Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 370/109/2021 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.165D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în următoarele dosare: Dosarul nr. 2.290D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 438/114/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; dosarele nr. 2.324D/2022, nr. 2.325D/2022 şi nr. 2.326D/2022, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.764/87/2019, nr. 38.259/3/2019 şi nr. 26.848/3/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor anterior strigate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.290D/2022, nr. 2.324D/2022, nr. 2.325D/2022 şi nr. 2.326D/2022 la Dosarul nr. 2.165D/2022, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că autorul acesteia evidenţiază în critica formulată o problemă de interpretare şi aplicare neunitară a textelor criticate, şi nu una de neconstituţionalitate a acestora. Cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate reprezintă litigii de muncă ce vizează acordarea coeficientului de multiplicare 19 stabilit la salarizarea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), precum şi a altor magistraţi, indiferent de gradul instanţei sau al parchetului la care aceştia funcţionează. Or, condiţiile în care se aplică principiul salarizării egale în justiţie sunt clar stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016) şi în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (deciziile nr. 36 din 4 iunie 2018 şi nr. 80 din 11 decembrie 2023, pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată şi de Ministerul Justiţiei în motivarea excepţiei) şi privesc, în esenţă, similitudinea gradului profesional. Neaplicarea acestei jurisprudenţe de către instanţele de judecată nu reprezintă, însă, o chestiune de constituţionalitate a textelor legale criticate, astfel că excepţia este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 8 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 370/109/2021, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.165D/2022. 8. Prin Încheierea din 27 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 438/114/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.290D/2022. 9. Prin Încheierile din 24 iunie 2022, pronunţate în dosarele nr. 1.764/87/2019, nr. 38.259/3/2019 şi nr. 26.848/3/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.324D/2022, nr. 2.325D/2022 şi nr. 2.326D/2022. 10. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ministerul Justiţiei în cauze având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în prealabil, că prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015; în consecinţă, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. În aplicarea considerentelor acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 [...], soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.“ 12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate - art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, analizate prin cele două decizii ale celor două instanţe superioare - sunt neconstituţionale „în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraţilor a unor drepturi salariale fără să se ţină seama de gradul instanţelor sau parchetelor în cadrul cărora aceştia funcţionează, cu încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 142 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României“. 13. Se susţine că cele două texte de lege atacate, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 nu pot fundamenta soluţii prin care instanţele judecătoreşti acordă drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite potrivit legii, atunci când obiectul acţiunilor deduse judecăţii îl reprezintă un nivel de salarizare corespunzător unui nivel superior ierarhic, cum ar fi cel aplicabil Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu încălcarea principiului salarizării magistraţilor în raport cu nivelul instanţelor sau al parchetelor. 14. În acest sens, chiar Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 precizează în considerentele sale că „hotărârile judecătoreşti invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la majorarea indemnizaţiilor de încadrare, vizând, de fapt, şi întreaga Familie ocupaţională a «Justiţiei»„, astfel că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate (paragraful 27). Curtea a mai constatat că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (paragraful 31). 15. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că, în raţionamentul său, Curtea Constituţională nu a avut în vedere orice drept de natură salarială stabilit prin hotărâri judecătoreşti - şi de care, în temeiul art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ar trebui să beneficieze şi personalul care nu era îndreptăţit ca efect direct al unei hotărâri judecătoreşti executorii -, ci a vizat doar anumite drepturi care, odată recunoscute prin hotărâre judecătorească, au incidenţă nemijlocită asupra nivelului (maxim) de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate. 16. În concret, se arată că nivelul de salarizare al procurorilor DNA şi DIICOT este cel aplicabil procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă aceştia nu ar deţine gradul profesional de procuror la parchetul de pe lângă instanţa supremă, deoarece aceştia îşi desfăşoară activitatea, prin numire, în cadrul unor direcţii componente ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, salariul lor fiind stabilit la nivelul funcţiilor corespunzătoare din cadrul acestei unităţi de parchet [conform art. 3 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei]. 17. O interpretare contrară, potrivit căreia instanţa constituţională ar fi avut în vedere, fără vreo deosebire, inclusiv drepturi recunoscute expres prin lege anumitor magistraţi, în cazul de faţă salarizarea procurorilor DIICOT şi DNA, ar duce, în mod paradoxal, la nesocotirea efectului obligatoriu al unor decizii ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a stabilit, în esenţă, că salarizarea magistraţilor în raport cu gradul instanţelor sau al parchetelor pe lângă care aceştia funcţionează răspunde exigenţelor constituţionale (Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009) şi că subrogarea instanţelor judecătoreşti în competenţa legiuitorului prin crearea, pe cale jurisprudenţială, a unui nou sistem de salarizare, este contrară principiului separaţiei puterilor (Decizia nr. 561 din 14 aprilie 2009). 18. În concluzie, autorul excepţiei consideră că, în măsura în care dispoziţiile legale criticate sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraţilor a unor drepturi salariale fără să se ţină seama de gradul instanţelor sau al parchetelor în cadrul cărora aceştia funcţionează sunt neconstituţionale. 19. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.165D/2022, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu fac altceva decât să enunţe un principiu al salarizării personalului din sistemul bugetar, acela al egalităţii. 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.290D/2022, limitându-se la analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute art. 29 din aceeaşi lege. 21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.324D/2022, nr. 2.325D/2022 şi nr. 2.326D/2022, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, introduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare. Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prevede următoarele: „(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 26. De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, şi modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016. Art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 dispune următoarele: „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 27. Având o aplicabilitate limitată în timp, textele legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, însă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestora în redactarea care continuă să producă efecte juridice, şi după ieşirea lor din vigoare, în cauzele în care excepţia a fost invocată. 28. În privinţa obiectului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 2.165D/2022, Curtea Constituţională constată că în dispozitivul încheierii de sesizare sunt menţionate ca obiect al excepţiei numai dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în timp ce atât autorul excepţiei, în cuprinsul motivării, cât şi instanţa de judecată, în cuprinsul considerentelor aceleiaşi încheieri de sesizare, menţionează expres ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Întrucât instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională nu a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste din urmă dispoziţii legale, ci, dimpotrivă, şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea ambelor texte criticate, rezultă că, în realitate, în cuprinsul dispozitivului încheierii de sesizare s-a strecurat o eroare materială, iar Curtea Constituţională, ţinând cont şi de voinţa reală a autorului excepţiei, se va pronunţa, în această cauză, inclusiv cu privire la dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 29. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la principiul legalităţii, art. 142 alin. (1), potrivit cărora Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, şi art. 147 alin. (4), care consacră efectul general obligatoriu şi pentru viitor al deciziilor Curţii Constituţionale. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional a mai analizat critici de neconstituţionalitate identice, formulate de acelaşi autor - Ministerul Justiţiei - în cauze cu obiect similar. Prin Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 22 august 2024, Curtea a observat că, deşi prevederile legale criticate au mai făcut obiectul a numeroase decizii prin care a constatat constituţionalitatea acestora, autorul excepţiei formulează o critică nouă, prin care vizează o anumită interpretare a acestor dispoziţii şi solicită Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie intermediară interpretativă, şi nu una pură şi simplă. Interpretarea pe care autorul excepţiei o consideră neconstituţională este cea dată de o parte dintre instanţele judecătoreşti, care au extins coeficientul de multiplicare 19 şi în privinţa stabilirii indemnizaţiei altor categorii de magistraţi decât procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. 31. În aceste condiţii, în care, practic, autorul excepţiei reclamă interpretarea pretins eronată dată textelor de lege criticate de către unele instanţe judecătoreşti, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, arătând că remediul în ipoteza unor erori de interpretare juridică îl constituie controlul judiciar, şi nu controlul de constituţionalitate. 32. Întrucât în prezenta cauză sunt formulate aceleaşi critici de neconstituţionalitate, cu privire la aceleaşi texte de lege ca în cazul Deciziei nr. 677 din 28 noiembrie 2023, precitată, Curtea Constituţională va pronunţa aceeaşi soluţie, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 370/109/2021 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 438/114/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în dosarele nr. 1.764/87/2019, nr. 38.259/3/2019 şi nr. 26.848/3/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
