Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.374/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.235D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, prin consilier juridic Gheorghe Voicu, lipsind cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Reprezentantul autoarei excepţiei solicită Curţii conexarea Dosarului nr. 3.235D/2019 cu alte dosare înregistrate pe rolul instanţei constituţionale în care autoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale ca în prezenta cauză. Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public arată că dosarele cu privire la care se solicită conexarea se află în stadii procesuale diferite, astfel că nu sunt întrunite condiţiile legale referitoare la conexare. Curtea dispune respingerea cererii de conexare. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea criticilor formulate prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16, 20, 21, 24 şi 53 din Constituţie. Arată că prin ordinele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) se completează dispoziţiile legale, ceea ce încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, şi că aceste acte care configurează elementele materiale ale contravenţiilor în materia energiei nu sunt accesibile destinatarilor normelor, întrucât nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României. În susţinerea criticilor formulate, la dosarul cauzei au fost depuse note scrise. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că normele criticate conferă competenţa ANRE de a verifica respectarea dispoziţiilor legale edictate în materia energiei electrice şi a gazelor naturale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 23 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.374/299/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. Excepţia a fost ridicată de apelanta-petentă Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile pronunţate într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie emis de ANRE. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în ceea ce priveşte neconformitatea prevederilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 20 din Constituţie, că dispoziţia legală contestată este lipsită de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, întrucât incriminarea are un caracter general din care nu se poate stabili care sunt acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material al contravenţiei (fapta ilicită), textul incriminării făcând o trimitere generală la acte normative inferioare legii (ordine ale ANRE) sau la acte administrative (decizii ale ANRE) a căror încălcare constituie contravenţie, fără ca legiuitorul să circumstanţieze, în mod concret, elementele în raport cu care se stabileşte răspunderea contravenţională. Prin urmare, faţă de amploarea prevederilor cuprinse în ordinele şi deciziile ANRE, justiţiabilul este în imposibilitate de a cunoaşte care dintre aceste prevederi sunt menite să apere valorile sociale ocrotite de legea contravenţională a căror încălcare atrage răspunderea contravenţională. Justiţiabilul nu cunoaşte conduita ideală pe care ar trebui să o urmeze şi căreia ar trebui să i se conformeze, însă poate fi tras la răspundere pentru o faptă contravenţională sancţionată extrem de aspru, cu amendă de la 20.000 lei la 400.000 lei, conform art. 195 alin. (1) pct. 2 lit. c) din Legea nr. 123/2012, sau cu amendă cuprinsă între 1% şi 5% din cifra de afaceri anuală a persoanei contraveniente, potrivit art. 195 alin. (2) din Legea nr. 123/2012. Această modalitate de reglementare a contravenţiei realizată prin trimitere la ordinele şi deciziile ANRE este de natură să permită configurarea elementului material al laturii obiective a contravenţiei prin alte dispoziţii legale decât cele prevăzute de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi de către alte organe decât cele care au competenţa de a stabili contravenţii, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. 8. Mai mult, modalitatea de reglementare, care este lipsită de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, a generat aplicarea arbitrară a legii de către organele de constatare care au considerat că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele şi dispoziţiile ANRE constituie contravenţie, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu poate constitui o contravenţie şi nici nu prezintă gradul de pericol social specific acesteia. 9. Prin această incriminare se creează posibilitatea ANRE de a stabili, în mod indirect, contravenţii. Această conduită contravine principiului separaţiei puterilor în stat, din moment ce ANRE este o autoritate administrativă autonomă ce nu are atribuţii de incriminare a unor fapte în materie contravenţională, potrivit actului său de înfiinţare şi funcţionare. Se ajunge astfel la situaţia pe care Curtea Constituţională a sancţionat-o în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, şi anume configurarea elementului material şi de alte organe în afară de Parlament şi Guvern, în acest caz fiind vorba despre o autoritate administrativă autonomă. Or, aşa cum s-a arătat anterior, stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor nu se poate realiza decât prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene în domeniile de activitate pentru care acestea au atribuţii stabilite prin lege. 10. Cu privire la neconformitatea dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, autoarea excepţiei arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi garantat dacă nu este dublat şi de principiul securităţii juridice, care presupune o atenţie sporită asupra calităţii legii, astfel încât atât subiectul de drept care trebuie să îşi conformeze conduita prescripţiilor acesteia, cât şi organul constatator chemat să pună în executare legea şi instanţa de judecată care interpretează şi aplică legea să aibă în faţă un standard obiectiv la care să se raporteze. În caz contrar, pentru aceeaşi faptă, un subiect de drept poate ajunge să fie sancţionat contravenţional în funcţie de aprecierea unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, iar altul, dimpotrivă, să nu fie sancţionat, de vreme ce un alt organ constatator şi o altă instanţă de judecată nu ar considera că fapta constituie contravenţie. Se creează o diferenţă de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă. Faptul că legiuitorul nu a formulat în mod expres care sunt dispoziţiile concrete a căror încălcare de către un justiţiabil are drept consecinţă aplicarea unei sancţiuni contravenţionale creează premisele unor interpretări subiective şi ale unor abuzuri, având în vedere că ordinele şi deciziile ANRE conţin reglementări extrem de vaste, aşa încât, practic, orice încălcare a vreunei prevederi din aceste ordine/decizii are vocaţia de a constitui contravenţie şi de a fi sancţionată, indiferent de conţinutul acelei prevederi şi indiferent dacă aceasta apără sau nu valorile sociale protejate de legea contravenţională. Or, este evident că nu poate fi previzibilă o normă care nu oferă nici agentului constatator şi nici instanţei de judecată o descriere exactă a faptei contravenţionale, această imprevizibilitate afectând dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. 11. Cu privire la neconformitatea dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constituţie, autoarea precizează că norma criticată nu respectă standardele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la calitatea unei legi şi la cerinţele de previzibilitate şi accesibilitate pe care aceasta trebuie să le îndeplinească. 12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte. (...) 39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol“. Curtea observă că pct. 39 al art. 194 din Legea nr. 123/2012 a fost modificat prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, având în prezent următoarea redactare: „39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute la contravenţiile din cuprinsul prezentului articol“, însă, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile art. 194 pct. 39, în forma anterioară modificării, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la principiul egalităţii în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în materia reglementării regimului juridic al contravenţiilor, art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, stabileşte cadrul sancţionator general, alin. (2) reglementând sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare, în acelaşi timp art. 5 alin. (4) reglementând şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudenţa sa (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122), Curtea a reţinut că sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal. În acest sens, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31). 19. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa referitoare la principiul calităţii legii, urmând ca, în aplicarea considerentelor de principiu reţinute, să verifice constituţionalitatea textelor de lege criticate, din perspectiva criticilor formulate de autorul excepţiei cu privire la reglementarea neclară a faptelor care constituie contravenţii. Curtea reţine că prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42, a statuat cu privire la obligaţia legiuitorului de a edicta norme clare, precise şi previzibile. De asemenea, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 şi 25, Curtea a statuat că, în ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii. Principiul este în egală măsură aplicabil şi în materie contravenţională. Tot prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42, Curtea Constituţională a făcut referire la cerinţele de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, reflectate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reţinut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. De asemenea, s-a statuat că nu se poate considera „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Tot astfel, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45, Curtea a reţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile (pentru identitate de raţiune, şi contravenţiile), această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. 20. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că, în cuprinsul său, Legea nr. 123/2012 reglementează contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale referitoare la domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale. Totodată, observă că art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 dispune următoarele: „Contravenţiilor prevăzute la art. 194 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.“ 21. Cu privire la elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, Curtea reţine că acesta constă în nerespectarea ordinelor şi deciziilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenţii prevăzute de art. 194. Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât cele care sunt prevăzute expres în art. 194 pct. 1-38 şi pct. 40-52, atrage răspunderea contravenţională sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39. 22. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că, „în exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [art. 5 alin. (5)], iar „ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [art. 5 alin. (3)]. Aşadar, calificând drept contravenţie conduita de nerespectare a ordinelor şi deciziilor ANRE, dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 stabilesc, o dată în plus, obligaţia cu caracter general în sarcina nediferenţiată a destinatarilor legii de a respecta şi de a aplica toate ordinele şi deciziile ANRE. 23. Dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă, aşadar, temeiul juridic al contravenţiei-cadru prin intermediul căreia sunt sancţionate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancţiunile prevăzute la pct. 14, 21 sau 23), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenţie de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăseşte printre cele evidenţiate în contravenţiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidenţa prevederilor art. 194 pct. 39, care reglementează contravenţia-cadru. 24. Aşa fiind, Curtea reţine că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Norma contravenţională indică în mod clar şi neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenţiei, şi anume nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să îşi controleze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea defineşte în mod clar contravenţia şi sancţiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională. 25. Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reţine susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora o persoană poate fi sancţionată contravenţional în funcţie de aprecierea subiectivă şi arbitrară a unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, întrucât, aşa cum s-a arătat, elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 este clar şi neechivoc indicat de norma legală. 26. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.374/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
