Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), în numele şi pentru membrii de sindicat Cristina Marinescu, Maria Ivan, Valentina Cristea, Ileana Andronache şi Mariana Lungu în Dosarul nr. 13.670/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.382D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în următoarele dosare ale Curţii Constituţionale: Dosarul nr. 2.742D/2022, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în Dosarul nr. 1.442/101/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; dosarele nr. 51/2023 şi nr. 73D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 79/87/2022 şi nr. 20.973/3/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 207D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru membrii săi, în Dosarul nr. 1.402/87/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 261D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru un membru de sindicat, în Dosarul nr. 1.890/101/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; Dosarul nr. 286D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în Dosarul nr. 18.249/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 377D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru un membru de sindicat, în Dosarul nr. 270/118/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 378D/2023, nr. 379D/2023 şi nr. 407D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 3.168/107/2021, nr. 30.388/3/2021 şi nr. 3.890/3/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 550D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în Dosarul nr. 30.860/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 854D/2023 şi nr. 1.024D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 2.308/3/2022* şi nr. 1.894/101/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; dosarele nr. 1.058D/2023, nr. 1.059D/2023 şi nr. 1.185D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 30.376/3/2021, nr. 31.542/3/2021 şi nr. 20.873/3/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 1.233D/2023 şi nr. 1.234D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 15.107/3/2021 şi nr. 5.975/63/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; Dosarul nr. 1.286D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru un membru de sindicat, în Dosarul nr. 1.518/104/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 1.310D/2023 şi nr. 1.311D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 28.968/3/2021 şi nr. 2.130/3/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 1.344D/2023 şi nr. 1.372D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 503/87/2022 şi nr. 3.896/3/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 1.498D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru un membru de sindicat, în Dosarul nr. 4.656/3/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; dosarele nr. 1.559D/2023 şi nr. 2.189D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 37.155/3/2021 şi nr. 19.068/3/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 2.252D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în Dosarul nr. 14.362/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 2.259D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în Dosarul nr. 796/3/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; dosarele nr. 2.572D/2023 şi nr. 2.573D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 26.823/3/2021 şi nr. 221/87/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; dosarele nr. 2.613D/2023, nr. 2.614D/2023, nr. 3.040D/2023, nr. 541D/2024 şi nr. 699D/2024, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 1.426/3/2022, nr. 13.113/3/2021, nr. 12.738/3/2021, nr. 755/122/2022 şi nr. 3.944/118/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.742D/2022, nr. 51D/2023, nr. 73D/2023, nr. 207D/2023, nr. 261D/2023, nr. 286D/2023, nr. 377D/2023, nr. 378D/2023, nr. 379D/2023, nr. 407D/2023, nr. 550D/2023, nr. 854D/2023, nr. 1.024D/2023, nr. 1.058D/2023, nr. 1.059D/2023, nr. 1.185D/2023, nr. 1.233D/2023, nr. 1.234D/2023, nr. 1.286D/2023, nr. 1.310D/2023, nr. 1.311D/2023, nr. 1.344D/2023, nr. 1.372D/2023, nr. 1.498D/2023, nr. 1.559D/2023, nr. 2.189D/2023, nr. 2.252D/2023, nr. 2.259D/2023, nr. 2.572D/2023, nr. 2.573D/2023, nr. 2.613D/2023, nr. 2.614D/2023, nr. 3.040D/2023, nr. 541D/2024 şi nr. 699D/2024 la Dosarul nr. 2.382D/2022, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine, în acest sens, că este nejustificată critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât menţinerea cuantumului salariului la un nivel anterior pentru personalul bugetar nu reprezintă o problemă de claritate şi previzibilitate a legii, ci exprimă opţiunea legiuitorului în materia salarizării. Nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Legea fundamentală nu poate fi reţinută, deoarece autorul compară categorii socioprofesionale aflate în ipoteze diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene prin următoarele acte de sesizare: încheierile din 14 iulie 2022 şi, respectiv, 24 noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 13.670/3/2021 şi, respectiv, nr. 1.442/101/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.382D/2022 şi nr. 2.742D/2022); încheierile din 24 noiembrie 2022 şi, respectiv, 9 noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 79/87/2022 şi, respectiv, nr. 20.973/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 51D/2023 şi nr. 73D/2023); Decizia civilă nr. 86 din 18 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.402/87/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 207D/2023); Încheierea din 7 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.890/101/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 261D/2023); Decizia civilă nr. 3.180 din 8 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 18.249/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 286D/2023); Încheierea din 7 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 270/118/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 377D/2023); încheierile din 19 ianuarie 2023 şi, respectiv, Decizia civilă nr. 16 din 10 ianuarie 2023, pronunţate în dosarele nr. 3.168/107/2021, nr. 30.388/3/2021 şi, respectiv, nr. 3.890/3/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 378D/2023, nr. 379D/2023 şi nr. 407D/2023); Decizia civilă nr. 276 din 3 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 30.860/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 550D/2023); încheierile din 13 februarie 2023 şi 8 februarie 2023, pronunţate în dosarele nr. 2.308/3/2022* şi nr. 1.894/101/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarele Curţii Constituţionale nr. 854D/2023 şi nr. 1.024D/2023); încheierile din 23 februarie 2023 şi 23 martie 2023 şi, respectiv, Decizia civilă nr. 2.664 din 7 noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 30.376/3/2021, nr. 31.542/3/2021 şi, respectiv, nr. 20.873/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.058D/2023, nr. 1.059D/2023 şi nr. 1.185D/2023); încheierile din 17 martie 2023 şi 14 februarie 2023, pronunţate în dosarele nr. 15.107/3/2021 şi nr. 5.975/63/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.233D/2023 şi nr. 1.234D/2023); Decizia civilă nr. 2.347 din 10 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.518/104/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.286D/2023); deciziile nr. 573 şi nr. 579 din 1 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 28.968/3/2021 şi nr. 2.130/3/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.310D/2023 şi nr. 1.311D/2023); deciziile civile nr. 499 din 20 februarie 2023 şi nr. 976 din 31 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 503/87/2022 şi nr. 3.896/3/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.344D/2023 şi nr. 1.372D/2023); Încheierea din 7 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 4.656/3/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.498D/2023); Decizia nr. 1.320 din 16 mai 2023 şi Decizia civilă nr. 980 din 4 aprilie 2023, pronunţate în dosarele nr. 37.155/3/2021 şi nr. 19.068/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.559D/2023 şi nr. 2.189D/2023); Decizia nr. 1.286 din 11 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 14.362/3/2021 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.252D/2023); Încheierea din 24 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 796/3/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.259D/2023); deciziile civile nr. 1.382 şi nr. 1.385 din 18 mai 2023, pronunţate în dosarele nr. 26.823/3/2021 şi nr. 221/87/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.572D/2023 şi nr. 2.573D/2023); deciziile civile nr. 1.333 din 18 mai 2023, nr. 1.016 din 6 aprilie 2023, nr. 837 din 20 martie 2023, nr. 97 din 18 ianuarie 2024 şi nr. 1.287 din 11 mai 2023, pronunţate în dosarele nr. 1.426/3/2022, nr. 13.113/3/2021, nr. 12.738/3/2021, nr. 755/122/2022 şi nr. 3.944/118/2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.613D/2023, nr. 2.614D/2023, nr. 3.040D/2023, nr. 541D/2024 şi nr. 699D/2024). 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate instituie o derogare de la regula aplicării etapizate a creşterilor salariale stabilită pentru perioada 2019-2022 de art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 9. Se susţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 a condus la încălcarea exigenţelor de predictibilitate şi previzibilitate ale legii, având în vedere că practica îngheţării salariilor prin ordonanţă de urgenţă nu este compatibilă cu natura drepturilor salariale asigurate din bugetul de stat, care trebuie să aibă la bază un mecanism transparent de stabilire şi să fie clare, previzibile şi predictibile. În acest sens, este indicată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011) şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 10. Autorul excepţiei arată că, deşi Legea-cadru nr. 153/2017 enumeră printre principiile sale eliminarea inechităţilor salariale, chiar acest act normativ instituie, la art. 38 alin. (2) şi (3), exceptări de la regula aplicării etapizate, însă funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne şi militarii nu se regăsesc printre aceste categorii socioprofesionale exceptate, astfel că aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 s-a făcut iniţial diferenţiat, cu un calendar diferit în funcţie de categoria socioprofesională. Criteriul temporal al unor legi care, în practică, nu s-au aplicat (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) sau care au fost aplicate integral doar unor categorii profesionale, în timp ce altora le-au fost aplicate doar parţial, aşa cum este Legea-cadru nr. 153/2017, limitând astfel unele drepturi salariale, în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, nu s-au aplicat, încalcă principiul egalităţii în drepturi, echităţii şi egalităţii de tratament, precum şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. 11. Aşadar, chiar şi anterior îngheţării salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, existau diferenţieri între diverse categorii socioprofesionale, precum funcţionarii publici cu statut special, îngheţarea neavând decât efectul perpetuării discriminărilor între categoria menţionată anterior şi celelalte categorii cărora li s-au aplicat dispoziţii care au dus la majorări salariale doar cu privire la acestea. 12. Autorul excepţiei consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale poate avea loc doar în condiţii stricte, iar motivele invocate la adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. 13. De altfel, Curtea Constituţională a sancţionat în jurisprudenţa sa dispoziţii din ordonanţe de urgenţă ale Guvernului prin care erau prevăzute creşteri salariale mai mici decât cele acordate printr-o lege anterioară (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010). 14. O altă discriminare ce nu se poate justifica în mod obiectiv în cadrul sistemului de salarizare a fost creată între poliţişti/militari şi personalul bugetar prevăzut de Legea nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, şi anume personalul didactic medico-farmaceutic din universităţi care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie acreditate, cu privire la care legiuitorul a reglementat un nou drept salarial, în timp ce pentru prima categorie menţionată a dispus îngheţarea salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020. Or, nediscriminarea este un principiu de drept universal, prevăzut de Constituţia României, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind protejat şi la nivelul viziunii şi politicilor Uniunii Europene, cum ar fi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi, în particular, două directive care vizează integrarea în domeniul forţei de muncă a cetăţenilor (Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică), toate aceste acte normative fiind, prin urmare, încălcate. 15. Toate secţiile Curţii de Apel Bucureşti care au sesizat Curtea Constituţională în prezenta cauză consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, mai puţin Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, în Dosarul nr. 1.372D/2023, apreciază că textul legal criticat poate interfera cu legile organice care reglementează materia salarizării şi ar putea fi considerat neconstituţional, dacă se admite faptul că printr-un singur text dintr-o ordonanţă de urgenţă se poate bloca, fără o motivare economică sau de altă natură, un întreg pachet de legi organice ce reglementează drepturi salariale ale personalului din sectorul public. În plus, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 207D/2023, nr. 407D/2023 şi nr. 1.559D/2023, şi Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 377D/2023, nu şi-au exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, având următorul conţinut normativ: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 20. Dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, având aplicabilitate doar pentru anul 2021, însă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestora în redactarea care continuă, şi după ieşirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepţiile au fost ridicate. 21. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la principiul nediscriminării şi egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia dreptului de proprietate, art. 47 - Nivelul de trai şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, din motivarea criticii se deduce în mod rezonabil invocarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, cu privire la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă ale Guvernului. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 stabilesc o derogare de la regula creşterii etapizate a salariilor prevăzută de art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, texte care dispun următoarele: - Art. 38 alin. (4): „(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).“; – Art. 38 alin. (4^1) lit. c): „Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ beneficiază: (...) c) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.“ 23. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate - funcţionari publici cu statut special, respectiv poliţişti membri ai Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne -, sunt nemulţumiţi de soluţia legislativă prevăzută de textul legal criticat care dispune, practic, menţinerea şi pentru anul 2021 a aceluiaşi nivel salarial cu cel aferent lunii decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Intervenţia legislativă echivalează, astfel, cu eliminarea creşterii salariale pentru anul 2021 prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017. 24. Curtea, examinând expunerea de motive ce însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, observă că acest act normativ instituie unele măsuri fiscal-bugetare, adoptate în contextul răspândirii virusului SARS-CoV-2 şi al pandemiei de COVID-19, măsuri care urmăresc, în esenţă, pe de o parte, reducerea unor cheltuieli publice şi, pe de altă parte, utilizarea unor resurse financiare bugetare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. 25. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 cuprinde o serie de măsuri fiscal-bugetare restrictive, prin care Guvernul a urmărit reducerea cheltuielilor publice, măsuri prin care s-a dispus, de exemplu, îngheţarea unor venituri salariale la nivelul avut în decembrie 2020 (art. I), suspendarea sau amânarea acordării altor tipuri de venituri, cum ar fi indemnizaţia de merit (art. II), prima pentru educaţia permanentă şi cupoanele sociale (art. III), venitul minim de incluziune (art. IV), indemnizaţia pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, preşedinte al consiliului judeţean şi vicepreşedinte al consiliului judeţean (art. V), acordarea, începând cu anul 2022, a unei indemnizaţii suplimentare egale cu 50% din salariul de bază al funcţiei de medic, medic stomatolog sau farmacist cadrelor didactice prevăzute la alin. (1^1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care desfăşoară activitate integrată (art. VII) sau neactualizarea pensiilor de serviciu cu rata media anuală a inflaţiei (art. VIII). 26. Pe de altă parte, Guvernul a urmărit echilibrarea situaţiei economice dificile cauzate operatorilor economici în contextul pandemic, dar şi continuarea sau multiplicarea unor acţiuni concertate, menite să protejeze sănătatea publică, în acord cu politica legislativă a Uniunii Europene în această perioadă de criză sanitară. În această direcţie a dispus, de exemplu, menţinerea acordării voucherelor de vacanţă şi pentru anul 2021 (art. IX-XII), menţinerea valorii unui punct-amendă la aceeaşi valoare de 145 lei, în pofida creşterii valorii salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată (art. XIII), scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru livrările de dispozitive medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID-19, de vaccinuri împotriva COVID-19, precum şi serviciile de vaccinare şi testare aferente (art. XIV), obligaţii ale operatorilor economici legate de modalitatea plăţii cu cardul şi dotarea acestora cu aparatele de marcat electronice fiscale corespunzătoare (art. XVI-XVIII) sau anumite măsuri de bonificaţie fiscală (art. XX-XXV). 27. În ceea ce priveşte măsurile restrictive de natură salarială stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, acestea sunt reglementate la art. I din aceasta şi se referă, în general, la fixarea la nivelul lunii decembrie 2020 a drepturilor salariale şi a anumitor elemente componente ale sistemului de salarizare cuvenite în anul 2021 personalului plătit din fonduri publice, astfel: alin. (1) - priveşte cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare; alin. (2) - vizează indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017; alin. (3) - priveşte cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice; alin. (4) - se referă la indemnizaţia de hrană stabilită conform art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017; alin. (5) - vizează cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice acordate de instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională (care se menţine actualizat la nivelul lunii ianuarie 2019); alin. (6) - care prorogă, pentru data de 1 ianuarie 2022, acordarea indemnizaţiei de vacanţă. 28. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute. Autorul excepţiei consideră că art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 contravine principiului legalităţii înscris în art. 1 alin. (5) din Constituţie întrucât, derogând de la Legea-cadru nr. 153/2017, o încalcă şi afectează, în consecinţă, previzibilitatea juridică, aşteptările legitime ale destinatarilor legii-cadru şi transparenţa mecanismului de stabilire a drepturilor salariale. 29. Analizând expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare prin stabilirea unor reguli de creştere etapizată a salariilor şi impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Într-adevăr, în virtutea principiilor statului de drept şi securităţii juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa aşteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 să fie modificate printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern la sfârşitul anului 2020, pe fondul unei situaţii de o gravitate fără precedent cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice impuse, în primul rând, de protecţia sănătăţii publice şi stabilitatea economiei naţionale. 30. Prin urmare, nu se poate susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 este „nelegală“ în raport cu Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât legiuitorul delegat are competenţa constituţională să uzeze de astfel de instrumente normative şi procedee de reglementare - de derogare de la legea menţionată, în cazul de faţă -, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin esenţa ei, ordonanţa de urgenţă reflectă modalitatea constituţională excepţională de legiferare, prin care puterea executivă - reprezentată de Guvern - este abilitată să intervină rapid, cu măsuri ferme şi de aplicabilitate imediată, pentru îndepărtarea anumitor consecinţe negative sau riscuri generate de o situaţie neobişnuită, cu caracter extraordinar, astfel că, în acest context, este improprie invocarea aşteptărilor legitime ce decurg prin raportare la legile-cadru într-o materie sau alta, menite, de regulă, să implementeze pe termen mediu şi/sau lung politica legislativă în respectivul domeniu, în condiţii obişnuite, de normalitate. 31. Or, aşa cum rezultă din cuprinsul notei de fundamentare ce însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, aceasta a fost adoptată într-o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecinţe deosebit de grave şi insurmontabile la nivelul întregii societăţi, cerinţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie fiind astfel respectate. Faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că motivele invocate de Guvern în această notă de fundamentare nu sunt suficiente pentru a justifica derogarea de la regulile salarizării stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă o simplă consideraţie de ordin subiectiv, ce nu poate avea valenţele unei reale demonstraţii de neconstituţionalitate. 32. În ceea ce priveşte respectarea art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală din perspectiva faptului că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, Curtea se va raporta în analiza sa la drepturile invocate de autorul excepţiei, după cum urmează. 33. Autorul excepţiei reclamă încălcarea principiului nediscriminării şi al egalităţii, ocrotit prin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, spre deosebire de alte categorii socioprofesionale, cea a poliţiştilor nu a fost inclusă printre categoriile exceptate de la bun început prin Legea-cadru nr. 153/2017 de la regula creşterii salariale etapizate [conform art. 38 alin. (2) şi (3) din lege] şi, pe de altă parte, întrucât aceştia au suferit măsura îngheţării salariilor pentru anul 2021 prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, în timp ce, prin Legea nr. 205/2020, legiuitorul a creat pentru o altă categorie socioprofesională un nou drept salarial. 34. În ceea ce priveşte critica referitoare la stabilirea de la început a unor excepţii de la regulile creşterii salariale etapizate, reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, apreciată de autorul excepţiei ca fiind contrară caracterului unitar al legii şi principiului nediscriminării, Curtea reţine că această critică nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, care vizează un act normativ diferit, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, şi nu Legea-cadru nr. 153/2017. În plus, Curtea a subliniat constant în jurisprudenţa sa competenţa suverană a legiuitorului în stabilirea politicii fiscal-bugetare a statului, deci inclusiv în materia salarizării, acesta având, desigur, obligaţia respectării exigenţelor impuse de Constituţie, astfel încât un tratament juridic diferit să fie justificat prin condiţii în mod obiectiv şi rezonabil diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, paragraful 34, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). 35. Cât priveşte invocarea Legii nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 septembrie 2020, Curtea reţine că, într-adevăr, dispoziţiile articolul unic pct. 2 din aceasta modifică art. 165 din Legea nr. 95/2006 şi introduc în structura normativă a acestui articol un nou alineat, alin. (1^2), care dispune că „Începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2021, cadrele didactice prevăzute la alin. (1^1) care desfăşoară activitate integrată beneficiază şi de o indemnizaţie lunară egală cu 50% din salariul de bază al funcţiei de medic, medic stomatolog sau farmacist, corespunzător vechimii în muncă şi gradului profesional deţinut.“ Personalul prevăzut la alin. (1^1) al art. 165 din Legea nr. 95/2006 este reprezentat de personalul didactic medico-farmaceutic din universităţi care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie acreditate şi care, conform acestui text, beneficiază de integrare clinică în unităţile şi instituţiile din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, în unităţile medicale din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în unităţile şi instituţiile medicale din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi în spitale şi cabinete private. 36. Autorul excepţiei face însă abstracţie în formularea criticii de neconstituţionalitate de art. VII din aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, prin care legiuitorul delegat a intervenit asupra art. 165 alin. (1^2) din Legea nr. 95/2006 în sensul modificării termenului de aplicare a acestor dispoziţii, din ianuarie 2021 în ianuarie 2022, astfel fiind prorogat cu un an efectul juridic al acestor norme juridice. Întrucât Legea nr. 205/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 18 septembrie 2020, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, în data de data de 31 decembrie 2020, rezultă că dispoziţiile art. 165 alin. (1^2) din Legea nr. 95/2006 nu au produs niciodată efectele juridice preconizate prin Legea nr. 205/2020, astfel că susţinerile autorului excepţiei nu au suport real. 37. Prin derogarea de la prevederile art. 38 alin. (4) şi alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 nu operează niciun fel de discriminare faţă de nicio categorie socioprofesională vizată de Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, art. 38 alin. (4) din aceasta conţine norme cu caracter general, care prescriu regula creşterii graduale pentru perioada 2019-2022 a tuturor veniturilor salariale provenite din fondurile publice, iar art. 38 alin. (4^1) lit. c) conţine norme cu titlu de excepţie, aplicabile personalului didactic de predare, personalului didactic auxiliar, personalului didactic de conducere şi personalului de îndrumare şi control din învăţământ, care ar fi beneficiat mai devreme, adică începând cu 1 septembrie 2021, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. Aşadar, măsura restrictivă prevăzută de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, referitoare la menţinerea veniturilor salariale din anul 2021 la nivelul celor acordate pentru luna decembrie 2020, se aplică întregului personal plătit din fonduri publice a cărui salarizare este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, fără niciun fel de discriminare, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 38. Autorul excepţiei a formulat critici de neconstituţionalitate şi din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, protejat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. 39. Faţă de aceste critici, Curtea Constituţională constată că a mai analizat, în jurisprudenţa sa, dispoziţii legale cu un conţinut normativ similar celui contestat în prezenta cauză, care stabileau menţinerea şi pentru viitor a salariilor la un nivel anterior. 40. Prin Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, precitată, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, raportat la criticile de neconstituţionalitate ce reclamau încălcarea dreptului de proprietate protejat de art. 44 din Constituţie, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun“, Curtea a subliniat, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). 41. Totodată, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23) întrucât statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57). 42. Tot astfel, în Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragraful 38, Curtea a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 43. Cu privire la art. 47 din Constituţie, invocat de autorii excepţiei, este de menţionat că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent nu are un conţinut determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcţie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului (a se vedea Decizia nr. 366 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011). Stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieţii, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia (Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 44). 44. Or, măsura stabilită prin textul de lege criticat se integrează ansamblului de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare disponibile în raport cu necesităţile existente la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi nu contravine obligaţiei statului de a institui, conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, un salariu minim pe ţară, astfel că nu se poate reţine o afectare a nivelului de trai decent. 45. În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, Curtea reţine, în prealabil, că acest text se referă la condiţiile în care exerciţiul unui drept sau al unei libertăţi fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înţeleasă în accepţiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, şi nu prin alt act normativ. Întrucât prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate sunt criticate dispoziţii cuprinse într-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, Curtea reţine că art. 53 din Constituţie, invocat în motivare, nu poate fi incident, aplicabile fiind, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale printr-o ordonanţă de urgenţă, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Or, faţă de considerentele de mai sus, conform cărora sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 16, 44 şi 47 din Constituţie, Curtea constată că nu poate fi reţinută nerespectarea normelor cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. 46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în dosarele nr. 13.670/3/2021, nr. 1.442/101/2021, nr. 1.890/101/2021, nr. 2.308/3/2022*, nr. 1.894/101/2021, nr. 15.107/3/2021, nr. 5.975/63/2021, nr. 4.656/3/2022 şi nr. 796/3/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 79/87/2022, nr. 20.973/3/2021, nr. 270/118/2022, nr. 30.860/3/2021, nr. 30.376/3/2021, nr. 31.542/3/2021, nr. 20.873/3/2021, nr. 1.518/104/2021, nr. 503/87/2022, nr. 3.896/3/2022, nr. 14.362/3/2021, nr. 26.823/3/2021 şi nr. 221/87/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi în dosarele nr. 1.402/87/2021, nr. 18.249/3/2021, nr. 3.168/107/2021, nr. 30.388/3/2021, nr. 3.890/3/2022, nr. 28.968/3/2021, nr. 2.130/3/2022, nr. 37.155/3/2021, nr. 19.068/3/2021, nr. 1.426/3/2022, nr. 13.113/3/2021, nr. 12.738/3/2021, nr. 755/122/2022 şi nr. 3.944/118/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
