Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) şi ale art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Puicuţa Mocanu în Dosarul nr. 8.466/62/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.662D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată în decembrie 2013, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013, având în vedere Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, şi ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 705 din 9 noiembrie 2017 sau Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.466/62/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) şi ale art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Puicuţa Mocanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva unei hotărâri date de instanţa de apel în condiţiile în care cererea sa vizează o pretenţie evaluabilă în bani în cuantum de 671.329 lei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă încalcă principiile contradictorialităţii şi oralităţii, elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, întrucât în procedura de filtru a recursului se poate pronunţa o hotărâre de anulare sau, după caz, de respingere a recursului printr-o decizie motivată, fără citarea părţilor şi fără ca decizia pronunţată să fie supusă vreunei căi de atac. Principiul contradictorialităţii îngăduie părţilor să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea, discutarea şi combaterea susţinerilor făcute de fiecare şi să îşi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi a legalităţii. Or, textul legal criticat împiedică partea să îşi susţină apărările cu privire la admisibilitatea recursului. 6. Garanţiile referitoare la un proces echitabil implică şi dreptul participanţilor la proces de a lua cunoştinţă de orice observaţie prezentată instanţei şi de a o dezbate. Acest aspect este esenţial pentru încrederea justiţiabililor în funcţionarea justiţiei şi se bazează pe siguranţa părţilor că s-au putut exprima cu privire la orice înscris din dosar. De aceea, în condiţiile în care părţile ar fi citate, acestea ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi exprima opiniile, dar să şi răspundă la eventualele întrebări ale judecătorului. Numai în această măsură ar fi garantat dreptul la apărare şi, implicit, dreptul la un proces echitabil. Se concluzionează în sensul că prezenţa recurentului este indispensabilă în acest stadiu al procedurii în care completul de recurs trebuie să decidă cu privire la admisibilitatea acestuia. Prin urmare, se susţine că sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 53 din Constituţie. 7. Cu privire la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se arată că existenţa sa normativă simultan cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013 produce confuzie din moment ce două dispoziţii de procedură subzistă în paralel în baza a două acte normative diferite. Se subliniază că Codul de procedură civilă trebuia să reglementeze textul de lege care se aplică, iar nu pe cel care nu se aplică în mod actual. Prin urmare, se susţine că se încalcă art. 21 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8. Cu privire la art. XVIII din Legea nr. 2/2013 se arată că este neconstituţional, din moment ce nu schimbă prevederile Codului de procedură civilă. Mai mult, dispoziţiile Codului de procedură civilă nici nu prevăd că se completează cu dispoziţii prevăzute în alte legi, astfel că textul analizat nu a impus modificarea şi înlocuirea prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nefăcând parte din conţinutul normativ al acestui cod. De asemenea, având în vedere că textul analizat are o aplicabilitate limitată în timp, se ajunge la discriminarea justiţiabililor ale căror pretenţii evaluabile în bani sunt între 500.000 şi 1.000.000 lei, aceştia fiind lipsiţi de calea de atac a recursului până la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă. Se îngrădeşte şi se restrânge accesul liber la justiţie al acestora, precum şi dreptul lor de a folosi o cale de atac, contrar art. 21, 24, 53 şi 129 din Constituţie, precum şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Se arată, invocându-se Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, că dreptul la un proces echitabil nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părţile din proces. 11. Se susţine că la elaborarea actualului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul şi atribuţiile participanţilor la proces, în centrul atenţiei situându-se preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii. Referinduse la procedura de filtrare a recursurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta nu este incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentând o limitare permisă de lege. 12. Limitările aduse prin procedura de soluţionare a recursurilor nu aduc atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei, în însăşi substanţa sa, şi nici nu creează un tratament discriminatoriu între justiţiabili. Textele de lege criticate instituie procedura de filtrare a recursului exclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, reprezentând modalitatea prin care legiuitorul român a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 prin care au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă. 13. Se subliniază că, anterior exercitării căii de atac extraordinare a recursului, părţile au parcurs etapa judecăţii în primă instanţă în faţa Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi etapa judecăţii apelului în faţa Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, astfel încât instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Prin instituirea unei astfel de proceduri nu se aduce atingere principiului egalităţii armelor în procesul civil, deoarece niciuna dintre părţi nu este plasată într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu adversarul său. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, discriminarea trebuie să se bazeze pe ideea de excludere a unui drept sau beneficiu între persoane aflate în situaţii egale, stabilite obiectiv. În cauză, dispoziţiile criticate stabilesc un tratament egal între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, determinată obiectiv, după un criteriu obiectiv şi general, acela al obiectului acţiunii sau al cererii. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 16. Guvernul arată că art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă a mai fost supus controlului de constituţionalitate, menţionându-se, în acest sens, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017. Se subliniază că, în temeiul art. 126 alin. (2) şi al art. 129 din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 17. Se mai invocă faptul că, potrivit doctrinei în materie, procedura de filtrare a recursurilor a fost introdusă ca un mijloc de degrevare a activităţii instanţei supreme, iar această procedură contribuie la o descongestionare a instanţei superioare şi la evitarea birocratizării activităţii judiciare, care ar afecta însuşi prestigiul justiţiei şi al democraţiei, această procedură fiind compatibilă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Se arată că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că art. 6 paragraful 1 din Convenţie se aplică şi procedurii în casaţie şi că modul în care acesta se aplică întro asemenea procedură depinde de particularităţile acesteia. S-a arătat că trebuie luate în considerare atât ansamblul procesului desfăşurat în ordinea juridică a statului în cauză, cât şi rolul unei curţi de casaţie în cadrul sistemului jurisdicţional intern. Acest rol poate conduce la stabilirea unor condiţii mai riguroase pentru admisibilitatea unui recurs în casaţie decât pentru admisibilitatea unui apel. Având în vedere specificitatea controlului exercitat de o curte de casaţie asupra hotărârilor instanţelor inferioare, control care este limitat, de regulă, la probleme de drept, un formalism mai riguros în materie nu ar fi de natură să pună în discuţie dreptul la un tribunal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţie. 19. Cu referire la conformitatea procedurii de filtrare a recursului cu Convenţia europeană, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că art. 6 din Convenţie nu pretinde motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de control judiciar, întemeindu-se pe o dispoziţie legală specifică, respinge calea de atac ca lipsită de şanse de succes; în esenţă, se arată că jurisprudenţa Curţii Europene este în sensul că un filtru de admisibilitate nu contravine dreptului la un proces echitabil, însă trebuie ca procedura de filtrare să fie stabilită potrivit unor norme legale precise, a căror aplicare să fie previzibilă pentru părţi. De asemenea, se arată că, în doctrină, au fost evidenţiate ca elemente semnificative ale procedurii de filtrare valorizarea dreptului la apărare şi la contradictorialitate, prin posibilitatea oferită părţilor de a-şi exprima punctele de vedere asupra soluţiei preconizate prin raportul întocmit asupra recursului, într-un termen rezonabil de 10 zile, precum şi celeritatea şi utilitatea rezolvării în fond a recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, când recursul este admisibil, când problema de drept evocată în recurs nu este una controversată sau când ea a fost rezolvată rectiliniu de instanţa supremă. Se menţionează că, în doctrină, s-a arătat că şi în etapa filtrului se asigură contradictorialitatea începută prin comunicarea cererii de recurs şi a întâmpinării şi studierea răspunsului la întâmpinare, prin exprimarea în scris a punctelor de vedere asupra raportului. Se subliniază că principiul oralităţii cunoaşte şi unele excepţii, respectiv în cazurile în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei judecătoreşti ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar. 20. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se arată că aceasta vizează aspecte de tehnică legislativă, a cărora rezolvare excedează competenţei Curţii Constituţionale. Se mai invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. 21. În consecinţă, se arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, iar cea privind art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este inadmisibilă. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 483 alin. (2) şi ale art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Potrivit prevederilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Or, în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în decembrie 2013, se aplică dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum şi alineatul (1) al aceluiaşi articol, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut: - Art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.“; – Art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate […] în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“." 25. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. În consecinţă, având în vedere, pe de o parte, că, în cauza de faţă, data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară pronunţării deciziei amintite, precum şi, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate privind sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, paragraful 22, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, decizia de inadmisibilitate poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 27. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că, în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aceasta a rămas fără obiect, din moment ce autorul excepţiei, a cărui cerere evaluabilă în bani are un cuantum de 671.329 lei, era nemulţumit de faptul că, în temeiul textului criticat, i se aplica, în privinţa admisibilităţii recursului, Legea nr. 2/2013 - care prevedea un prag de 1.000.000 lei -, şi nu Codul de procedură civilă - care prevedea un prag de 500.000 RON. În urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, pragul a fost eliminat, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate formulată a devenit inadmisibilă. 28. De asemenea, Curtea constată că art. 493 a fost abrogat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, astfel că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu mai există procedura de filtrare. Prin urmare, norma criticată nu mai este în vigoare şi, având în vedere că autorul excepţiei va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanţei supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, nu va mai fi aplicabilă şi nu va mai produce efecte juridice în cauză. În consecinţă, în cauză nu se pot antrena considerentele şi soluţia de principiu rezultată din Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, întrucât textul criticat nu mai produce consecinţe juridice în cauză şi având în vedere că data sesizării Curţii este anterioară abrogării textului criticat, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă a devenit inadmisibilă. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Puicuţa Mocanu în Dosarul nr. 8.466/62/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
