Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Luminiţa Valentina Bălănescu în Dosarul nr. 5.797/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.395D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile criticate instituie o măsură de discriminare pozitivă a asiguraţilor care au realizat stagiu de cotizare în condiţii de handicap faţă de cei care nu se află în această ipoteză. Totodată, măsura criticată reprezintă o opţiune a legiuitorului, care a urmărit compensarea condiţiei de handicap prin acordarea în condiţii avantajoase a pensiei pentru limită de vârstă. Autoarea excepţiei doreşte modificarea criteriului avut în vedere de legiuitor, în sensul de a se referi şi la modificarea stagiului de cotizare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa nr. 901 din 22 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.797/99/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Luminiţa Valentina Bălănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare formulate împotriva deciziei de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia precizează că prevederile criticate discriminează asiguraţii cu handicap mediu faţă de asiguraţii fără handicap. Tratamentul discriminator constă în faptul că, pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă, Legea nr. 263/2010 impune un stagiu de cotizare cu o durată mai mare pentru asiguraţii cu handicap mediu faţă de durata stagiului de cotizare necesară asiguraţilor fără handicap. Astfel, prevederile criticate de autoarea excepţiei condiţionează obţinerea pensiei pentru limită de vârstă de către asiguraţii cu handicap mediu de realizarea stagiului complet de cotizare care, potrivit art. 53 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi [în sistemul Legii nr. 19/2000, potrivit art. 41 alin. (4) teza întâi al acesteia, „Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi“]. În schimb, asiguraţii fără handicap pot obţine pensia pentru limită de vârstă după ce au realizat stagiul minim de cotizare care, potrivit art. 41 alin. (3) teza întâi şi, respectiv, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, are o durată de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Consecinţa acestui tratament discriminatoriu este aceea că persoana cu handicap mediu va depune un efort mult mai mare, dată fiind condiţia obiectiv diferită în care se află, decât o persoană fără handicap, pentru obţinerea aceluiaşi beneficiu, respectiv pensia pentru limită de vârstă. Deşi legiuitorul a recunoscut în mod explicit necesitatea impusă de art. 41 şi 50 din Constituţie de a oferi o protecţie specială persoanelor cu handicap prin reducerea vârstei de pensionare cu 10 ani, aceleaşi standarde constituţionale îl obligă să reglementeze favorabil şi cealaltă condiţie pentru obţinerea acesteia, respectiv durata stagiului de cotizare. 6. Modalitatea de reglementare a duratei stagiului necesar pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă afectează nemijlocit şi legea aplicabilă, respectiv Legea nr. 263/2010, în loc de Legea nr. 19/2000, abrogată începând cu 1 ianuarie 2011. Posibilitatea asiguraţilor cu handicap mediu de a opta, ca o soluţie alternativă, pentru pensia de invaliditate nu trebuie admisă, deoarece nu trebuie afectat dreptul la opţiune al acestor asiguraţi între această categorie de pensie şi pensia pentru limită de vârstă cu un stagiu minim de cotizare, şi nu unul complet. Pensia de invaliditate nu reprezintă o compensare completă a prejudiciului generat de imposibilitatea de a obţine o pensie pentru limită de vârstă în condiţii de stagiu minim de cotizare. 7. Prevederile art. 50 din Constituţie sunt, de asemenea, încălcate, deoarece „toate persoanele care sunt asigurate în condiţiile Legii nr. 19/2000 ar trebui să aibă drepturi egale la acordarea pensiei pentru limită de vârstă referitor la stagiul minim de cotizare, condiţie de la care sunt excluse persoanele cu handicap“. 8. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care, anterior abrogării şi, respectiv, modificării lor, aveau următorul conţinut: - Art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000: "(1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: [...] c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.;" – Art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010: "Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, după cum urmează: [...] c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, stagiul complet de cotizare.“" 13. Curtea reţine că art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, la data sesizării Curţii, era abrogat. Cu toate acestea, în temeiul Deciziei Curţii nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, este admisibilă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi. De asemenea, Curtea observă că, prin Decizia nr. 632 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 26 noiembrie 2018, a constatat că sintagma „preexistent calităţii de asigurat“ cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 este neconstituţională, iar, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie, prevederile art. 58 din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2021 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 31 august 2021. Cu toate acestea, prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu este inadmisibilă din perspectiva art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, având în vedere că autoarea excepţiei nu critică sintagma „preexistent calităţii de asigurat“ cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, cu referire la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, că, în esenţă, autoarea excepţiei consideră că legiuitorul tratează în mod diferenţiat asiguraţii din sistemul public de pensii care au handicap mediu faţă de asiguraţii aceluiaşi sistem care nu au handicap. Tratamentul discriminatoriu constă în faptul că asiguraţii cu handicap mediu obţin pensia pentru limită de vârstă în condiţii mai grele decât asiguraţii fără handicap. Astfel, dacă pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă la momentul atingerii acestei limite asiguraţii cu handicap trebuie să fi realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, asiguraţii fără handicap o pot obţine doar dacă au realizat stagiul minim de cotizare prevăzut de lege. 16. În examinarea temeiniciei acestei critici de neconstituţionalitate, punctul de plecare îl reprezintă art. 53 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia: „(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5. (2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5. (3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.“ 17. Aceste prevederi instituie regulile de bază în ceea ce priveşte stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor publice. Legiuitorul a instituit, în art. 55-67 din Legea nr. 263/2010, o serie de excepţii de la aceste reguli, în sensul diminuării vârstei standard de pensionare şi/sau a stagiului complet de cotizare. Una dintre aceste excepţii este reglementată de art. 58 din Legea nr. 263/2010 şi vizează persoanele cu handicap ale căror drepturi şi obligaţii acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale sunt reglementate de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Astfel, în funcţie de gradele de handicap instituite de lege - grav, accentuat şi mediu -, legiuitorul a reglementat condiţii mai favorabile pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă. Art. 58 din Legea nr. 263/2010 prevedea, la momentul sesizării Curţii Constituţionale, că „Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, după cum urmează: a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare; b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare; c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, stagiul complet de cotizare“. Se observă deci că, în cazul asiguraţilor cu handicap grav şi al celor cu handicap accentuat, legiuitorul a facilitat obţinerea pensiei prin reducerea atât a vârstei standard de pensionare, cât şi a stagiului complet de cotizare. În schimb, în cazul asiguraţilor cu handicap mediu legiuitorul a facilitat obţinerea pensiei doar prin reducerea (cu 10 ani) vârstei standard de pensionare, rămânând condiţia satisfacerii integrale a stagiului complet de cotizare. Autoarea excepţiei apreciază că, prin menţinerea obligaţiei de a realiza integral stagiul complet de cotizare, care este de 35 de ani, asiguraţii cu handicap mediu sunt discriminaţi faţă de asiguraţii fără handicap, care se pot pensiona potrivit regulilor generale stabilite de art. 53 din Legea nr. 263/2010. 18. Această critică ignoră faptul că, spre deosebire de asiguraţii cu handicap mediu, asiguraţii fără handicap pot obţine pensia pentru limită de vârstă odată ce au realizat stagiul minim de cotizare doar la atingerea vârstei standard de pensionare, fără ca aceasta să fi fost redusă cu 10 ani. Legiuitorul nu a acordat asiguraţilor cu handicap mediu şi facilitatea reducerii stagiului complet de cotizare, aşa cum a acordat-o celorlalte două categorii de asiguraţi cu handicap, tocmai în considerarea diferenţelor obiective care caracterizează starea celor 3 categorii de asiguraţi cu handicap. Legiuitorul, în adoptarea reglementării criticate, a considerat că, ţinând seama de gravitatea handicapului asiguraţilor cu handicap mediu, aceştia pot realiza stagiul complet de cotizare în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă. Chiar dacă, spre deosebire de asiguraţii fără handicap, asiguraţii cu handicap mediu nu pot obţine pensia pentru limită de vârstă la realizarea stagiului minim de cotizare, acest tratament diferenţiat nu este discriminatoriu. Astfel, asiguraţii fără handicap pot obţine pensia pentru limită de vârstă, după ce au realizat stagiul minim de cotizare, doar la atingerea vârstei standard de pensionare, şi nu a acestei vârste reduse cu 10 ani, cum este cazul asiguraţilor cu handicap mediu. Legiuitorul a ţinut seama de diferenţele obiective dintre condiţia asiguraţilor cu handicap mediu şi a asiguraţilor fără handicap prin stabilirea acestui tratament diferenţiat. Reglementarea criticată ţine seama într-o măsură suficientă de diferenţele obiective dintre asiguraţii cu handicap mediu şi cei fără handicap, nefiind obligatoriu, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ca asiguraţii cu handicap mediu să poată avea posibilitatea, la fel ca asiguraţii fără handicap, de a ieşi la pensie odată ce au realizat stagiul minim de cotizare. Odată ce legiuitorul a redus cu 10 ani vârsta standard de pensionare a asiguraţilor cu handicap mediu pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, măsură menită să reflecte condiţia obiectivă a acestei categorii de asiguraţi, rămâne în marja de apreciere a legiuitorului opţiunea de a reduce sau nu şi stagiul complet de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie pentru limita de vârstă. Legiuitorul a instituit un sistem gradual de beneficii, proporţional cu gravitatea handicapului, faţă de regula prevăzută în art. 53 din Legea nr. 263/2010 pentru asiguraţii fără handicap. 19. În plus, Curtea reţine că opţiunea legislativă de a condiţiona obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă de către asiguraţii cu handicap mediu de realizarea stagiului complet de cotizare trebuie analizată şi din perspectiva reglementării condiţiilor de pensionare ale celorlalte două categorii de asiguraţi cu handicap. Astfel, pentru asiguraţii cu handicap grav este suficientă realizarea, în condiţii de handicap grav, a cel puţin unei treimi din stagiul complet de cotizare, iar pentru asiguraţii cu handicap accentuat este suficientă realizarea, în aceste condiţii de handicap, a cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare. Este evident, deci, că legiuitorul a urmărit să reglementeze în mod echitabil condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă ale asiguraţilor cu handicap după un criteriu obiectiv şi raţional, respectiv cel al gravităţii condiţiei de handicap. În plus, legiuitorul a urmărit să ofere o reglementare care să nu se îndepărteze complet de la principiul de bază al sistemului asigurărilor sociale de stat, cel al contributivităţii. Astfel, pensia acordată asiguraţilor cu handicap rămâne, chiar şi în condiţiile reglementării ei diferenţiate faţă de cea acordată asiguraţilor fără handicap, o pensie intrinsec legată de realizarea unui stagiu de cotizare, şi nicidecum un beneficiu social, fără nicio componentă contributivă. Simplul fapt că, în ceea ce îi priveşte pe asiguraţii cu handicap mediu, cel mai puţin grav dintre cele 3 categorii de handicap instituite de lege, stagiul complet de cotizare nu este redus, aceştia beneficiind însă de reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, nu reprezintă o discriminare faţă de asiguraţii fără handicap, ci reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului prin care s-a acordat importanţă, deopotrivă, condiţiei obiective a acestei categorii de asiguraţi şi principiului contributivităţii pe care se întemeiază sistemul asigurărilor sociale de stat. 20. În ceea ce priveşte invocarea de către autoarea excepţiei a prevederilor art. 50 din Constituţie, Curtea reţine că, într-adevăr, puterea constituantă a impus statului să ofere un tratament special persoanelor cu handicap prin raportare la toţi titularii drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Astfel, potrivit art. 50 teza întâi din Constituţie, „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială“. Cu referire la mijloacele prin care statul trebuie să atingă acest obiectiv, tot Constituţia, respectiv art. 50 teza a doua, le indică: „Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor“. Cu toate acestea, Constituţia, în mod evident, a lăsat statului o anumită marjă de apreciere, inevitabil, a conţinutului concret al tuturor acestor acţiuni normative pe care trebuie să le întreprindă. În cazul de faţă, în exercitarea acestei marje de apreciere, legiuitorul a decis, prin prevederile criticate, să reducă doar vârsta standard de pensionare a asiguraţilor cu handicap mediu, nu şi durata stagiului complet de cotizare care trebuie realizat pentru obţinerea pensiei, ceea ce se încadrează în obligaţia de asigurare a unei minime protecţii sociale impuse de art. 50 din Constituţie. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luminiţa Valentina Bălănescu în Dosarul nr. 5.797/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
