Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea E.ON Distribuţie România - S.A., cu sediul în Târgu Mureş în Dosarul nr. 11.863/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 471D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alexandru Anghel, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, doamna consilier juridic Andreea Dobrican, cu delegaţie depusă la dosar. 3. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 709D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea E.ON Distribuţie România - S.A., cu sediul în Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.652/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş. 5. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alexandru Anghel, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, doamna consilier juridic Andreea Dobrican, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în aceste dosare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus înscrisuri justificative prin care informează că şi-a schimbat denumirea din E.ON Distribuţie România - S.A. în Delgaz Grid - S.A. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public şi părţile prezente arată că sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. 8. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 709D/2016 la Dosarul nr. 471D/2016, care este primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care, mai întâi, precizează că a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, îndeplinind cerinţele prevăzute de lege. În continuare, arată că prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie impun legiuitorului obligaţia de a-şi circumscrie activitatea de legiferare unor condiţii calitative; pentru ca destinatarul legii să aibă posibilitatea de a-şi adapta în mod corespunzător conduita, legea trebuie să fie clară, precisă şi previzibilă, cerinţe prevăzute şi de normele convenţionale şi statuate şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Din această perspectivă se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece sunt ambiguu şi neclar formulate; astfel, nu este firesc ca orice încălcare a oricărui act normativ să aibă caracterul unei contravenţii; a conferi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vocaţia de a legifera cu titlu de contravenţie, fără ca fapta respectivă să fie clar şi precis indicată, goleşte de conţinut prevederile constituţionale. În acest context face trimitere la punctul de vedere al Guvernului exprimat în acest dosar. 10. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016 şi Decizia nr. 316 din 9 mai 2017, excepţie ridicată de aceeaşi autoare într-o speţă identică cu cea din cauza de faţă. Menţionează că, astfel cum a arătat şi în notele scrise, critica de neconstituţionalitate este raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie, însă argumentele formulate sunt cu privire la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ceea ce este inadmisibil, confundându-se o excepţie de neconstituţionalitate cu o excepţie de nelegalitate. Arată că operatorul de distribuţie deţine o licenţă, iar, în baza Legii nr. 123/2012, trebuie să respecte condiţiile generale asociate licenţei, respectiv legea şi reglementările subsecvente emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor arată că atât timp cât Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu se află între instituţiile prevăzute de acest act normativ care pot stabili contravenţii, este evident că nu are această posibilitate de a stabili în mod direct contravenţii. Însă, contravenţia prevăzută la normele criticate este una cu caracter general - nerespectarea condiţiilor asociate licenţei şi conferă factorilor de coerciţie prevăzuţi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei dreptul de a elabora şi de a monitoriza ansamblul de reglementări obligatorii pentru funcţionarea pieţei de energie electrică, termică şi gaze naturale. Or, dacă nu ar exista astfel de contravenţii cu caracter general în Legea nr. 123/2012, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ar fi lipsită de acest instrument prin care să ia măsuri sancţionatorii cu privire la nerespectarea măsurilor obligatorii din sectorul respectiv. 11. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 12. Prin încheierile din 3 şi 11 martie 2016, pronunţate în dosarele nr. 11.863/320/2015 şi nr. 10.652/320/2015, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. 13. Excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de Societatea E.ON Distribuţie România - S.A. [actuală Delgaz Grid - S.A.], cu sediul în Târgu Mureş, în cauze având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 123/2012. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă principiul legalităţii şi securităţii juridice, astfel cum a fost interpretat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi în cea a Curţii Constituţionale. Acestea stabilesc o contravenţie într-un mod general, ambiguu şi imprecis (nefiind precizată în mod clar încălcarea cărei obligaţii a titularului de licenţă din condiţiile de valabilitate asociate licenţei emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ar constitui contravenţie şi ar atrage, ca urmare, răspunderea contravenţională a acestui titular). Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, nefiind redactate nici în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 15. Totodată, se arată că, profitând de caracterul general, neclar/imprecis şi neprevizibil al normei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei are posibilitatea de a considera, în mod excesiv şi arbitrar, ca reprezentând contravenţie nerespectarea oricărei obligaţii din licenţa de furnizare prin trimiterea făcută în această licenţă la normativele, prescripţiile, standardele şi alte acte normative în vigoare în sectorul energiei electrice. De aici rezultă că nerespectarea oricărei dispoziţii normative ar putea reprezenta o contravenţie, cu consecinţa aplicării de sancţiuni contravenţionale titularilor de licenţă. Astfel, autoarea excepţiei arată că a fost sancţionată contravenţional pentru că a stabilit în sistem pauşal, în baza unor note de constatare proprii, o anumită cantitate de energie electrică a cărei valoare urmează să fie recuperată, ca urmare a unor intervenţii neautorizate asupra instalaţiilor aferente unor anumite imobile. 16. Judecătoria Târgu Mureş apreciază că „dispoziţia legală contestată ridică semne de întrebare cu privire la previzibilitatea acesteia“. 17. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că fapta calificată de lege ca şi contravenţie trebuie, în mod necesar, să aibă elementul material prevăzut în lege, fără ca pentru a fi determinat acest element material, destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenţia sau în acte administrative individuale (respectiv, licenţe în cazul de faţă). Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 123/2012, titularii de licenţe sunt obligaţi să respecte condiţiile licenţei, însă această obligaţie nu se poate converti, pentru legiuitor, în modalitatea în care acesta îşi îndeplineşte obligaţia sa constituţională de a redacta norme legale contravenţionale care să îndeplinească o cerinţă esenţială de calitate, respectiv să cuprindă elementul material al contravenţiei, adică fapta în concret care constituie comportamentul pe care destinatarii legii trebuie să îl aibă prefigurat ca fiind interzis. Desigur că titularii trebuie să respecte condiţiile licenţei, însă acest principiu nu poate fi utilizat de către legiuitor pentru a omite reglementarea faptelor care constituie contravenţie în cadrul legii energiei. Licenţa se emite, în toate cazurile, pe baza unor dispoziţii legale exprese care stabilesc condiţiile şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte titularul. În acest context, cu privire la condiţiile calitative ce trebuie să le îndeplinească o lege, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 363 din 7 mai 2015. Totodată, apreciază că, dacă s-ar admite că pot fi stabilite contravenţii fără ca faptele să fie clar descrise de normele de incriminare, garanţiile stabilite de art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt golite de conţinut. Faţă de cele prezentate menţionează că revine Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: [...] 4. nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor/atestatelor/ autorizaţiilor emise de ANRE;“. 22. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea se menţionează art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, şi Decizia nr. 316 din 9 mai 2017*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii.────────── *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 316 din 9 mai 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017.────────── 24. Prin Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a reţinut că piaţa energiei electrice este o piaţă reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Accesul pe piaţa energiei electrice în calitate de furnizor şi distribuitor presupune respectarea anumitor condiţii legale, autoritatea competentă având îndrituirea, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, de a reglementa în mod detaliat aceste condiţii. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE“. 25. Aşadar, odată cu acordarea licenţei, sunt prevăzute expres drepturile şi obligaţiile titularului de licenţă. Textul legal criticat permite, prin intermediul modului în care sunt redactate condiţiile asociate unei licenţe, raportarea şi la textele legale care nu sunt expres individualizate, dar individualizabile de către un profesionist care activează în domeniul energiei electrice. Condiţiile menţionate precizează că, pe toată durata de valabilitate a licenţei, titularul licenţei va respecta prevederile legii, ale condiţiilor asociate licenţei, precum şi modificările aduse ulterior acesteia de autoritatea competentă. 26. Ca atare, Curtea a apreciat că art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012 nu prezintă niciun viciu de constituţionalitate, el nu se referă la condiţiile generale de acordare a licenţei, ci la condiţii concrete aplicabile titularului licenţei, textul legal nefolosind expresia „condiţii generale“. Faptul că în cadrul condiţiilor concrete (care însoţesc licenţa) sunt incluse, în fapt, atât prevederi cu caracter general, cât şi cu caracter specific, precum şi modul de raportare la acestea a organelor constatatoare este mai degrabă o problemă de legalitate decât de constituţionalitate. 27. De altfel, art. 93 din Legea nr. 123/2012 conţine şi alte dispoziţii care fac trimitere la necesitatea reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE (punctele 5, 22, 25, 26, 37 şi 44), având în vedere domeniul tehnic specific al energiei electrice. 28. Curtea a mai reţinut şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. 29. Raportat la situaţia concretă dedusă judecăţii în prezenta cauză şi având în vedere dispoziţiile legale coroborate cu cele infralegale reţinute ca temei al unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, Curtea observă că prevederile art. 80 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 23 iulie 2014, aveau iniţial următorul conţinut: „(1) În situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică elaborată de OR şi avizată de ANRE. (2) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar în următoarele situaţii: (i) pentru clienţii finali temporari, cu durată de existenţă mai mică de 6 luni, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (ii) pentru locuri de consum cu puteri absorbite sub 100 W, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (iii) în cazul defectării grupurilor de măsurare, în condiţiile prevăzute în procedura menţionată la art. 101; (iv) în cazul sustragerii de energie electrică“. Ulterior, prin art. 2 al Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 121/2015 pentru aprobarea Procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal şi pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 6 august 2015, articolul 80 a fost modificat, având în prezent următoarea formulare: „(1) În situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE. (2) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar în următoarele situaţii: (i) pentru clienţii finali temporari, cu durată de existenţă mai mică de 6 luni, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (ii) pentru locuri de consum cu puteri absorbite sub 100 W, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (iii) în cazul defectării grupurilor de măsurare, în condiţiile stabilite în procedura prevăzută la art. 101. (3) Procedura prevăzută la alin. (1) poate fi utilizată la stabilirea prejudiciului în cazurile de suspiciune de sustragere de energie electrică, exclusiv ca mod de calcul în speţele deduse soluţionării instanţelor judecătoreşti.“ 30. Astfel, având în vedere cele de mai sus, prin Decizia nr. 316 din 9 mai 2017 Curtea a reţinut că, în accepţiunea art. 80 alin. (2) pct. 4, atât în varianta redacţională iniţială, cât şi în cea modificată ulterior prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 121/2015, stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal era permisă consecutiv constatării printr-o hotărâre judecătorească a sustragerii de energie electrică, adică a săvârşirii unei fapte penale. Potrivit art. 228 din Codul penal: „(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.“ 31. Aşadar, cu excepţia cazului în care o persoană recunoaşte sustragerea de energie electrică, stabilirea vinovăţiei în celelalte cazuri se poate face numai prin hotărâre judecătorească. 32. Sustragerea de energie electrică nu poate fi considerată furt decât în sensul art. 228 din Codul penal, iar potrivit art. 126 alin. (1) „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.“ Prin urmare, stabilirea vinovăţiei nu se poate face decât prin hotărâre judecătorească, cu indicarea prejudiciului ce urmează a fi reparat de către persoana găsită vinovată. 33. În aceste condiţii, Curtea nu a reţinut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, a art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi nici a art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Distinct de acestea, Curtea reiterează faptul că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii la speţa dedusă judecăţii sunt de competenţa instanţelor de judecată. 36. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E.ON Distribuţie România - S.A. [actuală Delgaz Grid - S.A.], cu sediul în Târgu Mureş în dosarele nr. 11.863/320/2015 şi nr. 10.652/320/2015 ale Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
