în particular, încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie se susţine că art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 contravine principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece dispune noi termene de aplicare a art. 169^1, fără a abroga data dispusă de acesta, şi limitează aplicabilitatea aceluiaşi text la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creşterilor de punctaje anuale cu 50%, respectiv cu 25%, după caz. 46. În sfârşit, art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 contravine art. 78 din Constituţie în ceea ce priveşte data intrării în vigoare a art. 169^1 din aceeaşi lege, textul criticat menţinând două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. 47. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, în dosarele nr. 737D/2019, nr. 796D/2019, nr. 798D/2019, nr. 1.213D/2019, nr. 1.574D/2019, nr. 1.581D/2019, nr. 1.583D/2019, nr. 1.587D/2019, nr. 1.588D/2019, nr. 1.590D/2019, nr. 1.591D/2019 şi nr. 2.440D/2019, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile, întrucât vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor criticate, care, potrivit art. 126 din Constituţie, revin instanţelor. 48. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 1.379D/2019, nr. 1.416D/2019, nr. 1.452D/2019, nr. 1.596D/2019 şi nr. 1.597D/2019 apreciază că excepţia este neîntemeiată şi precizează că vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor criticate, care, potrivit art. 126 din Constituţie, revin instanţelor. 49. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.047D/2019, nr. 2.048D/2019, nr. 2.049D/2019, nr. 2.228D/2019, nr. 2.229D/2019 şi nr. 2.791D/2019, apreciază că excepţiile sunt neîntemeiate. 50. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 51. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 52. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 53. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum a fost formulat, prevederile art. 169^1 şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi cele ale art. 169^1, aşa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Din analiza motivării excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl reprezintă sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi prevederile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, care au următorul cuprins: - Art. 169^1 alin. (3): „(3) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“; – Art. 169^2: "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. (4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018“." 54. Potrivit Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 55. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia legii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 privind protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, ale art. 53 privind condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legilor, ale art. 108 alin. (2) privind hotărârile Guvernului, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a dreptului european cu caracter obligatoriu faţă de legile interne. 56. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost analizate prin deciziile nr. 296 din 6 mai 2021*) şi nr. 325 din 18 mai 2021**), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii. Curtea observă, în primul rând, că cele mai multe dintre criticile formulate în prezenta cauză sunt identice cu cele care au fost aduse în sprijinul excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate şi care au fost soluţionate prin cele două decizii menţionate. În plus, Curtea observă, cu referire la invocarea de către autori a încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie, că, dincolo de reiterarea criticilor soluţionate prin deciziile precitate, sunt formulate şi unele critici care, stricto sensu, sunt distincte. Cu toate acestea, întrucât aceste critici se întemeiază pe aceeaşi normă constituţională şi ţinând seama de faptul că, în realitate, reprezintă simple nuanţări, dezvoltări ale criticilor deja soluţionate, Curtea nu le va soluţiona în mod distinct, fiind pe deplin aplicabile considerentele din jurisprudenţa antereferită prin care a soluţionat criticile raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cu titlu de excepţie însă, Curtea va analiza în mod distinct critica autorilor prin care se invocă faptul că legiuitorul nu a ţinut seama că, la data pensionării lor, desfăşurarea de activităţi în grupele I şi a II-a de muncă era reglementată în pct. 1 din anexa 1 la Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990. Ţinând seama de aceste observaţii, precum şi de faptul că nu există motive de îndepărtare de la această jurisprudenţă foarte recentă, în continuare vor fi redate considerentele din cele două decizii anterior menţionate. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 296 din 6 mai 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 iulie 2021. **) Decizia Curţii Constituţionale nr. 325 din 18 mai 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 17 august 2021. 57. În ceea ce priveşte criticile raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a constatat că art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată de instanţa supremă, oferă suficiente indicaţii pentru a se stabili care este durata stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama în cazul valorificării beneficiului creşterii punctajului anual în cazul pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977. Astfel, cei pensionaţi în baza Legii nr. 3/1977 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare fără durată redusă au beneficiat de creşterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015 şi, ca atare, sunt excluşi de la recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. În schimb, cei pensionaţi în baza Legii nr. 3/1977 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată redusă nu au beneficiat, din acest motiv, de creşterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Doar această din urmă categorie va beneficia de creşterea punctajului anual prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, dar cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata prevăzută de legea în vigoare la data recalculării, respectiv Legea nr. 263/2010. Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 pronunţată de instanţa supremă a stabilit în mod clar că recalcularea în baza art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se va realiza prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare prevăzut de dispoziţiile relevante din Legea nr. 263/2010, excluzând orice altă posibilitate, inclusiv cea menţionată de către autorii excepţiei, adică a valorificării unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. 58. Curtea a reţinut că, distinct de critica anterior analizată, celelalte critici referitoare la claritatea şi predictibilitatea normelor vizează aspecte ale modului de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Este, de exemplu, cazul susţinerii autorilor excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat, în interpretarea dată de instanţa supremă, nu clarifică data prin raportare la care se va face recalcularea pensiilor: fie 1 ianuarie 2016, potrivit art. 169^1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, adică data scriptică a începerii recalculării, fie data emiterii deciziei de recalculare, fie, în cazul în care recalcularea nu a fost realizată în intervalul de 2 ani, ulterior depăşirii acestui termen. Împrejurarea că o critică ridicată de autorii unei excepţii de neconstituţionalitate care pune în discuţie aspecte detaliate, particulare ale modalităţii de aplicare şi interpretare a unei norme legale, fie ea şi trecută deja prin filtrul interpretativ al instanţei supreme, nu conduce automat la concluzia că respectivele chestiuni ar fi lipsite de importanţă. Dimpotrivă, lămurirea aspectelor invocate de către autori se poate dovedi decisivă pentru modalitatea de aplicare a normelor legale în discuţie şi, deci, a soluţiilor concrete pronunţate. Chestiunea decisivă care împiedică instanţa constituţională să ia în considerare oferirea unui răspuns la astfel de critici ţine de departajarea competenţelor între autorităţile de rang constituţional. În speţă este vorba de atribuţiile Curţii Constituţionale, pe de o parte, şi ale instanţelor judecătoreşti, pe de altă parte. 59. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că Legea nr. 192/2015 se aplică în mod nediferenţiat tuturor pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Această lege acordă beneficiul creşterii punctajului anual celor cărora, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, le fusese refuzat de către legiuitor din cauza faptului că pensiile lor valorificau un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Art. 169^1 nu realizează nicio diferenţiere în interiorul acestei categorii de pensionari, astfel încât, aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, urmează ca ele să fie aplicate în mod nediferenţiat tuturor acestor pensionari. În urma aplicării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, toţi pensionarii care, anterior, nu au beneficiat de creşterea punctajului anual vor putea beneficia de aceasta. În plus, pensia tuturor acestora se va recalcula în aceleaşi condiţii, respectiv prin luarea în considerare a aceluiaşi stagiu complet de cotizare, prevăzut de Legea nr. 263/2010. Prin urmare, contrar susţinerii autorilor excepţiei, prevederile criticate nu doar că nu tratează în mod diferenţiat două categorii distincte de pensionari, dar nici măcar nu instituie două (sub)categorii distincte de pensionari în interiorul categoriei pensionarilor. Prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu înlătură de la recalcularea pensiilor pe niciunul dintre pensionarii care, din cauza faptului că li s-a valorificat la calcularea pensiilor un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, nu a beneficiat, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, de creşterea punctajelor anuale. 60. Curtea a reţinut că luarea în considerare la recalcularea pensiilor potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a stagiului complet de cotizare indicat de către legea în vigoare la data realizării acesteia, respectiv Legea nr. 263/2010, şi nu a celui indicat de către legea în vigoare la data la care s-a deschis dreptul la pensiile astfel recalculate se realizează în condiţiile stabilite de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Cu alte cuvinte, în situaţia în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflate în plată, legiuitorul aplicând principiul tempus regit actum. 61. În plus, a statuat Curtea, recalcularea la care se face referire în art. 134 alin. (3) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, cu completările ulterioare, este fundamental diferită de cea prevăzută de art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi art. 134 alin. (8) din norme. Astfel, situaţia vizată de art. 134 alin. (3) din normele de aplicare, în care, ulterior deschiderii dreptului la pensie, pensionarul doreşte valorificarea unor elemente care, deşi existau la momentul deschiderii acestuia, nu au fost totuşi valorificate, este diferită de situaţia vizată de art. 134 alin. (8) din normele de aplicare, în care pensionarul nu doreşte valorificarea unor venituri, elemente etc. care existau la momentul pensionării, ci doreşte valorificarea unor creşteri de punctaj acordate de către legiuitor ulterior pensionării. Este, prin urmare, firesc ca în prima situaţie recalcularea să se realizeze ţinându-se seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar în a doua situaţie recalcularea să ţină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data la care se realizează această recalculare. De asemenea, Curtea a stabilit că deciziile instanţei supreme nr. 11 din 25 mai 2015 şi nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, au avut în vedere o situaţie distinctă de cea vizată de prevederile criticate în cauza de faţă. Astfel, în aceste decizii instanţa supremă a interpretat prevederi legale care, în mod similar, într-adevăr, cu cele criticate prin prezenta excepţie, aveau ca obiect un proces de recalculare a unor pensii stabilite anterior, reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. Spre deosebire, însă, de recalcularea prevăzută de Legea nr. 192/2015, recalcularea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 a vizat pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat care a fost eliminat prin Legea nr. 19/2000 şi a avut ca menire să „aducă la un numitor comun“ aceste pensii şi pe cele deschise în regimul noii legi. Întrucât, în cazul pensiilor deschise sub regimul Legii nr. 19/2000, în mod firesc stagiul complet de cotizare era cel prevăzut de legea în vigoare la data deschiderii acestora, potrivit principiului tempus regit actum, la fel de logică şi firească a fost şi interpretarea instanţei supreme potrivit căreia la recalcularea pensiilor deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să se ţină seama de principiul tempus regit actum. În schimb, recalcularea vizată de Legea nr. 192/2015 are o finalitate diferită, legiuitorul urmărind doar să ofere pensionarilor care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale o compensare pentru desfăşurarea activităţii în asemenea condiţii, prin creşterea punctajului mediu anual. Ca atare, renunţarea la aplicarea principiului tempus regit actum în cazul recalculării prevăzute de Legea nr. 192/2015 nu este în disonanţă cu aplicarea acesteia în situaţiile analizate în deciziile antereferite ale instanţei supreme. 62. Mai departe, Curtea a observat că autorii apreciază că dispoziţiile criticate discriminează între persoane care, în mod obiectiv, fac parte din aceeaşi categorie, în funcţie de criteriul datei ieşirii la pensie. Astfel, categoria înăuntrul căreia se apreciază că se realizează discriminarea este formată din persoane care au lucrat în condiţii speciale de muncă, în sensul că sunt discriminaţi cei pensionaţi înainte de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, faţă de cei pensionaţi sau care, după caz, se vor pensiona după această dată. În sfârşit, tratamentul discriminatoriu ar consta în faptul că cei pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 vor beneficia doar de mărirea de punctaj anual, fără a putea beneficia la recalculare şi de o durată redusă a stagiului complet de cotizare, în vreme ce persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 vor avea dreptul să valorifice ambele beneficii. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 reglementează situaţia celor pensionaţi după 1 ianuarie 2011, iar aceste dispoziţii nu prevăd, aşa cum susţin autorii excepţiei, cumularea celor două beneficii, ci acordarea doar a creşterii punctajului anual. În aceste condiţii, la data pensionării acestei categorii de persoane se va ţine seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de dreptul comun, în prezent Legea nr. 263/2010, fără durată redusă, şi nu de legi/norme cu caracter special, care prevăd un stagiu complet de cotizare cu o durată redusă. Prin urmare, persoanele care au lucrat în condiţii speciale sunt tratate în mod identic, indiferent de data ieşirii la pensie, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel încât Curtea a respins, ca neîntemeiată, şi această critică de neconstituţionalitate. 63. Raportându-se la susţinerea autorilor excepţiei că nu este acceptabil, în cazul persoanelor care, pentru aceeaşi durată de timp, au lucrat în aceleaşi condiţii, un tratament diferenţiat, respectiv durata diferită a stagiilor complete de cotizare, pentru simplul motiv că la data pensionării lor legea în vigoare prevedea durate ale stagiului complet de cotizare diferite, Curtea a statuat că se pune în discuţie un principiu a cărui constituţionalitate este pe deplin consacrată în jurisprudenţa sa, şi anume că pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii lor (tempus regit actum), chiar şi în situaţia în care titularii acestora, în fapt, se află în situaţii asemănătoare sau chiar identice, respectiv au desfăşurat activităţi în aceleaşi condiţii şi pentru aceeaşi durată. Această jurisprudenţă a Curţii nu trebuie înţeleasă în sensul că neagă caracterul obiectiv al acestei împrejurări, ci în sensul că natura dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie impune o marjă de apreciere semnificativă a statului în configurarea acestuia. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării dreptului la pensie, generează o aşteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (paragraful 18 al Deciziei nr. 717 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, sau paragraful 50 al Deciziei nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020). 64. Cu referire la critica potrivit căreia sunt discriminaţi pensionarii cărora, la valorificarea creşterii punctajului, nu li s-a ţinut seama de durata stagiului complet de cotizare de la data deschiderii dreptului faţă de cei cărora, la valorificarea creşterii punctajului, li s-a ţinut seama, Curtea a reţinut că scopul legiuitorului a fost de a-i gratifica, în mod egal, pe toţi cei care au lucrat/lucrează în alte condiţii de muncă decât cele normale. Într-o primă fază de implementare a acestei politici, adică în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, legiuitorul a oferit beneficiul doar celor care, la pensionare, nu valorificaseră un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, alta decât cea prevăzută de dreptul comun în vigoare la momentul respectiv. Prin adoptarea Legii nr. 192/2015, legiuitorul a oferit însă beneficiul şi celor excluşi anterior, fără să intenţioneze să îl acorde cumulat cu beneficiul valorificat la data pensionării. Prin urmare, aceasta a fost raţiunea pentru care, la recalcularea prevăzută de Legea nr. 192/2015, legiuitorul a prevăzut că legea materială privind stagiul de cotizare să nu fie cea în vigoare la data pensionării. Având în vedere că este legitimă din punct de vedere constituţional această opţiune a legiuitorului, nu se poate susţine că beneficiarii recalculării prevăzute de Legea nr. 192/2015 sunt discriminaţi faţă de cei cărora, la momentul acordării creşterii punctajului anual, li s-a valorificat stagiul complet de cotizare de care s-a ţinut seama la data pensionării. 65. În sfârşit, cu privire la critica prin care se invocă Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, Curtea reţine că, potrivit art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade […]“. Deci vocaţia dreptului de creştere a punctajului anual o au toţi cei care au lucrat în grupele I şi II de muncă şi care s-au pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, indiferent de actul normativ care stabilea, la data pensionării, condiţiile de muncă în gruple I şi II. 66. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe o presupusă încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea a reţinut că autorii semnalează faptul că prevederile criticate nu ţin seama de stagiul complet de cotizare cu durată redusă, respectiv 20 de ani, avut în vedere la stabilirea/recalcularea pensiilor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Or, în mod evident, art. 21 alin. (3) din Constituţie nu are legătură cu aceste susţineri. Astfel, autorii sugerează că este inechitabil să nu se ţină seama la recalcularea pensiilor de stagiul complet de cotizare luat în considerare la calcularea lor, deci critică o presupusă inechitate ce ar caracteriza o normă juridică substanţială. Dar prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie se referă în mod expres la procesul judiciar, impunând exigenţa ca acesta să se desfăşoare în mod echitabil. 67. Cu referire la invocarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, autorii susţin, în mod neîntemeiat, că neclaritatea prevederilor criticate face imposibilă exercitarea efectivă a liberului acces la justiţie. Or, a statuat Curtea, autorii excepţiei sunt şi iniţiatorii litigiilor în care au ridicat-o, ceea ce demonstrează că nu au fost împiedicaţi să se adreseze justiţiei pentru apărarea dreptului lor, respectiv a dreptului prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 68. Cu referire la încălcarea art. 41 din Constituţie, Curtea a arătat că prevederile criticate nu înlătură din legislaţie regimul juridic prin care s-a urmărit să se ţină seama de circumstanţele desfăşurării activităţii în alte condiţii de muncă decât cele normale. Astfel, în cazul în care, ulterior recalculării, pensia este mai mare, pensionarii care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale valorifică beneficiul creşterii punctajului anual, acordat de către legiuitor tocmai în considerarea acestei condiţii obiective. În mod similar, în situaţia în care recalcularea nu conduce la pensii mai mari, pensionarii care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale vor continua să valorifice beneficiul stagiului complet de cotizare cu durată redusă de care s-a ţinut seama la deschiderea dreptului la pensie. Or, evident, temeiul în baza căruia legiuitorul a prevăzut stagii complete de cotizare cu durată redusă l-a reprezentat şi îl reprezintă tot împrejurarea obiectivă care îi diferenţiază, pe de o parte, pe cei care au lucrat şi lucrează în condiţii de muncă altele decât cele normale de cei care, pe de altă parte, au lucrat şi lucrează în condiţii normale. Prin urmare, indiferent de efectul pe care îl va avea asupra cuantumului pensiei lor recalcularea prevăzută de Legea nr. 192/2015, legiuitorul ţine, mai departe, seama de împrejurarea obiectivă care distinge pensionarii care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale de ceilalţi pensionari. 69. Critica raportată la art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8) din Constituţie, potrivit jurisprudenţei anterioare a Curţii, este neîntemeiată, ţinând seama de faptul că, în conformitate cu art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Ca atare, ca urmare a recalculării pensiei, pensionarii vor avea o pensie mai mare (datorită efectului superior al majorării punctajelor anuale faţă de beneficiul stagiului de cotizare redus) sau o pensie egală în cuantum cu cea de dinaintea recalculării (în cazul în care majorarea punctajelor anuale la recalculare nu este mai avantajoasă decât efectul reducerii stagiului complet de cotizare de la calcularea pensiei iniţiale), nicidecum o pensie într-un cuantum inferior celui stabilit la momentul recalculării. Prin urmare, Curtea constată că nici dreptul de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituţie nu este încălcat în prezenta cauză. 70. Cu referire la critica raportată la art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit că situaţia analizată în Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, invocată de către autorii excepţiei, este diferită de cea în care se află aceştia. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea măsurii legislative de reducere a cuantumului pensiei aflate în plată, în vreme ce, în prezenta cauză, dispoziţiile criticate dau expresie unor măsuri favorabile pensionarilor, ca urmare a recalculării, în cel mai dezavantajos caz pentru aceştia pensia rămânând la acelaşi nivel. 71. În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la art. 53 alin. (2) din Constituţie, Curtea a observat că, ţinând seama de garanţia prevăzută de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, dispoziţiile criticate nu operează o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la pensie al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, neimpunându-se analiza pretinsei încălcări a prevederilor constituţionale amintite, în condiţiile în care acestea nu sunt incidente în cauză. 72. Cu privire la critica raportată la art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reiterat cele statuate în Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 64, în mod concret că verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. 73. În sfârşit, Curtea a statuat că nu se încalcă art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că aceste dispoziţii nu au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze. 74. În examinarea criticii de neconstituţionalitate a art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că autorii critică acest articol pentru motive identice pentru care acesta a fost criticat şi de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate prin Decizia Curţii nr. 182 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021. Astfel, în paragrafele 40-43 ale deciziei menţionate, Curtea a reţinut că acestea se referă, în esenţă, la două aspecte: un prim aspect vizează pretinsa lipsă de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a art. 169^1 din acelaşi act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu reiese dacă art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este aplicabil şi persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege. 75. Cu privire la primul aspect de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. 76. Mai mult, Curtea a statuat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din aceeaşi lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, aşa cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010. 77. Examinând criticile referitoare la pretinsa omisiune legislativă, Curtea a observat, în prealabil, că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare. Justificarea faptului că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, al cărui sens trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege. 78. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Wilhem Aurel Popp, Vasile Rus, Aurel Dulgheru, Ilie Maftei, Cuţu Danci, Jian Daniel Chifu, Traian Alexandru Filip, Ion Iacob, Vasile Munteanu, Leonte Plesclevei, Ştefania Costici şi Alexandru Constantin Hotea în dosarele nr. 2.387/97/2018, nr. 1.497/97/2018, nr. 1.691/97/2018, nr. 1.905/97/2018, nr. 1.532/97/2018, nr. 3.094/97/2018, nr. 2.582/97/2018, nr. 510/97/2018, nr. 513/97/2018, nr. 712/97/2018, nr. 1.658/97/2018 şi nr. 509/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Ştefan-Iuliu Bicskei, Vasile Hiristoiu, Aurel Moga, Dumitru Mărginean, Emil Cojocariu, Ioan Mogoş, Valentin Arbore, Eugen Katona, Mihai Maftei, Mihai Toma şi Valer Şopterean în dosarele Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă nr. 3.489/97/2018, nr. 3.725/97/2018, nr. 1.366/97/2018, nr. 1.367/97/2018, nr. 1.358/97/2018, nr. 84/97/2018, nr. 3.181/97/2018, nr. 3.403/97/2018, nr. 539/97/2019, nr. 543/97/2019 şi nr. 1.943/97/2018 şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi prevederile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
