Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Gheorghe Jîjie în Dosarul nr. 1.244/30/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 802D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 803D/2020, nr. 919D/2020, nr. 924D/2020, nr. 993D/2020, nr. 1.197D/2020, nr. 1.703D/2020 şi nr. 2.345D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Adrian-George Velcsov, de Costel Balint, de Gheorghe Tomoş, de Ioan Manta, de Constantin Oprina, de Paul Cojocaru şi de Florin Enache în dosarele nr. 1.344/30/2019, nr. 616/30/2019, nr. 1.345/30/2019, nr. 6.958/3/2019, nr. 1.386/30/2019, nr. 1.346/30/2019 şi nr. 3.618/30/2019 ale aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 803D/2020, nr. 919D/2020, nr. 924D/2020, nr. 993D/2020, nr. 1.197D/2020, nr. 1.703D/2020 şi nr. 2.345D/2020 la Dosarul nr. 802D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 281 din 17 mai 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 4, 11, 24 şi 26 iunie 2020, 16 iulie 2020, 16 septembrie 2020 şi 8 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.244/30/2019, nr. 1.344/30/2019, nr. 616/30/2019, nr. 1.345/30/2019, nr. 6.958/3/2019, nr. 1.386/30/2019, nr. 1.346/30/2019 şi nr. 3.618/30/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Jîjie, de Adrian-George Velcsov, de Costel Balint, de Gheorghe Tomoş, de Ioan Manta, de Constantin Oprina, de Paul Cojocaru şi de Florin Enache în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de obligare a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la recalcularea indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizaţie reparatorie lunară, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu/câştigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata. Începând cu anul 2010, Guvernul a limitat la o sumă fixă această indemnizaţie, prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului succesive, coeficienţii stabiliţi prin lege fiind aplicaţi aspra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 şi în prezent. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot fi considerate ca având caracter special şi ca fiind apte să suspende efectele Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care continuă să îşi producă efectele dincolo de orice modificare adusă în plan legislativ. Principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi să se bucure de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului fac referire la anumite categorii de salariaţi, raportat la domeniul de aplicare stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaţilor plătiţi din fonduri publice încalcă prevederile art. 16 şi 20 din Constituţie. Drepturile dispuse prin Legea nr. 341/2004 au fost dobândite prin jertfa şi implicarea directă în Revoluţia din 1989, reprezentând un mod de gratificare faţă de persoanele care s-au sacrificat ori au participat în mod direct la schimbarea regimului comunist. Faptul că aceste indemnizaţii sunt plătite din bugetul de stat nu reprezintă un motiv pentru a include pe revoluţionari sau pe urmaşii acestora în categoria salariaţilor plătiţi din fonduri publice. Guvernul a găsit această soluţie pentru a nu modifica legea, creând o aparenţă de legalitate, reuşind să genereze un climat de instabilitate juridică, încălcând principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, întrucât a fost adoptată o normă care face trimitere la o dispoziţie legală care este în vigoare, respectiv Legea nr. 341/2004, şi care se referă la categoria de persoane pentru care s-au emis aceste ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Astfel, prin includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaţilor plătiţi din fonduri publice se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecţi aflaţi în situaţii diferite de cele pentru care se adoptă aceste norme. 9. Autorii excepţiei susţin şi încălcarea prevederilor art. 115 din Constituţie raportat la punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului se pot emite numai în cazuri excepţionale, când în mod obiectiv nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi dezbătute în procedură de urgenţă. Având în vedere limitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pe perioada de 11 ani, este de neînţeles de ce nu s-a pus în discuţie până în prezent modificarea legii speciale, în condiţiile în care pretinsa urgenţă a măsurii dispuse în anul 2010 s-a perpetuat până în prezent, iar Guvernul a anticipat-o până în anul 2021. Obligaţia Guvernului este ca în asemenea situaţii să justifice caracterul excepţional al recurgerii la ordonanţe de urgenţă pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii juste asupra măsurii respective; or, în pofida prevederilor clare ale Constituţiei, Guvernul s-a substituit Parlamentului, emiţând fără nicio reţinere ordonanţe de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se află încă în dezbatere, nefiind aprobată de Parlament, însă prevederile sale sunt aplicate în mod nelegal. În anul 2018, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 dispune această limitare pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 2019-2021. Cu toate că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu a fost aprobată de Parlament, prevederile sale au fost puse în aplicare de către Casa Naţională de Pensii Publice, deşi pentru anul 2019 trebuiau aplicate prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv raportarea trebuia să se facă la câştigul salarial mediu brut din anul aferent plăţii indemnizaţiilor. Aplicarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului neaprobate de Parlament, precum şi stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani sunt neconstituţionale, încălcându-se principiul previzibilităţii actelor normative. 10. Autorii excepţiei mai arată că sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie“ a anului anterior emiterii ordonanţei a fost preluată în fiecare an, oferind posibilitatea unor interpretări diferite de către instanţele de judecată, dar şi de Casa Naţională de Pensii Publice, instituţie care efectuează plata indemnizaţiilor către beneficiarii Legii nr. 341/2004. În prezent, există soluţii ale instanţelor de judecată prin care beneficiarii Legii nr. 341/2004 au obţinut recalcularea indemnizaţiilor raportat la prevederile acestei legi, respectiv prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata. Casa Naţională de Pensii Publice interpretează prevederea în sensul aplicării limitării plăţii la nivelul anului 2010, având în vedere perpetuarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu. Această formulare sintactică determină incertitudine şi dă posibilitatea unor interpretări total opuse. În opinia autorilor, cuantumul cuvenit este cel stabilit de legea specială, iar conjuncţia „sau“ din expresia „cuantumul cuvenit sau aflat în plată“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului care dintre situaţii este aplicabilă: cuantumul cuvenit sau cel aflat în plată. 11. În consecinţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prevederile criticate sunt neclare, dând posibilitatea interpretărilor divergente, încălcându-se astfel prevederile art. 124 din Constituţie. 12. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, aceste indemnizaţii au caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 802D/2020, nr. 803D/2020 şi nr. 919D/2020, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013, nr. 770 din 28 noiembrie 2017 şi nr. 151 din 27 martie 2018. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 115 din Constituţie, arată că aceasta este neîntemeiată, date fiind cele prezentate în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Daniel Dumitru şi alţii împotriva României). Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 124 alin. (3) din Constituţie, arată că aceasta este inadmisibilă, nefiind motivată. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Curtea observă că prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicabilitate limitată în timp. Însă, având în vedere că în cauză produc efecte juridice dispoziţiile legale cu privire la care Curtea Constituţională a fost sesizată şi în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: - Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“; – Art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 115 alin. (1)-(4) privind delegarea legislativă şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 12 august 2022, sau prin Decizia nr. 83 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 mai 2022. 20. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, precitată, paragrafele 17 şi 18, că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici, având în vedere cele prezentate în notele de fundamentare ale ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi reţinând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia. Distinct de acestea, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţii cuprinse în ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, invocarea art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, care dispune cu privire la emiterea ordonanţelor simple ale Guvernului, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, paragrafele 19-21, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au contribuit la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii de revoluţionar. Aceste tipuri de indemnizaţii cu caracter reparatoriu nu au consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor [a se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice]. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, paragraful 22, Curtea a reţinut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce priveşte aprecierea relevanţei asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse categorii de subiecţi de drept pe care el însuşi le instituie. Deşi categoria revoluţionarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaţilor din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcţie de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot dobândi niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plăţile efectuate de la bugetul de stat către salariaţi şi revoluţionari se realizează din veniturile bugetului de stat. 23. Prin aceeaşi decizie, paragraful 23, Curtea a mai constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele judeţene de pensii, pe de o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, să constituie obiectul soluţionării pe calea contenciosului constituţional. Din această perspectivă, invocarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie nu are relevanţă în cauză. 24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece autorii excepţiei nu au indicat niciun tratat internaţional în materia drepturilor omului pretins a fi încălcat prin prevederile legale criticate. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Jîjie, de Adrian-George Velcsov, de Costel Balint, de Gheorghe Tomoş, de Ioan Manta, de Constantin Oprina, de Paul Cojocaru şi de Florin Enache în dosarele nr. 1.244/30/2019, nr. 1.344/30/2019, nr. 616/30/2019, nr. 1.345/30/2019, nr. 6.958/3/2019, nr. 1.386/30/2019, nr. 1.346/30/2019 şi nr. 3.618/30/2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
