Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 33 şi 38 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, excepţie ridicată de Lorenţo Liviu Frăţilă şi de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.260/113/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.962D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Cezar Liviu Grigoraş a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 din Codul de procedură civilă. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra incidentului procedural învederat, solicită respingerea cererii, arătând că, odată învestită cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra acesteia. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea de renunţare la judecată, deoarece art. 406 din Codul de procedură civilă nu este aplicabil în cauză, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992. 6. Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în principal ca inadmisibilă, deoarece criticile privesc o problemă de interpretare a textelor de lege criticate. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că din interpretarea coroborată a textelor de lege criticate în contextul art. 10, 22 şi 38 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.332/2010, şi din art. 14 din Legea nr. 155/2010 rezultă că tot personalul poliţiei locale este dotat cu uniformă, care se asigură gratuit. Totodată, obligativitatea purtării acesteia în conformitate cu atribuţiile stabilite în fişa postului în limitele legii incumbă tuturor poliţiştilor locali, dar şi personalului contractual care exercită atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a obiectivelor de interes local. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.260/113/2017, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 33 şi 38 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010. Excepţia a fost ridicată de Lorenţo Liviu Frăţilă şi de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei civile prin care s-a respins acţiunea în anulare a deciziei prin care a fost obligat să poarte uniformă permanent. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate conţin prevederi contradictorii legate de obligaţia purtării uniformei şi de drepturile poliţiştilor locali, discriminează şi stabilesc privilegii, aducând atingere art. 16 din Constituţie. Potrivit art. 33 din Legea nr. 155/2010, tot personalul este dotat cu uniformă, dar, potrivit art. 17 din acelaşi act normativ, doar unii angajaţi au obligaţia de a purta uniformă, ceilalţi angajaţi având privilegiul de a se îmbrăca cum doresc, deşi deţin uniformă. Doar unii angajaţi au dreptul la uniformă şi echipament de protecţie gratuit sau la despăgubiri, iar ceilalţi nu, conform art. 38 din Legea nr. 155/2010, ceea ce constituie o discriminare. 9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi, distinct de criticile formulate de autorul excepţiei, sub denumirea „opinia instanţei“, formulează critici de neconstituţionalitate proprii, potrivit cărora „cele trei texte legale în discuţie sunt lipsite de claritate, creând confuzie în privinţa deţinătorilor dreptului şi obligaţiei de a purta uniformă, dreptului de a beneficia de gratuitatea uniformei ori de despăgubiri în caz de degradare a uniformei“, şi apreciază că, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17, 33 şi 38 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 8 mai 2014, care au următorul cuprins: - Art. 17: "(1) În timpul serviciului, poliţiştii locali şi personalul contractual din poliţia locală cu atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a obiectivelor de interes local poartă uniformă şi exercită atribuţiile prevăzute în fişa postului, potrivit prevederilor prezentei legi.(2) Poliţistul local este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege, şi beneficiază de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat." – Art. 33: "(1) Personalul poliţiei locale este dotat cu uniformă, însemne distinctive şi, după caz, cu: a) arme letale de apărare şi pază sau arme neletale destinate pentru autoapărare; b) mijloace individuale de apărare, intervenţie şi imobilizare prevăzute la art. 24 alin (1), în cazul poliţiştilor locali, sau cele prevăzute de art. 43 din Legea nr. 333/2003, republicată, în cazul personalului contractual.(2) Structurile de poliţie locală sunt autorizate să procure şi să deţină arme letale de apărare şi pază şi arme neletale destinate pentru autoapărare, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea personalului propriu, în condiţiile art. 69 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările ulterioare.(3) Poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul asigurării ordinii şi liniştii publice care au obţinut certificatul de absolvire a programului de formare iniţială prevăzut la art. 18 alin. (1) şi (2), precum şi personalul contractual care desfăşoară activităţi de pază şi care a fost atestat profesional potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003, republicată, pot fi dotaţi cu arme letale de apărare şi pază sau cu arme neletale destinate pentru autoapărare, în vederea desfăşurării activităţilor specifice, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 70 şi 71 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu modificările ulterioare.(4) Până la completarea prin achiziţii proprii a întregului necesar de armament şi muniţii, dotarea poliţiei locale cu aceste categorii de mijloace tehnice se poate asigura prin închiriere de la Ministerul Afacerilor Interne, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, sau de la Ministerul Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.(5) Prin Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale se stabilesc, potrivit legii, normele de dotare, categoriile de personal care sunt dotate cu mijloace individuale de apărare, intervenţie, imobilizare, armament şi muniţie, tipurile de arme, portul, modul de păstrare, manipulare, securitate şi evidenţă ale acestora." 14. Referitor la normele la care se face trimitere din cuprinsul art. 33 anterior citat se menţionează în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 8 mai 2014, că art. 45 a devenit art. 43 ca urmare a renumerotării Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014; art. 68 a devenit art. 69, art. 69 a devenit art. 70 şi art. 70 a devenit art. 71 ca urmare a renumerotării Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011. - Art. 38: "(1) Poliţistului local şi personalului contractual din poliţia locală, cu atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi obiectivelor de interes local, li se asigură gratuit uniforma şi echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplinesc, iar în cazul în care, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu, li s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, au dreptul la despăgubiri corespunzătoare.(2) Uniforma personalului prevăzut la alin. (1), forma şi conţinutul însemnelor, precum şi ale documentelor de legitimare ale acestuia sunt cele prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale.(3) La încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, personalul prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a preda, de îndată, uniforma, însemnele, echipamentul de protecţie şi documentele de legitimare.(4) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului local din motive imputabile acestuia, în termen de 5 ani de la absolvirea programului de formare iniţială prevăzut la art. 18 alin. (1) şi (2), atrage plata de către acesta a contravalorii cheltuielilor de şcolarizare, proporţional cu perioada rămasă." 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate ale legii, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Constituţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 155/2010, Curtea constată că aceasta nu este motivată, deoarece autorul doar menţionează conţinutul său fără a arăta motivele de neconstituţionalitate. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element intrinsec, iar prin raportare la textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate. 17. În jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. 18. În concluzie, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 155/2010 ca inadmisibilă (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011 şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 17 şi 38 din Legea nr. 155/2010, Curtea constată că autorul excepţiei îşi motivează critica referitoare la discriminare ca urmare a unei interpretări proprii a textelor de lege supuse controlului în sensul încadrării poliţiştilor locali în diverse categorii care au sau nu au obligaţia de a purta uniformă potrivit competenţelor acestora şi domeniului în care lucrează. Totodată, instanţa de judecată critică „neclaritatea textelor legale care creează confuzie în privinţa deţinătorilor dreptului şi obligaţiei de a purta uniformă“, fără a se preciza motivele pentru care aceste texte sunt neclare. 20. Or, asupra încadrării autorului în categoria celor care trebuie să poarte sau nu uniformă potrivit competenţei acestuia şi domeniului în care lucrează se poate pronunţa numai instanţa de judecată în procesul de interpretare şi aplicare a legii în cauza în care a fost sesizată. Acestea nu reprezintă aspecte de neconstituţionalitate, ci aspecte de interpretare şi aplicare a legii, care excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale. 21. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate de instanţa de judecată din oficiu, respectiv neclaritatea textelor legale în ceea ce priveşte dreptul de a beneficia de gratuitatea uniformei ori de despăgubiri în caz de degradare a uniformei, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei al cărei obiect îl constituie contestarea în contencios administrativ a deciziilor care obligau la purtarea uniformei, iar nu la acordarea unei uniforme gratuite sau la plata de despăgubiri în caz de degradare a uniformei. 22. Faţă de aceste împrejurări, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14. 23. În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 şi 38 din Legea nr. 155/2010 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 şi 16). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 33 şi 38 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, excepţie ridicată de Lorenţo Liviu Frăţilă şi de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.260/113/2017 al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
