Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│Cu participarea reprezentantului │
│Ministerului Public, procuror Loredana│
│Brezeanu. │
└──────────────────────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea în Dosarul nr. 5.803/108/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.621/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că dispoziţiile legale criticate instituie condiţia necesară privind deţinerea unui document valabil care să ateste faptul că persoana fizică a absolvit cursurile de pregătire ce îl fac apt să conducă un vehicul pe drumurile publice, ceea ce nu este însă de natură să aducă atingere normelor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.803/108/2017, Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare/obligaţia de a face, în contradictoriu cu Prefectul Judeţului Arad, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Arad şi Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Neamţ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că în luna aprilie 2017 i-a fost reţinut permisul de conducere, fiind expirat, însă nu a procedat la reînnoirea acestuia, întrucât preschimbarea administrativă a acestui document i-ar afecta libertatea de conştiinţă, conştiinţa şi modalitatea de exercitare a acesteia, având în vedere că permisul de conducere actual conţine cod de bare şi o a doua poză care scanează faţa. În acest context, menţionează că este creştin ortodox şi nu este de acord ca numele său de creştin să apară pe un astfel de document, codul de bare fiind citit în format electronic prin numărul 666. Susţine că învăţătura Sfintelor Evanghelii îi interzice purtarea semnului lui Antihrist, mai exact codul de bare şi cipul electromagnetic, astfel încât refuză categoric să primească în elementele sale de identificare, ca şi fiinţă a lui Dumnezeu, orice alte semne. 6. Menţionează că nu există prevederi în Codul rutier care să reglementeze forma permisului de conducere, ci doar un ordin al ministrului afacerilor interne, care nu are însă forţa unei legi organice sau constituţionale ca să poată legifera în materia drepturilor şi libertăţilor. Autorul excepţiei menţionează, totodată, că sunt studii documentate din care rezultă că prin generalizarea acestui sistem va fi supus unui control permanent, care atentează la demnitatea şi onoarea sa pentru că prin acest cod de bare este asimilat mărfurilor (identificate prin codul de bare) şi animalelor care poartă deja cipuri de identificare, iar acest control face ineficientă prezumţia de nevinovăţie. Susţine că solicitarea sa de eliberare a unui permis de conducere alternativ nu este în contradicţie cu ordinea de drept sau bunele moravuri şi se întemeiază pe principiul toleranţei şi respectului reciproc faţă de toate cultele religioase, prevăzut de art. 29 alin. (3) din Constituţie, fiind susţinută şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 decembrie 2008, pronunţată în Cauza S. şi Marper împotriva Regatului Unit, prin care s-a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie sub aspectul ingerinţei în viaţa privată şi în cazul stocării elementelor de identificare fiziologică în cursul procesului penal, şi arată că, a fortiori, raportat la speţă, atunci când elementele de identificare personală ar trebui să rămână stocate sine die şi fără o garanţie certă că nu vor fi la un moment dat folosite împotriva sa, refuză categoric primirea permisului de conducere. 7. Apreciază că în măsura în care îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de Codul rutier pentru a conduce autovehicule, câştigându-şi dreptul de a conduce prin promovarea examenului de obţinere a permisului de conducere, condiţionarea de a deţine un permis de conducere valabil, cu care nu este de acord din motive de conştiinţă sau religioase, încalcă art. 52 din Constituţia României. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, textul criticat contravine şi art. 53 din Constituţie, întrucât niciuna dintre situaţiile prevăzute în norma constituţională nu poate fi invocată pentru a justifica impunerea numai a permisului de conducere electronic, fără o alternativă simplă, aceasta fiind o măsură care urmăreşte îngrădirea drepturilor şi a libertăţilor şi care nu este nici proporţională cu situaţia care a determinat-o. Având în vedere faptul că nu există o alternativă simplă la permisul de conducere actual, autorul excepţiei susţine că este discriminată o parte importantă a populaţiei care, aflată în situaţia sa, este lipsită de dreptul de a conduce autovehicule, deşi îndeplineşte toate condiţiile impuse de Codul rutier. Apreciază că o soluţie adecvată ar fi specificarea clară în cuprinsul art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a posibilităţii de eliberare a unei dovezi cu drept de circulaţie şi cu aceeaşi valabilitate ca a permisului de conducere pentru persoanele care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză noul permis de conducere. 8. Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa apreciază că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile art. 52 din Constituţie, întrucât reglementarea criticată se referă la condiţiile de exercitare a dreptului de a conduce un autovehicul fără a restrânge în vreun fel accesul la justiţie, iar o dovadă în acest sens este aceea că autorul excepţiei s-a şi adresat justiţiei solicitând eliberarea altui permis de conducere sau prelungirea valabilităţii vechiului permis de conducere sau eliberarea unei adeverinţe că are dreptul să conducă. De asemenea, instanţa apreciază că nu se încalcă nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât statul are dreptul de a impune condiţii pentru exercitarea dreptului persoanei de a conduce autovehicule, iar prin instituirea condiţiei de a deţine un permis de conducere valabil nu se aduce atingere dreptului la libertatea de conştiinţă, dat fiind faptul că textul criticat nu impune abandonarea confesiunii autorului excepţiei, ci respectarea cerinţei de a deţine un permis de conducere în conformitate cu legislaţia română. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 22, care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 25 privind dreptul la liberă circulaţie coroborat cu art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 29 alin. (1), potrivit cărora „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă“, ale art. 31 alin. (2), potrivit cărora „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal“, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit reglementării criticate, dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 15. În acest context, Curtea reţine că, în temeiul art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi al art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul administraţiei şi internelor a emis Ordinul nr. 157/2012 privind forma şi conţinutul permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2012, iar prin art. 1 şi 2 din acest ordin se stabilesc forma şi conţinutul permisului de conducere eliberat de autorităţile române, formă şi conţinut care corespund modelului Uniunii Europene de permis de conducere, fiind prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin. Curtea subliniază, astfel, că prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012, modificat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 2/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, se stipulează că „Prezentul ordin transpune în legislaţia naţională prevederile art. 1 alin. (1) şi ale anexei I la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 403 din 30 decembrie 2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Directiva 2011/94/UE a Comisiei din 28 noiembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 314 din 29 noiembrie 2011, prin pct. I din anexa la Directiva 2012/36/UE a Comisiei din 19 noiembrie 2012 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 321 din 20 noiembrie 2012, şi prin Directiva (UE) 2015/653 a Comisiei din 24 aprilie 2015 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 107 din 25 aprilie 2015.“ 16. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art. 24 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la eliberarea permisului de conducere, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor înscriu în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate următoarele date în format electronic: datele de identificare a titularului permisului de conducere românesc, respectiv: numele de familie, prenumele, codul numeric personal sau, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, fotografia şi semnătura titularului, locul şi data naşterii, domiciliul sau reşedinţa, precum şi, opţional, un număr de telefon şi adresa de poştă electronică ale persoanei; categoriile de vehicule pentru care posedă drept de conducere; codurile armonizate ale Uniunii Europene, precum şi datele de identificare a permisului de conducere. 17. În acest context, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica formulată de autorul excepţiei din perspectiva posibilităţii ca elementele de identificare personală, stocate sine die în mediul electronic, asupra căruia nu deţine niciun control, să poată fi folosite fără acordul său. Aceasta, întrucât, potrivit art. 28^1 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, prelucrările de date cu caracter personal se realizează cu respectarea prevederilor legale privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Astfel, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială, respectiv Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 26 iulie 2018, lege care asigură garanţii adecvate şi suficiente pentru respectarea dreptului la viaţă intimă şi privată, stabilind cu stricteţe reguli referitoare la condiţiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceste date nu pot fi prelucrate decât în condiţii extrem de restrictive, cu consimţământul explicit al persoanei vizate sau, dacă prelucrarea este efectuată în temeiul unor dispoziţii legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei vizate. 18. Curtea consideră, de asemenea, că nu pot fi reţinute nici susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora condiţionarea de a deţine un permis de conducere valabil, care foloseşte date biometrice de identificare, îi încalcă dreptul de a conduce, având în vedere că nu este de acord cu un astfel de permis de conducere din motive de conştiinţă sau religioase. În contextul criticii astfel formulate, Curtea învederează faptul că circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, a pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt reglementate prin lege, iar, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“ De altfel, reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit cu respectarea legii, a acordurilor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte. 19. Curtea reţine că autorul excepţiei susţine că, întrucât nu există o alternativă simplă la permisul de conducere actual, este discriminată o parte importantă a populaţiei, aflată în situaţia sa, care este lipsită de dreptul de a conduce autovehicule. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 304 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016, sau Decizia nr. 891 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 1 martie 2021). Astfel, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, cu titlu exemplificativ, Curtea a statuat că „dreptul la liberă circulaţie, consacrat de art. 25 din Constituţie, vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la libera circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.“ Ca urmare, Curtea a reţinut că „fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora.“ 20. Aşadar, Curtea constată că stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea, reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“, şi nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. De altfel, Curtea a subliniat că libera circulaţie, prevăzută de textul constituţional, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale. 21. În acest sens, Curtea observă că, aşa cum s-a subliniat prin Directiva 2006/126/CE din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, normele privind permisele de conducere sunt elemente esenţiale ale politicii comune în domeniul transporturilor, ce contribuie la îmbunătăţirea siguranţei rutiere şi facilitează libera circulaţie a persoanelor care îşi stabilesc reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul care a eliberat permisul. Ţinând seama de importanţa mijloacelor de transport individuale, posesia unui permis de conducere recunoscut în mod corespunzător de un stat membru gazdă favorizează libera circulaţie şi libertatea de stabilire a persoanelor. 22. De altfel, din ansamblul criticilor formulate, Curtea apreciază că acestea au ca finalitate concretă completarea/ modificarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării unor noi criterii referitoare la forma şi conţinutul permisului de conducere şi a unei modalităţi alternative de eliberare a permisului de conducere, care să nu utilizeze datele biometrice de identificare, pe care acesta le consideră ca fiind contrare credinţei sale creştin ortodoxe. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“ (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea în Dosarul nr. 5.803/108/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
