Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 380 din 11 iulie 2024 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1, 5 şi art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare] Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 380 din 11 iulie 2024 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1, 5 şi art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare]

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 937 din 18 septembrie 2024
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, obiecţie formulată de Preşedintele României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.880 din 30 noiembrie 2023 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.309A/2023.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Preşedintele României susţine, în esenţă, că unele dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, aprobată prin legea criticată, încalcă o serie de norme şi principii constituţionale, redactarea lipsită de claritate creând confuzie cu privire la etapele procedurale ce trebuie parcurse pentru acordarea/retragerea de către Preşedintele României a titlurilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, la efectele juridice ale actelor emise, cu implicaţii directe asupra drepturilor beneficiarilor Legii nr. 341/2004, instituite de legiuitor ca formă a recunoştinţei statului român pentru sacrificiul acestora, dar şi asupra exercitării atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi titluri şi decoraţii, potrivit art. 94 lit. a) din Constituţie.
    4. Cu titlu introductiv, se arată că, în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din decembrie 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. În baza dispoziţiilor acestei legi, puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 titlurile de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi anumite drepturi de natură patrimonială. Titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990, precum şi medaliile corespunzătoare fiecărui titlu erau conferite de către Preşedintele României, la propunerea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, înfiinţată prin aceeaşi lege, o comisie formată din 17 membri, reprezentanţi ai Guvernului şi ai asociaţiilor de revoluţionari legal constituite până la data de 30 decembrie 1992. Rolul acestei comisii era de a elibera certificate doveditoare celor îndreptăţiţi legal şi de a propune acordarea distincţiilor prevăzute la art. 1-4 din lege. Aşadar, comisia instituită de lege atesta o stare de fapt, în baza unor documente justificative depuse de solicitanţi, eliberând un document doveditor, un certificat, care reprezenta dovada recunoaşterii unei calităţi, etapă urmată de formularea unei propuneri înaintate Preşedintelui României pentru conferirea titlurilor şi medaliilor prevăzute de lege. Potrivit art. 6 din Legea nr. 42/1990, republicată, „conferirea distincţiilor prevăzute în prezenta lege se atestă prin brevet“. Astfel, în urma conferirii titlurilor prevăzute de această lege prin decret prezidenţial, acestea erau atestate printr-un brevet.
    5. Ulterior, prin Legea nr. 341/2004 a fost abrogată Legea nr. 42/1990 şi s-a creat un nou cadru legal pentru exprimarea recunoştinţei faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, urmaşii eroilor-martiri şi persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.
    6. În acest context, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, aprobată prin legea criticată, cu referire la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), cu afectarea rolului constituţional al Preşedintelui României prevăzut de art. 80 alin. (1) şi a atribuţiei de a conferi decoraţii în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie, prin blocarea procedurii legale prin care Preşedintele României exercită atribuţia de a conferi Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, prevăzut la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
    7. Autorul obiecţiei susţine că, în forma sa iniţială, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevedea că titlurile Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, prin Legea nr. 341/2004 a fost reglementată şi procedura preschimbării certificatelor emise în baza Legii nr. 42/1990, potrivit art. 5 alin. (3) şi (4) şi art. 9 alin. (1)-(6).
    8. Aşadar, potrivit acelei reglementări, doar persoanele posesoare ale certificatului şi titulare ale brevetului de atestare a titlului acordat de către Preşedintele României până la intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 puteau să solicite, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, preschimbarea certificatelor de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în timp ce art. 9 alin. (6) reglementa modalitatea de atribuire a titlurilor.
    9. În aplicarea prevederilor Legii nr. 341/2004, prin Decretul nr. 1.168/2004, în urma propunerilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi preschimbării certificatelor de revoluţionar, Preşedintele României a atribuit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 inclusiv subcategoriilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Prin Decretul nr. 1.169/2004, Preşedintele României a conferit Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ persoanelor cărora li s-a conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
    10. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate şi completate dispoziţii ale Legii nr. 341/2004 care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi drepturile aferente deţinerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, în cadrul ultimei categorii fiind introdusă şi subcategoria Luptător cu Rol Determinant. În mod corelativ, a fost detaliată procedura pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant prin dispoziţiile art. 9^2, nou-introduse.
    11. Totodată, la art. 3^1 lit. f) introdus în cuprinsul Legii nr. 341/2004, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a fost definit termenul de „certificate preschimbate“.
    12. De asemenea, a fost reglementată modalitatea de eliberare a certificatelor privind încadrarea în subcategoria Luptător cu Rol Determinant a acelor persoane care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi plata indemnizaţiei lunare aferente, fiind definite criteriile pentru determinarea beneficiarilor.
    13. Prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a fost modificat inclusiv art. 5 alin. (5) cu privire la procedura conferirii Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“. Astfel, a fost înlocuită dispoziţia „Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3 alin. (3)“ (s.n. - Ordinul „Victoria Revoluţia Române din Decembrie 1989“) cu dispoziţia „Secretariatul de Stat face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea titlurilor“.
    14. Aşadar, înainte de intrarea în vigoare a modificărilor aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, norma de la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 se completa cu cea de la art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, care prevedea competenţa Secretariatului de Stat de a formula propuneri Preşedintelui României, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării legii, pentru acordarea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“.
    15. Însă, prin modificarea acestei norme ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi în absenţa oricăror menţiuni sau completări realizate în cuprinsul art. 3 alin. (3), autorul obiecţiei consideră că redevin aplicabile condiţiile din legea generală privind acordarea acestui ordin, şi anume cele prevăzute de Legea nr. 1/1996 privind instituirea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, care prevede la art. 5 că acest ordin se conferă împreună cu brevetul de către Preşedintele României, la propunerea comisiei prevăzute la art. 4 din Legea nr. 42/1990, republicată. Or, în condiţiile în care Legea nr. 42/1990 este abrogată, trimiterea la comisia prevăzută la art. 4 din Legea nr. 42/1990 face ca norma să fie inaplicabilă.
    16. Aşadar, necorelarea intervenţiei legiuitorului cu ansamblul reglementărilor existente, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, face inaplicabil întregul mecanism al conferirii de decoraţii de către Preşedintele României persoanelor îndreptăţite, aspect ce contravine şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care a reţinut că o normă ce face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Deşi trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate viza o normă abrogată. Sunt invocate în acest sens dispoziţiile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 17 octombrie 2017, paragraful 40.
    17. Autorul obiecţiei apreciază că intervenţia realizată prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 asupra art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin modul deficitar de redactare a normelor, prin efectul indirect al acesteia, face inaplicabil întregul mecanism de acordare a Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, afectând prerogativa Preşedintelui României, prevăzută de art. 94 lit. a) din Constituţie.
    18. Pentru aceste motive, în lipsa unor dispoziţii care să reglementeze o competenţă clară de transmitere a propunerilor către Preşedintele României în vederea conferirii unor decoraţii în acest domeniu, art. I pct. 10 din ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată, cu referire la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin efectul său, conduce la imposibilitatea Preşedintelui României de a mai acorda Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, precum şi alte ordine şi medalii persoanelor care au obţinut titluri potrivit Legii nr. 341/2004, aspect ce atrage încălcarea art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 80 alin. (1) şi art. 94 lit. a) din Constituţie.
    19. De asemenea, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine că art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie prin raportare la exigenţele de calitate a legii, aşa cum au fost acestea reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, obligatorie, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece permite două interpretări diferite cu privire la succesiunea etapelor procedurale ce trebuie urmate pentru emiterea titlului de Luptător cu Rol Determinant.
    20. Din modul neclar de redactare, dispoziţiile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 cu referire la art. 9^2 permit două interpretări diferite cu privire la succesiunea etapelor procedurale care trebuie urmate pentru emiterea titlului de Luptător cu Rol Determinant.
    21. Astfel, într-o primă interpretare a dispoziţiilor art. 9^2, antereferite, etapele procedurale sunt următoarele: 1. depunerea cererii; 2. soluţionarea cererii (admitere sau respingere) de către Secretariatul de Stat; 3. eliberarea certificatului (ca urmare a admiterii cererii) de către Secretariatul de Stat; 4. depunerea cererii pentru eliberarea adeverinţei tipizate la Secretariatul de Stat, după obţinerea certificatului [conform art. 4^1 alin. (2) din Legea nr. 341/2004]; 5. înaintarea propunerii de către Secretariatul de Stat către Preşedintele României; 6. acordarea titlului de către Preşedintele României; 7. transmiterea adeverinţei tipizate de către Secretariatul de Stat către casa de pensii.
    22. Această interpretare are în vedere exercitarea atribuţiei Preşedintelui României prevăzute la art. 94 lit. a) din Constituţie în acord cu rolul constituţional al acestuia, cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la această prerogativă, precum şi cu rolul certificatului de revoluţionar, respectiv acela de „a certifica“, de „a atesta“ îndeplinirea condiţiilor pozitive şi a celor negative stabilite de Legea nr. 341/2004.
    23. Verificarea respectării acestor condiţii, atât a celor pozitive, cât şi a celor negative, este realizată în cadrul procedurii de admitere a cererii, care se încheie cu eliberarea certificatului, al cărui scop este tocmai acela de „a certifica“, de „a atesta“ o calitate.
    24. Astfel, avându-se în vedere rolul certificatului eliberat de Secretariatul de Stat, dar şi topica dispoziţiilor art. 9^2 alin. (4) coroborate cu alin. (5) din Legea nr. 341/2004, rezultă că emiterea certificatului de către Secretariatul de Stat reprezintă o etapă anterioară celei de atribuire a titlului de către Preşedintele României. Eliberarea certificatului se face după admiterea cererii, tocmai pentru a atesta respectarea condiţiilor pozitive şi negative, iar propunerile de atribuire a titlurilor se transmit ulterior Preşedintelui României pentru persoanele ale căror cereri au fost admise.
    25. O astfel de interpretare este susţinută şi de analiza sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 privind procedura aplicabilă atestării celorlalte calităţi prevăzute de lege şi acordării titlurilor aferente, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Spre exemplu, etapele procedurale prevăzute de art. 5 alin. (3)-(7) şi de art. 8 alin. (5)-(7) din lege prevăd în mod clar analiza cererilor/dosarelor, emiterea certificatului de revoluţionar de către Secretariatul de Stat, document care atestă o calitate ce îi asigură titularului certificatului posibilitatea de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum şi vocaţia de a dobândi un titlu, acordat prin decret al Preşedintelui României.
    26. În cea de-a doua interpretare, eliberarea certificatului de către Secretariatul de Stat (etapa nr. 3) nu s-ar realiza ca urmare a admiterii cererii, ci ca urmare a acordării titlului de către Preşedintele României (etapa nr. 6). Altfel spus, în această interpretare, eliberarea certificatului de către Secretariatul de Stat s-ar realiza ulterior acordării titlului de către Preşedintele României, iar nu anterior. În acest sens, se menţionează că, de lege lata, potrivit art. 21^2 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Secretariatul de Stat va elibera titularului noul certificat şi legitimaţia, după atribuirea titlului conform art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Această inversare a etapelor procedurale are la bază interpretarea dispoziţiilor neclare ale art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, introdus prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aprobată prin legea dedusă controlului de constituţionalitate, întrucât chiar norma metodologică anterior citată face trimitere la acest text.
    27. Cele două interpretări, ce îşi au izvorul în aceleaşi texte, conduc la soluţii antagonice care, prin lipsa lor de precizie şi claritate, nu reflectă o succesiune firească şi unitară a etapelor procedurale, în acord cu dispoziţiile constituţionale.
    28. Mai mult, din redactarea alin. (5) al art. 9^2, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 în Legea nr. 341/2004, prin folosirea sintagmei „va înainta periodic Preşedintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României“ s-ar înţelege că în Monitorul Oficial al României, Partea I, ar urma să fie publicate propunerile de atribuire a titlurilor de revoluţionar, iar nu decretele prin care Preşedintele acordă aceste titluri.
    29. Dacă s-ar interpreta că legiuitorul a instituit, totuşi, o obligaţie de publicare a decretelor Preşedintelui României şi, implicit, de emitere a lor în baza propunerilor de atribuire a titlurilor de revoluţionar transmise de către Secretariatul de Stat, norma ar genera, de fapt, o obligaţie de acordare a titlului de revoluţionar de către Preşedintele României, ceea ce contravine rolului său constituţional şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la puterea discreţionară de care se bucură Preşedintele României, în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie.
    30. De asemenea, normele privind procedura eliberării titlurilor de revoluţionar mai sus redate nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii din perspectiva Legii nr. 24/2000, neclaritatea şi imprecizia acestora încălcând standardele de calitate a legii, contrar principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 8 alin. (4) şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind condiţiile de calitate ale legii (Decizia nr. 106 din 27 februarie 2014, Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016).
    31. În aceste condiţii, neclaritatea dispoziţiilor art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004 lipseşte destinatarii acestora, instituţiile implicate, dar şi beneficiarii finali ai legii de posibilitatea stabilirii unor raporturi şi proceduri clare pentru valorificarea dispoziţiilor acestui act normativ.
    32. Totodată, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine că art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 94 lit. a), coroborat cu art. 100 alin. (2) prin raportare la art. 80 alin. (1), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece neclaritatea normei poate afecta exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi titluri de onoare, în virtutea rolului său constituţional de reprezentant al statului român.
    33. Caracterul ambiguu al prevederilor legale în materia procedurii de emitere a titlurilor de revoluţionari a permis adoptarea unor norme metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 prin care a fost nesocotită atribuţia constituţională conferită Preşedintelui României de a aprecia cu privire la acordarea/neacordarea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare. Astfel, în ipoteza în care Preşedintele României ar fi obligat să emită decretul de atribuire a titlului de Luptător cu Rol Determinant, anterior emiterii certificatului de revoluţionar de către Secretariatul de Stat, atribuţia Preşedintelui României s-ar reduce la o intervenţie formală, ceea ce înlătură însăşi substanţa acestei prerogative constituţionale.
    34. Altfel spus, alin. (5) al art. 9^2din Legea nr. 341/2004, în această interpretare, goleşte de conţinut prerogativa Preşedintelui României în legătură cu acordarea acestor titluri de onoare, astfel cum a fost consacrată de jurisprudenţa instanţei constituţionale, având în vedere că acestuia i s-ar trasa o anumită conduită, negând puterea discreţionară de care Preşedintele se bucură în exercitarea acestei atribuţii. Atribuţia de a conferi decoraţii şi titluri de onoare derivă din rolul constituţional al Preşedintelui României, care este ales în mod direct şi a cărui calitate este legitimată prin sufragiul universal ce constituie o garanţie supremă a îndeplinirii atribuţiilor sale în acord cu voinţa generală.
    35. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 479 din 8 iulie 2021), potrivit căreia, în privinţa acordării sau a retragerii decoraţiilor, Preşedintele României nu poate fi obligat prin lege să adopte o anumită decizie în numele statului român, având o largă marjă discreţionară. Acest raţionament este unul aplicabil şi în privinţa titlurilor de onoare, acordate, de asemenea, în baza art. 94 lit. a) din Constituţie.
    36. De asemenea, invocând dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 80 alin. (1) privind rolul Preşedintelui României şi în art. 94 privind atribuţiile Preşedintelui României, autorul sesizării arată că doar prerogativele prevăzute la art. 94 lit. a), b) şi d) sunt în strânsă legătură cu calitatea Preşedintelui României de reprezentant al statului şi se exercită cu o largă marjă discreţionară, atribuţia stabilită la lit. c) fiind singura care se exercită „în condiţiile prevăzute de lege“, iar cu privire la aceasta Preşedintele României verifică doar regularitatea procedurii, neavând, în temeiul acestui text constituţional, vreo putere discreţionară.
    37. Faţă de cele de mai sus, autorul obiecţiei consideră că sintagma „titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi“, prevăzută la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, trebuie interpretată nu în sensul obligării Preşedintelui României la acordarea titlurilor, atunci când sunt îndeplinite condiţiile instituite prin Legea nr. 341/2004, nefiind în prezenţa unei competenţe legate, ci în sensul că, atunci când Preşedintele României ia decizia de acordare a titlurilor respective, în exercitarea puterii sale discreţionare, trebuie să îşi exercite atribuţia în limitele legii. Decizia sa nu se poate interpune între etapele procedurale care sunt de competenţa altor instituţii, precum cele referitoare la evaluarea unor stări de fapt, atestarea unor calităţi de către Secretariatul de Stat, în vederea obţinerii, de către beneficiari, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
    38. În plus, toate decretele de acordare a titlurilor de onoare emise în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie trebuie contrasemnate de prim-ministru potrivit art. 100 alin. (2) din Constituţie. Altfel spus, pentru exercitarea prerogativei constituţionale prevăzute la art. 94 lit. a), în ceea ce priveşte acordarea titlurilor de onoare, decretul prezidenţial este supus şi unei condiţii exterioare. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 285 din 21 mai 2014 şi se arată că decretele Preşedintelui României de conferire a unor decoraţii sau titluri de onoare au, pe lângă dimensiunea lor juridică, şi o puternică semnificaţie politică, iar contrasemnarea acestora de către prim-ministru, care îşi angajează pe această cale răspunderea politică în faţa Parlamentului, confirmă puterea discreţionară de care se bucură Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 94 lit. a), b) şi d) din Constituţie. Îndeplinirea operaţiunii contrasemnării reprezintă o cerinţă esenţială şi de validitate a actului juridic.
    39. Faţă de aceste argumente şi faţă de considerentele stabilite pe cale jurisprudenţială, plasarea etapei acordării titlului anterior celei emiterii certificatului de revoluţionar, ca o etapă obligatorie, contravine nu doar rolului constituţional al Preşedintelui României, ci şi mecanismului constituţional care dă posibilitatea manifestării controlului parlamentar în mod plenar şi direct asupra activităţii prim-ministrului şi, implicit, a Guvernului.
    40. În continuarea criticilor de neconstituţionalitate, autorul obiecţiei susţine că art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la art. 4, 4^1 şi 5 şi art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece cuprinde norme neclare referitoare la actul generator de efecte juridice în sensul recunoaşterii unor drepturi patrimoniale pentru beneficiarii legii.
    41. Recunoaşterea unor calităţi prevăzute de Legea nr. 341/2004 generează pentru beneficiarii acestei legi o serie de drepturi patrimoniale, prevăzute, în principal, de art. 5 din lege, dar şi de alte dispoziţii ale actului normativ. În cuprinsul legii, în acest sens, există trimiteri realizate în mod diferenţiat la documente diferite de atestare a unor calităţi de revoluţionar, prin certificatul de revoluţionar, respectiv la titlul acordat de Preşedintele României prin decret, aspect care accentuează confuzia creată de legiuitor în privinţa procedurii de urmat pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004, a drepturilor de care beneficiază aceştia şi a condiţiilor în care pot beneficia de respectivele drepturi. Astfel, indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (3) şi indemnizaţia de gratitudine lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 sunt condiţionate de obţinerea titlurilor. În acelaşi timp, art. 4^1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, stabileşte că acordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 se realizează în baza unei adeverinţe tipizate, iar cererile pentru adeverinţele tipizate se depun la Secretariatul de Stat, după obţinerea certificatului, în timp ce dovada datei la care a fost depusă cererea pentru noul tip de certificat se va face cu adeverinţa tipizată, eliberată şi transmisă de Secretariatul de Stat direct plătitorilor de drepturi. De asemenea, art. 21 din Legea nr. 341/2004, referitor la drepturile de care se bucură urmaşii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, condiţionează valorificarea acestor drepturi de obţinerea certificatului. În acelaşi timp, potrivit art. 9^2 alin. (8) din aceeaşi lege, în termen de 45 de zile după acordarea titlurilor de către Preşedintele României şi publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, Secretariatul de Stat transmite către casele de pensii adeverinţele prevăzute la art. 41 pentru persoanele ale căror cereri au fost admise.
    42. Legiuitorul are posibilitatea de a configura condiţiile de exercitare a unui anumit drept de natură legală, de a determina sfera beneficiarilor, însă prin modul deficitar de redactare, prin configurarea incompletă a condiţiilor de acordare a unor drepturi şi confuzia unor etape procedurale, sunt încălcate standardele de calitate a legii, cu efecte directe asupra modului în care statul român îşi exercită recunoştinţa faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii eroilor-martiri, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa ori au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.
    43. În condiţiile unor norme neclare cu privire la actul generator de efecte juridice, este neclară conduita de urmat pentru beneficiarii legii, pentru autorităţile implicate, dar chiar şi pentru instanţele de judecată care vor soluţiona cereri de chemare în judecată formulate de persoane interesate în vederea obţinerii drepturilor patrimoniale prevăzute de art. 4 şi 5 din Legea nr. 341/2004, inclusiv pentru plata unor despăgubiri, aspect ce vine în contradicţie cu standardele de calitate a legii dezvoltate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
    44. Pe de o parte, neclarităţile învederate sunt de natură să pună în discuţie şi incidenţa art. 126 din Constituţie, întrucât prin aceste acţiuni s-ar putea solicita obligarea, de către instanţa de judecată de drept comun, a Preşedintelui României şi a prim-ministrului de a semna şi, respectiv, de a contrasemna decrete cu o puternică semnificaţie politică, în condiţiile în care niciunul dintre cei doi subiecţi nu îl poate obliga pe celălalt să îndeplinească sau să consimtă la îndeplinirea unor acte care le-ar afecta fie suportul politic al electoratului, fie pe cel al Parlamentului. Or, în aceste raporturi constituţionale, puterea judecătorească nu poate interveni, pentru a alinia două voinţe care să conveargă spre producerea aceluiaşi efect juridic şi să formeze împreună o singură unitate juridică, decât cu încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin (4) din Constituţie.
    45. Pe de altă parte, în sistemul constituţional românesc, aspectul esenţial al instituţiei contrasemnării este acela că, prin contrasemnare, prim-ministrul îşi asumă responsabilitatea politică pentru unele dintre actele şefului statului, care nu răspunde politic în faţa Parlamentului, şi, ori de câte ori s-ar pune problema legalităţii unui decret deja emis de Preşedintele României în faţa instanţei de contencios administrativ, aceasta va trebui să îşi verifice competenţa materială, în raport cu dispoziţiile art. 126 din Constituţie.
    46. Având în vedere aspectele de mai sus, autorul sesizării susţine că neclaritatea normelor criticate, confuzia cu privire la actele juridice generatoare de drepturi prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum şi cu privire la etapele procedurale ale atestării unor calităţi sau ale acordării unor titluri de onoare sunt susceptibile a genera şi o lipsă de predictibilitate cu privire la competenţa instanţelor de judecată, obiectul acţiunilor şi cadrul procesual şi, în consecinţă, solicită constatarea neconstituţionalităţii legii criticate.
    47. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.
    48. Preşedintele Senatului arată că art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 este neconstituţional, întrucât nu stabileşte consecinţele juridice cu privire la eliminarea atribuţiei Secretariatului de Stat de a propune acordarea de către Preşedintele României a Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, la care face referire art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, raportat la Legea nr. 1/1996. Reţine că omisiunea de reglementare a consecinţelor juridice determinate de eliminarea competenţei Secretariatului de Stat de a propune acordarea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ se concretizează într-un element de neclaritate, imprecizie şi impredictibilitate a legii, cu consecinţa afectării atribuţiei Preşedintelui României, prevăzută la art. 94 lit. a) din Constituţie, în sensul că face inaplicabilă norma care prevede posibilitatea ca Preşedintele României să acorde respectivul ordin.
    49. Cu privire la acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, preşedintele Senatului consideră că Preşedintele României nu poate fi obligat la emiterea unui titlu de onoare la propunerea altei autorităţi, motiv pentru care susţine că art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, aprobată prin legea supusă controlului de constituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, este neconstituţional prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 80 alin. (1), art. 94 lit. a) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    50. Astfel, arată că procedura administrativă, reglementată la art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, face referire la două seturi de operaţiuni administrative care au ca finalitate naşterea a două acte administrative individuale, emise de două autorităţi publice distincte, în temeiul unor competenţe proprii, specifice rolului legal, respectiv constituţional al acestora.
    51. Verificarea condiţiilor prevăzute de lege şi emiterea certificatului de către Secretariatul de Stat sunt operaţiuni recunoscute de legiuitor exclusiv în sarcina şi în răspunderea Secretariatului de Stat, întrucât au ca finalitate recunoaşterea unei calităţi de care legiuitorul a legat în mod direct acordarea unor beneficii materiale de rang legal (prevăzute la art. 5 din Legea nr. 341/2004), precum şi acordarea unui titlu onorific, prin decret, de către Preşedintele României. Odată recunoscută această calitate de Luptător cu Rol Determinant prin actul administrativ individual al Secretariatului de Stat, acesta din urmă are obligaţia de a formula către Preşedintele României o propunere de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, propunere care declanşează a doua procedură administrativă, ce are ca finalitate emiterea unui decret prezidenţial prin care se acordă un titlu onorific, conform art. 94 lit. a) din Constituţie. Fiind emis în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie şi raportat la prevederile Legii nr. 341/2004, acest titlu nu este actul constitutiv de drepturi, ci reprezintă el însuşi unul dintre beneficiile legii, în sensul că atestă recunoştinţa statului, prin reprezentatul acestuia (Preşedintele României), pentru persoana care a dobândit, în prealabil, prin certificat, calitatea de Luptător cu Rol Determinant.
    52. În acest context, preşedintele Senatului invocă dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea nr. 341/2004, potrivit cărora certificatul este „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi“, şi dispoziţiile art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, care stabilesc obligaţia Secretariatului de Stat de a transmite către casele de pensii adeverinţele pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în termen de 45 de zile după acordarea titlurilor de către Preşedintele României, şi publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    53. Subliniază că actul administrativ care permite accesul la beneficiile legale este actul Secretariatului de Stat de recunoaştere a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, iar nu actul Preşedintelui României de acordare a unui titlu în baza acestei calităţi.
    54. Însă stabilirea de către legiuitor a unui moment ulterior acordării titlurilor prin decret prezidenţial pentru transmiterea/ comunicarea adeverinţei autorităţilor terţe care vor acorda în mod efectiv drepturile legale reprezintă o imprecizie a legii, de natură să genereze impredictibilitate în aplicare. Prin faptul că această adeverinţă se transmite în termen de 45 de zile după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului prezidenţial de acordare a titlului, chiar dacă cererea de eliberare a adeverinţei se depune de beneficiar după emiterea certificatului de către Secretariatul de Stat, se creează o confuzie cu privire la ordinea logică şi cronologică a operaţiunilor administrative privind acordarea calităţii şi, ulterior, a titlului de Luptător cu Rol Determinant, de natură să altereze consecinţele juridice ale fiecărui act administrativ. De asemenea, întrucât beneficiile prevăzute de lege în urma acordării calităţii de Luptător cu Rol Determinant nu pot fi accesate efectiv decât ca urmare a acordării titlului de Luptător cu Rol Determinant prin decret prezidenţial, legea creează o confuzie cu privire la actul administrativ constitutiv de drepturi şi induce o interpretare care recunoaşte pentru Preşedintele României o competenţă legală de emitere a unui titlu, în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie, contrar jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
    55. Cu privire la retragerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, preşedintele Senatului invocă dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 49 şi 49^1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţine că aceasta este de competenţa proprie şi exclusivă a Secretariatului de Stat, care emite decizia de anulare a certificatului, act administrativ individual, producător de efecte juridice prin el însuşi. În temeiul acestei decizii de anulare (indiferent de denumirea formală a actului - decizie, proces-verbal etc.), Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant. Atât timp cât titlul nu poate fi acordat decât în urma existenţei unui calităţi recunoscute prin certificat, retragerea titlului nu se poate dispune decât în urma unui act administrativ care a anulat certificatul de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant.
    56. În condiţiile în care Secretariatul de Stat anulează certificatul pentru aceeaşi persoană, motivul care a stat la baza emiterii decretului de acordare a titlului nu mai subzistă în ordinea juridică. Atunci când calitatea acordată în temeiul legii prin act administrativ nu mai subzistă în ordinea juridică, calitate care a determinat exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României prevăzute la art. 94 lit. a), Preşedintele are obligaţia de a retrage titlul acordat, prin emiterea unui decret. În caz contrar, şi-ar încălca rolul constituţional de reprezentant al statului, menţinând un titlu onorific pentru o persoană care nu mai are calitatea necesară pentru a-l deţine.
    57. În concluzie, preşedintele Senatului consideră că Preşedintele României nu poate fi obligat de Secretariatul de Stat, prin propunere, să emită decretul de atribuire a titlului, dar în cazul în care Preşedintele României acordă titlul, decretul de acordare a titlului este emis exclusiv în temeiul calităţii recunoscute în prealabil prin act administrativ al Secretariatului de Stat. Dacă această calitate este ulterior anulată, tot printr-un act administrativ al Secretariatului de Stat, condiţia de validitate pentru acordarea titlului nu mai subzistă, motiv pentru care Preşedintele este obligat să retragă titlul emis iniţial exclusiv în temeiul calităţii acordate.
    58. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
    59. La dosar, mai multe persoane fizice şi juridice (Ilie Drăgulin, avocat în cadrul Baroului Dolj, pentru victimele Revoluţiei din decembrie 1989, Dorin Teşeleanu, Aurel Constantin Muntoiu, George Costin şi Viorel Bulete, pentru Uniunea Revoluţionarilor din România, precum şi Federaţia Naţională pentru Demnitatea Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Asociaţia „21 decembrie 1989“, Asociaţia „Gardienii Revoluţiei ᾽89“, Blocul Naţional al Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Asociaţia Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989) au depus, în calitate de amicus curiae, înscrisuri prin care, în esenţă, susţin neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi a legii de aprobare a acesteia.
    60. În vederea soluţionării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea a fixat termen la data de 31 ianuarie 2024, când, prin încheierea din acea dată, având în vedere cererea de amânare a începerii dezbaterilor, Curtea a amânat deschiderea dezbaterilor pentru data de 21 februarie 2024 şi, ulterior, pentru datele de 13 martie 2024, 20 martie 2024, 10 aprilie 2024, 28 mai 2024 şi 18 iunie 2024. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 11 iulie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    61. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, având următorul cuprins:
    "ARTICOL UNIC
    Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95 din 29 decembrie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu modificările ulterioare."

    62. Analizând susţinerile autorului obiecţiei cuprinse în motivarea acesteia, Curtea constată că sunt criticate şi dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, aprobată prin legea supusă controlului de constituţionalitate, şi anume art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1, 5 şi art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004], având următorul cuprins:
    "Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    (...)
    7. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 4
    (1) După intrarea în vigoare a prezentei legi, beneficiază de drepturile conferite de aceasta doar persoanele care se încadrează în prevederile acesteia.
    (2) Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3^1 lit. b) primesc o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel:
    a) soţ supravieţuitor al eroului martir - un coeficient de 1,10;
    b) părinte al eroului martir - un coeficient de 1,10;
    c) copil al eroului martir - un coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani.
    (3) Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 şi se încadrează într-un grad de invaliditate ca urmare a evenimentelor din timpul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel:
    a) 2,00 - pentru marii mutilaţi;
    b) 1,75 - pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate;
    c) 1,50 - pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate;
    d) 1,25 - pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate.
    (4) Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 3^2, beneficiază de o indemnizaţie de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
    (5) Marii mutilaţi şi persoanele încadrate în gradul I de invaliditate beneficiază, pe lângă indemnizaţia prevăzută la alin. (3), şi de o indemnizaţie de îngrijire ce se acordă lunar, calculată prin aplicarea coeficientului de multiplicare 0,50 asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata."

    8. Articolul 4^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 4^1
    (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 4 se vor acorda beneficiarilor prezentei legi, în baza unei adeverinţe tipizate.
    (2) Cererile pentru adeverinţele tipizate se depun la Secretariatul de Stat, după obţinerea certificatului.
    (3) Dovada datei la care a fost depusă cererea pentru noul tip de certificat se va face cu adeverinţa tipizată, eliberată şi transmisă de Secretariatul de Stat direct plătitorilor de drepturi."

    (...)
    10. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 5
    (1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 3^1 lit. b), care îndeplinesc condiţiile prezentei legi beneficiază şi de următoarele drepturi:
    a) prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;
    b) stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat;
    c) acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatului de Stat;
    d) accesul gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari;
    e) acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi posibilitatea garantării creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor prezentei legi;
    f) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarilor, persoanelor cu grad de invaliditate, marelui mutilat sau al persoanei care, din motive medicale, are nevoie de însoţitor;
    g) accesul gratuit la tratamente şi medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament şi unităţile din staţiuni balneoclimaterice, aparţinând Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne, cheltuielile urmând a fi suportate din bugetele ministerelor respective şi al Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
    h) accesul gratuit la toate medicamentele, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
    i) atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;
    j) scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă şi terenul aferent acesteia, pentru un autoturism hycomat sau hidramat (cutie de viteze automată) şi mototriciclu, aflate în proprietate sau în coproprietate cu soţul/soţia, precum şi scutirea de taxe la înmatricularea unui singur autoturism tip hycomat sau hidramat; atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, care au un grad de invaliditate locomotorie;
    k) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat a unui spaţiu comercial ori de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări de servicii;
    l) pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege;
    m) scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune;
    n) atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;
    o) acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
    (2) Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.
    (3) Secretariatul de Stat, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul Comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat preschimbat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
    (4) Dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor sau eliberarea noilor certificate în baza legilor recunoştinţei trebuie să conţină documentaţia prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum şi avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat şi de către preşedintele Comisiei parlamentare.
    (5) Secretariatul de Stat, cu avizul Comisiei parlamentare, face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea titlurilor.
    (6) Eliberarea certificatelor care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant se face doar dacă dosarele, care au stat la baza preschimbării certificatelor conţin documentaţia care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
    (7) Secretariatul de Stat, după analizarea cererilor şi verificarea dosarelor persoanelor care solicită acordarea calităţii prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, va elibera certificatul, cu avizul Comisiei parlamentare, singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi."

    (...)
    17. După articolul 9^1 se introduce un nou articol, articolul 9^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 9^2
    (1) Persoanele care solicită eliberarea certificatelor potrivit prezentei legi poartă răspunderea penală pentru corectitudinea întocmirii dosarelor, a documentelor şi probelor aflate în acestea.
    (2) Cererile care privesc eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant, depuse conform art. 3^2, sunt analizate de o comisie alcătuită din cel mult 5 membri, angajaţi din cadrul Secretariatului de Stat, numită prin ordin al secretarului de stat, care este şi preşedintele comisiei.
    (3) Comisia prevăzută la alin. (2) procedează la soluţionarea cererilor, verificând actele dosarelor care au fost depuse în termenele şi condiţiile prevăzute de lege pentru calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 4 şi care îndeplinesc condiţiile şi criteriile pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant.
    (4) După admiterea cererilor se procedează la eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant, potrivit metodologiei stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei, aprobat prin ordin al secretarului de stat.
    (5) Secretariatul de Stat, cu avizul Comisiei parlamentare, va înainta periodic Preşedintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României.
    (6) Soluţiile vor fi comunicate în termen de 45 de zile de la depunerea cererii. În cazul comunicărilor prin poştă, cu confirmare de primire, care nu sunt ridicate de către destinatar, termenul de 30 de zile pentru contestaţie curge de la data publicării deciziei Comisiei prin postare pe site-ul instituţiei.
    (7) Contestaţiile privind noile certificate - Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 30 de zile de la comunicare cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
    (8) În termen de 45 de zile după acordarea titlurilor de către Preşedintele României şi publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, Secretariatul de Stat transmite către casele de pensii adeverinţele prevăzute la art. 4^1 pentru persoanele ale căror cereri au fost admise."
"

    63. Curtea observă că ulterior modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 341/2004 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 4, 4^1, 5 şi 9^2 din legea menţionată (actul normativ de bază) au suferit mai multe evenimente legislative.
    64. Astfel, prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 au fost modificate şi completate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015. De asemenea, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 a fost introdus la art. 4 din Legea nr. 341/2004 un nou alineat, alineatul (6).
    65. Prin art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 au fost modificate dispoziţiile art. 4^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 341/2004, iar prin articolul unic din Legea nr. 252/2016 pentru completarea art. 4^1 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016, a fost introdus la art. 4^1 din Legea nr. 341/2004 un nou alineat, alineatul (4).
    66. Referitor la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 341/2004, Curtea observă că, ulterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 5 alin. (3)-(5) şi (7) din Legea nr. 341/2004 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 638 din 29 iunie 2021.
    67. Referitor la dispoziţiile art. 9^2 din Legea nr. 341/2004, Curtea observă că, ulterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 9^2 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 341/2004 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 179/2021.
    68. Întrucât, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, evenimentele legislative evidenţiate anterior nu modifică substanţial soluţiile legislative cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi având în vedere că în prezenta cauză dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 sunt criticate pe calea controlului de constituţionalitate a priori, urmează să fie reţinute ca obiect al controlului dispoziţiile legale din acest act normativ, astfel cum au fost invocate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate, cu referire la actul normativ de bază în care se integrează - Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    69. Aşadar, Curtea constată că obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4,4^1, 5 şi art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare].
    70. Dispoziţiile din Constituţie invocate în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 80 privind rolul Preşedintelui României, art. 94 lit. a) privind atribuţia Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare, art. 100 alin. (2) privind contrasemnarea de prim-ministru a decretelor emise de Preşedintele României, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    71. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate.
    72. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezenta sesizare de neconstituţionalitate a fost formulată de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate.
    73. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional, Curtea constată că, în data de 11 martie 2015, legea criticată a fost adoptată de Senat, prima Cameră sesizată. În data de 8 noiembrie 2023, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea supusă controlului de constituţionalitate. Ulterior, legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor, pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii, în data de 13 noiembrie 2023, şi apoi a fost trimisă spre promulgare, în data de 15 noiembrie 2023. Prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 30 noiembrie 2023. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legea adoptată de Parlament nefiind promulgată încă de Preşedintele României, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi sub aspectul termenului de sesizare.
    74. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea constată că aceasta vizează o lege nepromulgată, şi anume Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările ulterioare. De asemenea, Curtea reţine că autorul obiecţiei de neconstituţionalitate invocă critici de neconstituţionalitate intrinsecă referitor la unele dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009). În cadrul controlului de constituţionalitate a priori exercitat asupra legilor de aprobare a ordonanţelor se pot contesta şi, implicit, Curtea poate efectua controlul atât asupra aspectelor de constituţionalitate extrinsecă, cât şi a celor de constituţionalitate intrinsecă privind ordonanţa astfel aprobată (a se vedea Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, paragraful 25, Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, paragraful 137, Decizia nr. 648 din 14 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1219 din 19 decembrie 2022, paragraful 49). Curtea Constituţională a statuat că viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe simple sau al unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
    75. În consecinţă, ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea reţine competenţa sa ca, prin mijlocirea legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor criticate din cuprinsul acesteia, integrate în articolul unic din legea de aprobare.
    76. Aşadar, nefiind incident un fine de neprimire a obiecţiei formulate de Preşedintele României, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate
    77. Din analiza criticii de neconstituţionalitate a art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], Curtea reţine că, în esenţă, autorul obiecţiei susţine că aceste prevederi încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu afectarea rolului constituţional al Preşedintelui României, prevăzut la art. 80 alin. (1), şi a atribuţiei de a conferi decoraţii, potrivit art. 94 lit. a) din Constituţie, prin blocarea procedurii legale prin care Preşedintele României îşi exercită atribuţia de a conferi Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ prevăzut la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
    78. Curtea reţine că această critică de neconstituţionalitate este întemeiată din perspectiva considerentelor expuse în continuare.
    79. Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ este reglementat prin Legea nr. 1/1996 privind instituirea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996, lege cu caracter special în materia decoraţiilor naţionale. Potrivit art. 5 dinLegea nr. 1/1996, ordinul se conferă, potrivit legii, împreună cu brevetul de către Preşedintele României, la propunerea comisiei prevăzute la art. 4 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 13 iulie 1991 (Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989).
    80. Curtea observă că Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care face trimitere art. 5 din Legea nr. 1/1996, a fost abrogată potrivit art. 17 din Legea nr. 341/2004. În aceste condiţii, norma cuprinsă de art. 5 dinLegea nr. 1/1996 a devenit inaplicabilă. Ca atare, în absenţa reglementării subiectului de drept căruia îi revine rolul de a formula şi transmite propuneri către Preşedintele României în vederea conferirii Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, prevăzut la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, dispoziţiile art. 5 dinLegea nr. 1/1996 nu mai pot constitui temei al conferirii de către Preşedintele României a ordinului menţionat. A considera altfel ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziţiei de aplicare a unui text de lege şi după abrogarea lui, ceea ce ar fi inadmisibil.
    81. Observând succesiunea în timp a prevederilor legale în materia conferirii Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, Curtea constată că, în corelare cu dispoziţiile Legii nr. 1/1996, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, atribuţia Preşedintelui României de a conferi acest ordin în semn de recunoştinţă faţă de persoanele care au dobândit titlurile de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a fost reglementată prin art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, norme care sunt şi în prezent în vigoare. Dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 fac trimitere la prevederile Legii nr. 1/1996 şi ale Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 februarie 2014), care constituie cadrul general în materia sistemului naţional de decoraţii. În acelaşi timp, pentru detalierea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 (în forma în vigoare până la modificarea intervenită prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014) se stabilea că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (Secretariatul de Stat), cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Preşedintelui României pentru „acordarea“ Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“.
    82. În consecinţă, Curtea reţine că, până la modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Preşedintele României avea posibilitatea conferirii acestui ordin, pe baza propunerii Secretariatului de Stat, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor Legii nr. 341/2004.
    83. Prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 au fost modificate în substanţa lor, noua soluţie legislativă stabilind rolul Secretariatului de Stat, cu avizul comisiei parlamentare, de a face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea titlurilor prevăzute de lege. Rezultă, aşadar, că, în urma modificării art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 prin art. I pct. 10 din ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată, aceste dispoziţii nu mai conţin norme exprese referitoare la propunerea pentru conferirea ordinului. În absenţa altor precizări din partea legiuitorului, fie delegat, fie primar, în procedura parlamentară de aprobare a ordonanţei de urgenţă, Secretariatul de Stat a rămas singurul organ abilitat să facă propuneri Preşedintelui României pentru acordarea tuturor titlurilor enumerate expres de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
    84. De principiu, această soluţie legislativă este şi în prezent în vigoare, cu observaţia că, potrivit art. I pct. 1 din Legea nr. 179/2021, art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 a fost modificat în sensul excluderii comisiei parlamentare din procedura de propunere a acordării titlurilor.
    85. În acelaşi timp, din examinarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că acest act normativ nu cuprinde în prezent nicio normă referitoare la subiectul de drept cu rol în formularea şi transmiterea de propuneri către Preşedintele României în vederea conferirii Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“.
    86. În aceste condiţii, în absenţa unei prevederi exprese cuprinse în normele speciale cu privire la propunerile pentru conferirea ordinului menţionat mai sus, ar deveni incidente dispoziţiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 29/2000, republicată, care reprezintă cadrul legal general al sistemului naţional de decoraţii. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale. Totodată, din analiza dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. c) din acest act normativ, Curtea reţine că propunerile de decorare se fac de către miniştrii şi conducătorii instituţiilor şi organizaţiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate. Or, Secretariatul de Stat, autoritatea care asigură şi coordonează la nivel central aplicarea reglementărilor legale în vigoare referitoare la luptătorii împotriva regimului comunist instaurat în România, nu se încadrează în ipoteza art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 29/2000, deoarece Secretariatul de Stat este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, şi nu o instituţie sau o organizaţie centrală autonomă (a se vedea, în acest sens, art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 563/2014 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 24 august 2018, cu modificările ulterioare). În plus, Curtea observă că posibilitatea Preşedintelui României de a conferi decoraţii din propria iniţiativă este reglementată cu titlu de excepţie, prin dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 29/2000, care limitează însă această posibilitate, stabilind proporţia de 1% din numărul total stabilit prin lege pentru fiecare grad sau clasă a fiecărei decoraţii, cu excepţia gradelor de Mare Ofiţer, Mare Cruce şi Colan.
    87. În consecinţă, din analiza prevederilor legale în materie, Curtea reţine că acestea nu conţin reguli privind formularea şi transmiterea propunerii în vederea conferirii de către Preşedintele României a Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“. Autorul obiecţiei de neconstituţionalitate a sesizat că această omisiune legislativă face inaplicabilă atribuţia Preşedintelui României de a conferi Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, ceea ce afectează atribuţia constituţională prevăzută la art. 94 lit. a). Practic, în urma modificării aduse de art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în ordinea juridică nu mai există o autoritate sau o structură administrativă care să propună efectiv acordarea respectivului ordin. Pe de o parte, art. I pct. 10 din ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată a eliminat competenţa Secretariatului de Stat de a propune acordarea ordinului, iar, pe de altă parte, art. 5 dinLegea nr. 1/1996, în vigoare, prevede că propunerea pentru acordarea ordinului se face de o comisie instituită prin Legea nr. 42/1990, lege care a fost abrogată, între timp, prin Legea nr. 341/2004.
    88. Atribuţia Preşedintelui de a conferi decoraţii şi titluri de onoare este de rang constituţional. Astfel, art. 94 din Legea fundamentală, cu titlul marginal Alte atribuţii, prevede la lit. a) că Preşedintele României „conferă decoraţii şi titluri de onoare“. Atribuţia de conferire de decoraţii şi titluri de onoare este exercitată de Preşedintele României în considerarea calităţii de reprezentant al statului român, conform art. 80 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011). Această atribuţie de ordin constituţional şi-a găsit dezvoltarea în reglementările cu caracter general cuprinse în Legea nr. 29/2000, iar în ceea ce priveşte Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, în reglementările cu caracter special cuprinse în Legea nr. 1/1996 şi în Legea nr. 341/2004.
    89. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a mai statuat că o putere discreţionară a Preşedintelui României există în privinţa atribuţiilor de acordare/conferire prevăzute de art. 94 lit. a), b) şi d) din Constituţie, putere care, de asemenea, trebuie exercitată în condiţiile legii. În privinţa conferirii decoraţiilor/medaliilor, Preşedintele României nu poate fi obligat prin lege să adopte o anumită decizie, având o largă marjă discreţionară (a se vedea Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragraful 100, Decizia nr. 479 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1023 din 27 octombrie 2021, paragrafele 29, 31 şi 39).
    90. Curtea reţine că art. 5 dinLegea nr. 1/1996 (prin trimiterea la Legea nr. 42/1990 - act normativ abrogat) este în prezent inaplicabil, că Legea nr. 341/2004 nu cuprinde nicio reglementare cu privire la formularea şi transmiterea de propuneri pentru conferirea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, iar Legea nr. 29/2000 nu cuprinde norme care să poată fi aplicate cu privire la formularea şi transmiterea de propuneri către Preşedintele României pentru conferirea acestui ordin, în sensul voinţei legiuitorului concretizate prin art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004. În aceste condiţii, Curtea constată că mecanismul juridic de conferire a ordinului de către Preşedintele României este nefuncţional. O asemenea deficienţă rezultă din lipsa de coerenţă în reglementare, intervenită, în esenţă, prin modificarea adusă art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 prin dispoziţiile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, care au eliminat din fondul activ al legislaţiei reglementarea subiectului de drept care să formuleze şi să transmită Preşedintelui României propunerile de conferire a ordinului. Deficienţa legislativă constând în omisiunea de reglementare a consecinţelor juridice determinate de eliminarea competenţei Secretariatului de Stat de a propune acordarea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ este un element de neclaritate, imprecizie şi impredictibilitate a legii şi constituie un viciu de neconstituţionalitate, întrucât duce la blocarea exercitării atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi decoraţii, respectiv de a acorda respectivul ordin.
    91. În concluzie, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], care exclude formularea şi transmiterea propunerii către Preşedintele României pentru conferirea Ordinului „Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989“, nu întruneşte exigenţele de calitate a legii şi încalcă atribuţia constituţională a Preşedintelui României de a conferi decoraţii, fiind astfel contrară art. 1 alin. (5), art. 80 şi art. 94 lit. a) din Constituţie.
    92. În continuare, reiterând cele menţionate anterior, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se subliniază că viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe simple sau al unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, şi Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014, sau Decizia nr. 648 din 14 decembrie 2022, precitată, paragraful 49).
    93. Având în vedere constatarea potrivit căreia dispoziţiile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la soluţia legislativă cuprinsă de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate intrinseci şi că legea criticată conţine un articol unic, care dispune în sensul aprobării acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă nu are aptitudinea de a acoperi viciile de neconstituţionalitate, indiferent de natura extrinsecă sau intrinsecă a acestora.
    94. Prin urmare, Curtea constată că viciile de neconstituţionalitate care afectează art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la soluţia legislativă cuprinsă de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se răsfrâng asupra soluţiei legislative cuprinse în articolul unic din legea criticată, cu consecinţa constatării neconstituţionalităţii acestei soluţii legislative circumscrise dispoziţiilor legale antereferite.
    95. Revine, aşadar, legiuitorului sarcina de a stabili un cadru legislativ coerent şi lipsit de echivoc cu privire la formularea şi transmiterea propunerilor pentru conferirea de către Preşedintele României a Ordinului „Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989“, astfel încât atribuţia constituţională consacrată de art. 94 lit. a) din Legea fundamentală şi dezvoltată la nivelul legii prin dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 să poată fi exercitată concret şi efectiv.
    96. În continuare, din examinarea criticii de neconstituţionalitate privind art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004], Curtea reţine că, în esenţă, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 94 lit. a) coroborat cu art. 100 alin. (2) prin raportare la art. 80 alin. (1), precum şi ale art. 126 şi ale art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât aceste norme sunt neclare şi permit două interpretări diferite cu privire la succesiunea etapelor procedurale ce trebuie urmate pentru conferirea titlului de Luptător cu Rol Determinant, iar neclaritatea normelor este de natură să afecteze exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi titluri de onoare. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004] cuprind norme neclare referitoare la actul generator de efecte juridice în sensul recunoaşterii unor drepturi patrimoniale pentru beneficiarii legii.
    97. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate Curtea constată că argumentele autorului obiecţiei de neconstituţionalitate vizează, în realitate, doar procedura de atribuire a titlului de Luptător cu Rol Determinant prin raportare la rolul constituţional al Preşedintelui României şi la atribuţia acestuia de a conferi titluri de onoare, conform art. 94 lit. a) din Constituţie. Efectele juridice pe care le produc prevederile art. 9^2, nou-introdus în Legea nr. 341/2004 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, impun o analiză exhaustivă cu privire la raporturile care se nasc între Secretariatul de Stat (organ administrativ de rang legal, cu o competenţă proprie şi exclusivă de a recunoaşte/retrage o calitate recunoscută de lege, în temeiul unei proceduri de evaluare, analiză şi verificare) şi Preşedintele României [autoritate de rang constituţional, cu o competenţă proprie şi exclusivă de a atribui/retrage un titlu onorific, conform art. 80 alin. (1) raportat la art. 94 lit. a) din Constituţie]. Aceste raporturi trebuie analizate nu numai din perspectiva atribuirii/acordării calităţii şi, ulterior, a titlului de Luptător cu Rol Determinant, ci şi din perspectiva retragerii calităţii şi, ulterior, a titlului de Luptător cu Rol Determinant. Cele două proceduri administrative de atribuire/acordare şi, respectiv, de retragere au consecinţe juridice diferite prin raportare la competenţele legale şi constituţionale ale autorităţilor publice implicate, în funcţie de care se poate stabili în ce măsură textele legale supuse controlului de constituţionalitate sunt lipsite de claritate, precizie şi predictibilitate, afectând în acest mod o competenţă constituţională a Preşedintelui României.
    98. În urma interpretării sistematice a normelor de procedură administrativă privind acordarea calităţii/titlului de Luptător cu Rol Determinant, prin raportare la competenţele legale şi constituţionale proprii şi exclusive ale autorităţilor implicate în procedura reglementată de art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, rezultă ordinea operaţiunilor şi actelor administrative care compun procedura administrativă de acordare a calităţii, respectiv a titlului de Luptător cu Rol Determinant. Astfel, acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant este de competenţa exclusivă a Secretariatului de Stat şi se exercită în următoarele etape procedurale:
    a) înregistrarea cererii de către persoanele interesate la Secretariatul de Stat, conform art. 9^2 alin. (2), raportat la art. 3^2 din Legea nr. 341/2004;
    b) analizarea cererilor persoanelor interesate de o comisie reglementată prin lege, exclusiv cu acest scop. Analiza presupune în mod necesar o verificare şi o evaluare a actelor depuse în termenele şi condiţiile prevăzute de lege, precum şi îndeplinirea condiţiilor şi criteriilor pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant. Analiza cererilor se finalizează printr-o decizie a comisiei, în sensul admiterii sau respingerii cererii [art. 9^2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004];
    c) eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant, după admiterea cererii, potrivit metodologiei stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei, aprobat prin ordin al secretarului de stat [art. 9^2 alin. (4) din Legea nr. 341/2004]. Legea stabileşte în mod expres când se eliberează certificatul (în sensul de „se emite“), acesta fiind un act administrativ individual care atestă o calitate prevăzută de lege, după admiterea cererii persoanei interesate, în urma verificărilor şi a analizei întreprinse de comisia specială;
    d) formularea propunerii de către Secretariatul de Stat către Preşedintele României în vederea atribuirii titlului de Luptător cu Rol Determinant [art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004];
    e) eliberarea, la cererea beneficiarilor, după obţinerea certificatelor, a adeverinţelor tipizate care urmează să fie comunicate ulterior autorităţilor care au obligaţia acordării beneficiilor legale pentru beneficiarii care au obţinut calitatea de Luptător cu Rol Determinant [art. 9^2 alin. (8) raportat la 4^1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004].

    99. Pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, competenţa exclusivă aparţine Preşedintelui României, iar din analiza reglementărilor în vigoare, etapele procedurii administrative pentru acordarea titlului sunt următoarele:
    (i) înregistrarea propunerii formulate de Secretariatul de Stat pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, având semnificaţia unui „titlu de onoare“, fiind emis în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie;
    (ii) soluţionarea de către Preşedintele României a propunerii formulate de Secretariatul de Stat, în sensul emiterii decretului de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie;
    (iii) contrasemnarea decretului prezidenţial de către prim-ministru [art. 100 alin. (2) din Constituţie];
    (iv) publicarea decretului prezidenţial în Monitorul Oficial al României, Partea I [art. 100 alin. (1) din Constituţie].

    100. Analizând cele două proceduri administrative expuse mai sus, derulate de două autorităţi publice distincte (una de rang legal - Secretariatul de Stat, cealaltă de rang constituţional - Preşedintele României), Curtea reţine că cele două acte administrative sunt emise în scopuri diferite, raportat la competenţe proprii şi exclusive de rang legal (pentru Secretariatul de Stat) şi de rang constituţional (pentru Preşedintele României).
    101. Astfel, verificarea condiţiilor prevăzute de lege şi emiterea certificatului de către Secretariatul de Stat sunt operaţiuni recunoscute de legiuitor exclusiv în sarcina şi în răspunderea Secretariatului de Stat, întrucât acestea au ca finalitate recunoaşterea unei calităţi de care legiuitorul a legat în mod direct acordarea unor beneficii materiale de rang legal (prevăzute la art. 5 din Legea nr. 341/2004), precum şi acordarea unui titlu onorific, prin decret, de către Preşedintele României.
    102. După recunoaşterea calităţii de Luptător cu Rol Determinant prin actul administrativ individual al Secretariatului de Stat, acesta are obligaţia de a formula către Preşedintele României o propunere de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, propunere care declanşează a doua procedură administrativă, care are ca finalitate un decret prezidenţial, prin care se acordă un titlu onorific, conform art. 94 lit. a) din Constituţie. Fiind emis în temeiul art. 94 lit. a) şi raportat la prevederile Legii nr. 341/2004, acest titlu nu este actul constitutiv de drepturi, ci reprezintă el însuşi unul dintre beneficiile legii acordate beneficiarului, în sensul că titlul atestă recunoştinţa statului, prin reprezentatul acestuia, pentru persoana care a dobândit în prealabil, prin certificat, calitatea de Luptător cu Rol Determinant. Această interpretare rezultă în mod necesar din analiza sistematică a prevederilor Legii nr. 341/2004 şi a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 10 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se stabileşte care este actul administrativ care determină accesul la beneficiile prevăzute de lege pentru cei care au obţinut calitatea de Luptător cu Rol Determinant.
    103. Astfel, art. 5 alin. (7) din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres că Secretariatul de Stat, după analizarea cererilor şi verificarea dosarelor persoanelor care solicită acordarea calităţii prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, va elibera certificatul, iar acest act administrativ este „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi“.
    104. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că titlurile instituite prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 42/1990 sunt titluri de onoare, în înţelesul art. 94 lit. a) din Constituţie. Curtea a precizat că, deşi în lege nu este utilizată noţiunea de titlu de onoare, se poate constata că în intenţia legiuitorului a stat tocmai dezideratul de a onora prin distincţii, post-mortem sau în viaţă, pe cei care s-au jertfit sau au contribuit la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, sau Decizia nr. 117 din 21 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 3 noiembrie 1999).
    105. În contextul analizei atribuţiei Preşedintelui României de conferire a decoraţiilor şi a titlurilor de onoare, reglementate la art. 94 lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut că decorarea, ca urmare a unor merite deosebite şi a întrunirii diverselor condiţii prevăzute de legea specială, nu constituie un drept, ci o vocaţie a persoanei, neavând o consacrare legală şi, cu atât mai puţin, una constituţională. De asemenea, potrivit prevederilor legale, atât conferirea, cât şi retragerea decoraţiilor se fac prin decret de către Preşedintele României, la propunerea unor autorităţi stabilite prin lege. Este evident că propunerea care îi este prezentată Preşedintelui nu îl obligă pe acesta şi nici nu îl opreşte să facă propriile aprecieri. Preşedintele are o largă posibilitate de apreciere asupra propunerilor ce i se fac, în condiţiile legii, pentru conferirea unei decoraţii (a se vedea Decizia nr. 479 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 26 şi 27).
    106. Curtea a mai statuat că o putere discreţionară a Preşedintelui României există în privinţa atribuţiilor de acordare/conferire prevăzute de art. 94 lit. a), b) şi d) din Constituţie, putere care, de asemenea, trebuie exercitată în condiţiile legii (Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, precitată, paragraful 100).
    107. În considerarea celor de mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la art. 9^2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc, în esenţă, o procedură administrativă referitoare atât la acordarea unei calităţi, cât şi la acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, în temeiul calităţii iniţial recunoscute, stabilind reguli privind soluţionarea cererilor şi eliberarea certificatelor de Luptător cu Rol Determinant, de către Secretariatul de Stat, şi instituind obligaţia acestei autorităţi publice să înainteze periodic Preşedintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise.
    108. Referitor la acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, Curtea observă că, în această materie, competenţa aparţine Secretariatului de Stat, care, ca urmare a admiterii cererii formulate de solicitant, pe baza analizei şi verificărilor efectuate potrivit legii, eliberează certificatul de Luptător cu Rol Determinant [a se vedea art. 9^2 alin. (4) din Legea nr. 341/2004]. Certificatul are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual care atestă o calitate în vederea acordării unor beneficii materiale de rang legal, fiind „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi“.
    109. În acelaşi timp, certificatul eliberat conferă beneficiarului vocaţia atribuirii unui titlu onorific, prin decret, de către Preşedintele României. Astfel, Curtea observă că Secretariatul de Stat are competenţa legală de a formula propuneri către Preşedintele României în vederea atribuirii titlului de Luptător cu Rol Determinant [art. 9^2 alin. (5) şi art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare].
    110. Referitor la conferirea titlului de Luptător cu Rol Determinant, Curtea observă că, potrivit art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa aparţine în exclusivitate Preşedintelui României, care poate decide conferirea acestui titlu, emiţând în acest caz un decret, în temeiul art. 94 lit. a) şi al art. 100 din Constituţie. Curtea observă că, astfel cum sunt formulate, dispoziţiile art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu neagă puterea discreţionară a Preşedintelui cu privire la conferirea titlului, însă impun, în acest sens, condiţia admiterii în prealabil a cererii pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant. Cu alte cuvinte, în accepţiunea legii, titlul poate fi acordat pe baza liberei aprecieri a Preşedintelui, manifestată în condiţiile situaţiei premisă constând în existenţa calităţii recunoscute prin certificat. Acest titlu reprezintă unul dintre beneficiile legii pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi un semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, în sensul că atestă recunoştinţa statului, prin reprezentatul acestuia, pentru persoana care a dobândit în prealabil, prin certificat, calitatea de Luptător cu Rol Determinant.
    111. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 9^2 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], inclusiv din perspectiva succesiunii logice a acestor reglementări în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea constată că aceste dispoziţii legale nu prezintă deficienţe de natură să le afecteze claritatea, precizia şi previzibilitatea. Niciuna dintre aceste norme nu îi impune Preşedintelui României obligaţia de conferire a titlurilor şi nu reglementează în sensul restrângerii marjei largi de apreciere pe care dispoziţiile art. 94 lit. a) din Constituţie i-o acordă.
    112. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile articolului unic din Legea nr. 341/2004, cu referire la art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 9^2 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare] sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, urmând ca sub acest aspect obiecţia să fie respinsă ca neîntemeiată.
    113. În continuare, analizând dispoziţiile art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, introduse prin art. I pct. 17 din ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată, Curtea observă că, potrivit acestor norme, „în termen de 45 de zile după acordarea titlurilor de către Preşedintele României şi publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, Secretariatul de Stat transmite către casele de pensii adeverinţele prevăzute la art. 4^1 pentru persoanele ale căror cereri au fost admise“. Conform art. 4^1 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, „Cererile pentru adeverinţele tipizate se depun la Secretariatul de Stat, după obţinerea certificatului“, în timp ce art. 4^1 alin. (1) din acelaşi act normativ stabileşte că indemnizaţiile de gratitudine lunară se acordă beneficiarilor în baza certificatului şi a unei adeverinţe tipizate. Actul administrativ care permite accesul la beneficiile legale este actul emis de Secretariatul de Stat de recunoaştere a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, iar nu actul (decretul) Preşedintelui României de acordare a unui titlu în baza acestei calităţi recunoscute anterior, prin actul altei autorităţi. Rezultă că, spre deosebire de certificatul eliberat de Secretariatul de Stat şi de decretul Preşedintelui României, adeverinţa nu este un act administrativ care să producă efecte juridice prin el însuşi, ci reprezintă concretizarea unei operaţiuni de comunicare a existenţei unei calităţi pentru o persoană determinată, de care legea a legat acordarea unor beneficii materiale şi onorifice.
    114. În aceste condiţii, referitor la transmiterea adeverinţei către casele de pensii în vederea acordării în mod efectiv a drepturile legale, Curtea reţine că stabilirea de către legiuitor, prin art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, a unui termen ulterior acordării titlurilor prin decret prezidenţial pentru transmiterea/ comunicarea adeverinţei autorităţilor terţe care vor acorda în mod efectiv drepturile legale, termen care începe să curgă „după acordarea titlurilor de către Preşedintele României şi publicarea acestora în Monitorul Oficial al României“, reprezintă o imprecizie a legii, de natură să genereze confuzii şi impredictibilitate în interpretarea şi aplicarea legii, atât cât priveşte actul juridic generator de drepturi pentru beneficiarii legii, cât şi exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de conferire a titlurilor de onoare.
    115. Astfel, prin faptul că această adeverinţă se transmite în termen de 45 de zile după publicarea decretului prezidenţial de acordare a titlului în Monitorul Oficial al României, Partea I, chiar dacă cererea de eliberare a adeverinţei se depune de beneficiar după emiterea certificatului de către Secretariatul de Stat, se creează o confuzie cu privire la ordinea logico-juridică şi cronologică a etapelor administrative privind acordarea calităţii şi, ulterior, eventual, a titlului de Luptător cu Rol Determinant.
    116. Contrar exigenţelor de calitate a legii, ce decurg din art. 1 alin. (5) din Constituţie, dispoziţiile art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, astfel cum sunt formulate şi plasate în cuprinsul actului normativ din care fac parte, sunt de natură să creeze confuzie în privinţa efectelor juridice ale actelor administrative emise în procedura administrativă reglementată la art. 9^2 din lege. Astfel, de vreme ce, în considerarea normei antereferite, accesul la beneficiile prevăzute de lege în urma acordării calităţii de Luptător cu Rol Determinant nu poate fi realizat efectiv decât ca urmare a acordării titlului de Luptător cu Rol Determinant prin decret prezidenţial, dispoziţiile art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004 creează o confuzie cu privire la actul administrativ constitutiv de drepturi şi induce o interpretare în sensul instituirii pentru Preşedintele României a obligaţiei de conferire a unui titlu de onoare (o competenţă legată pentru emiterea unui titlu), ceea ce contravine art. 94 lit. a) din Constituţie, care acordă Preşedintelui României o putere discreţionară în privinţa atribuţiilor de conferire a decoraţiilor şi titlurilor de onoare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 479 din 8 iulie 2021, paragrafele 29 şi 31).
    117. În această interpretare, Curtea reţine argumentele autorului obiecţiei de neconstituţionalitate şi constată că modul de reglementare a operaţiunii administrative de comunicare a adeverinţei poate conduce la interpretarea eronată şi contrară rolului şi competenţei constituţionale a Preşedintelui României, în sensul că instituie o competenţă legată pentru Preşedintele României de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant în urma formulării propunerii transmise de Secretariatul de Stat. Or, procedura de transmitere/comunicare a adeverinţei tipizate, aşa cum este prevăzută la art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, nu se poate constitui într-o justificare pentru a altera rolul constituţional al Preşedintelui, concretizat în atribuţia prevăzută la 94 lit. a) din Constituţie sau efectele juridice concrete ale decretului de acordare a unui titlu de către Preşedintele României, în calitate de reprezentant al statului.
    118. Sub acest aspect, din perspectiva caracterului neclar şi imprecis al normei cuprinse în art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004, Curtea reţine ca pertinent argumentul invocat în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate cu privire la reglementarea cuprinsă în art. 21^2 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Secretariatul de Stat va elibera titularului noul certificat şi legitimaţia (...), după atribuirea titlului conform art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare“.
    119. Curtea precizează că analiza conformităţii actului de reglementare secundar cu actul de reglementare primară excedează competenţei Curţii Constituţionale, iar eventualele vicii ale acestei norme cuprinse într-un act administrativ cu caracter normativ pot fi supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, care constituie remediul juridic specific pentru asigurarea respectării legii.
    120. Întrucât în privinţa acordării titlurilor de onoare Preşedintele României nu poate fi obligat prin lege să adopte o anumită decizie, având o largă marjă discreţionară, Curtea reţine caracterul întemeiat al criticilor de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 80 alin. (1), art. 94 lit. a) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    121. În consecinţă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004] este neconstituţională.
    122. Totodată, Curtea reţine că, deşi dispoziţiile art. 9^2 din Legea nr. 341/2004 nu prevăd în mod expres, alături de atribuţiile Secretariatului de Stat şi ale Preşedintelui României de acordare a calităţii, respectiv de atribuire a titlului, şi pe aceea de retragere, este evident că prima o implică şi pe cea de-a doua. Din această perspectivă, având în vedere conexiunea logico-juridică dintre aceste acte, urmează să fie analizate şi aspectele referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant, prin prisma dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi ale art. 94 lit. a) din Constituţie.
    123. Cu titlu introductiv, Curtea reţine că, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, „modalitatea de (...) anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de prezenta lege la data eliberării certificatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi“. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instituie, prin art. 49 şi art. 49^1, o procedură administrativă cu privire la anularea certificatelor. Astfel, competenţa analizării elementelor de noutate care conduc la anularea certificatului revine exclusiv unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant. Legalitatea operaţiunilor şi a actului de anulare a certificatului care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant este supusă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
    124. Anularea certificatului care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant are ca efect direct sistarea beneficiilor legale care rezultau din recunoaşterea acestei calităţi, având în vedere că, potrivit Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, certificatul este „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile acestei legi“.
    125. Totodată, în caz de anulare a certificatelor, Secretariatul de Stat propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora [a se vedea art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004]. Astfel, atât timp cât titlul nu poate fi acordat decât în urma existenţei unei calităţi recunoscute prin certificat, retragerea titlului nu se poate dispune decât în urma unui act administrativ care a anulat certificatul de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant.
    126. Curtea observă că, în jurisprudenţa sa referitoare la conferirea unor decoraţii/medalii, potrivit art. 94 lit. a) din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a reţinut că Preşedintele are o largă posibilitate de apreciere atât asupra propunerilor ce i se fac, în condiţiile legii, pentru conferirea unei decoraţii, cât şi asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decoraţiei (a se vedea Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, sau Decizia nr. 479 din 8 iulie 2021, precitată, paragraful 27). De asemenea, în jurisprudenţa sa referitoare la retragerea unui ordin, Curtea a reţinut că legea nu poate impune o obligaţie de a retrage calitatea de membru al unui ordin. În exercitarea atribuţiei sale de retragere a calităţii de membru al unui ordin, Preşedintele nu are o intervenţie formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale, pentru că, într-o asemenea situaţie, această autoritate ar fi lipsită de însăşi substanţa atribuţiei constituţionale (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 479 din 8 iulie 2021, paragraful 32).
    127. Însă în cauza de faţă nu sunt aplicabile considerentele reţinute în deciziile menţionate, deoarece ipotezele juridice nu sunt identice.
    128. Astfel, în cadrul mecanismului juridic de conferire a titlului de Luptător cu Rol Determinant, situaţia premisă a exercitării atribuţiei constituţionale de conferire a acestui titlu nu implică exclusiv libera apreciere a Preşedintelui României, ci presupune şi îndeplinirea condiţiei legale referitoare la admiterea cererii de eliberare a certificatului de către Secretariatul de Stat, aşadar preexistenţa unei calităţi recunoscute conform unor proceduri administrative prevăzute de lege. De asemenea, Preşedintele României nu are atribuţii de evaluare şi control asupra analizei efectuate de Secretariatul de Stat, prin comisia sa, pentru admiterea/ respingerea cererii de eliberare a certificatului.
    129. Astfel, în cazul anulării certificatului eliberat de Secretariatul de Stat, condiţia existenţei calităţii de Luptător cu Rol Determinat, care a stat la baza propunerii emiterii decretului de acordare a titlului, nu mai este îndeplinită. În absenţa îndeplinirii acestei condiţii, propunerea de acordare a titlului nu ar fi validă juridic, ceea ce înseamnă că mecanismul juridic de conferire a titlului de onoare nu ar putea fi declanşat.
    130. Prin urmare, Curtea reţine că, în condiţiile în care Secretariatul de Stat anulează certificatul acordat anterior aceleiaşi persoane, motivul care a stat la baza emiterii decretului de acordare a titlului nu mai subzistă în ordinea juridică. În consecinţă, şi exclusiv în această ipoteză, Preşedintele are obligaţia să ţină cont de existenţa unui act administrativ individual valid, care se bucură de prezumţia de legalitate şi, prin urmare, va retrage titlul acordat în temeiul calităţii recunoscute prin certificatul iniţial, care a fost anulat. În caz contrar, Preşedintele şi-ar încălca rolul constituţional de reprezentant al statului, menţinând un titlu onorific pentru o persoană care nu mai are calitatea necesară pentru a-l deţine.
    131. Aşadar, Preşedintele nu poate să menţină în ordinea juridică un titlu acordat exclusiv în temeiul unei calităţi care a fost retrasă prin act administrativ, întrucât actul administrativ individual se bucură de prezumţia de legalitate, atât timp cât acesta nu a fost definitiv infirmat prin hotărâre a instanţei de contencios administrativ. În consecinţă, Curtea constată că, în cadrul mecanismului specific conturat de legiuitor, retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant nu ţine de exercitarea marjei de apreciere a Preşedintelui României, consacrată de dispoziţiile art. 94 lit. a) din Constituţie, ci intervine ca o consecinţă a anulării actului administrativ individual (certificat), asigurând astfel restabilirea legalităţii, în conformitate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    132. O astfel de interpretare sistematică a normelor constituţionale, legale şi infralegale în materie este de natură să protejeze inclusiv drepturile şi interesele legitime ale persoanelor care se consideră vătămate prin decizia de anulare a certificatelor de către Secretariatul de Stat, întrucât persoanele vătămate au deschisă calea unei acţiuni în contencios administrativ, unde se poate verifica legalitatea operaţiunilor şi a actului de anulare a certificatului care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant.
    133. În condiţiile în care instanţa de contencios administrativ constată nelegalitatea anulării certificatului prin hotărâre judecătorească definitivă, persoana va redobândi calitatea deţinută anterior şi, în baza noii situaţii juridice configurate prin hotărârea definitivă a instanţei judecătoreşti, Preşedintele va putea să emită un nou decret de acordare a titlului pentru respectiva persoană.
    134. Ţinând seama de ansamblul consecinţelor juridice pe care le va genera constatarea neconstituţionalităţii prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, Curtea subliniază că exclusiv în acest caz de acordare/retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi cu luarea în considerare a legislaţiei aplicabile, Preşedintele României nu poate fi obligat de Secretariatul de Stat, prin propunere, să emită decretul de atribuire a titlului. Însă, dacă a decis să o facă, atunci decretul de acordare a titlului a fost emis în temeiul acestei calităţi recunoscute în prealabil prin act administrativ al Secretariatului de Stat. Odată ce este retrasă această calitate tot prin act administrativ al Secretariatului de Stat, singura instituţie răspunzătoare pentru evaluarea cauzelor de anulare a certificatelor, condiţia de validitate pentru acordarea titlului nu mai subzistă, motiv pentru care Preşedintele este obligat să retragă titlul conferit iniţial în temeiul calităţii acordate.
    135. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate care vizează contrasemnarea decretelor Preşedintelui României de către prim-ministru, Curtea constată că acestea nu vizează în realitate o chestiune de constituţionalitate relevantă pentru soluţiile legislative supuse controlului de constituţionalitate, iar prevederile art. I pct. 17 din ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată, cu referire la art. 9^2 alin. (4), (5) şi (8) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin conţinutul lor normativ, nu interferează cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie.
    136. De asemenea, din examinarea criticii de neconstituţionalitate privind art. I pct. 7, 8 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1 şi 5 alin. (1)-(4), (6) şi (7) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], Curtea reţine că, în esenţă, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 126 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale menţionate cuprind norme neclare referitoare la actul generator de efecte juridice în sensul recunoaşterii unor drepturi patrimoniale pentru beneficiarii legii.
    137. Curtea reţine că această critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru motivele expuse în continuare.
    138. Din analiza dispoziţiilor legale criticate, Curtea observă că acestea reglementează cu privire la: categoriile de persoane beneficiare ale drepturilor băneşti conferite de lege - indemnizaţia lunară reparatorie, indemnizaţia de gratitudine lunară, indemnizaţia de îngrijire ce se acordă lunar şi cuantumul acestor drepturi băneşti - (art. I pct. 7); condiţiile de acordare a indemnizaţiei de gratitudine lunară (art. I pct. 8); categoriile de persoane beneficiare ale altor drepturi stabilite de lege şi condiţiile acordării acestor drepturi (art. I pct. 10).
    139. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare (Decizia nr. 296 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019, paragrafele 21, 22 şi 24). Acelaşi raţionament juridic este pe deplin aplicabil şi în privinţa celorlalte drepturi reglementate prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, niciunul dintre acestea neavând sorginte constituţională, ci legală.
    140. Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor asemenea beneficii (a se vedea exemplificativ Decizia nr. 220 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 27 iunie 2022, paragraful 22).
    141. Din examinarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a instanţei de contencios constituţional referitoare la exigenţele de calitate a legii, Curtea observă că aceasta a avut în vedere aspecte intrinseci actului normativ, şi anume diferite deficienţe sau insuficienţe de redactare care afectează claritatea, precizia şi previzibilitatea normei juridice, iar prin nerespectarea acestor cerinţe se aduce atingere unor drepturi, libertăţi sau principii fundamentale.
    142. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, pentru relevanţa constituţională a principiului legalităţii, esenţial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerinţele clarităţii, preciziei, şi previzibilităţii normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăţi sau principii de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, paragraful 52).
    143. Astfel, cu privire la susţinerile autorului obiecţiei privind încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că, în cauza de faţă, aceste critici, astfel cum sunt formulate, nu au, în sine, o reală substanţă constituţională, deoarece nu este pusă în discuţie afectarea unui drept, a unei libertăţi sau a unui principiu fundamental. Pretinsele vicii de constituţionalitate invocate vizează o reconfigurare a concepţiei legislative în materie şi reprezintă, în realitate, o critică a unei opţiuni ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, care are competenţa de a asigura coordonarea legislaţiei şi de a elimina eventualele necorelări existente în sistemul legislativ.
    144. În consecinţă, aceste critici nu pot fi reţinute, urmând ca, sub acest aspect, obiecţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 7, 8 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1 şi art. 5 alin. (1)-(4), (6) şi (7) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], să fie respinsă ca neîntemeiată.

    145. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], care exclude formularea şi transmiterea de propuneri către Preşedintele României pentru conferirea Ordinului „Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989“, precum şi cu referire la dispoziţiile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 9^2 alin. (8) din Legea nr. 341/2004], este neconstituţională.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 7, 8, 10 şi 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 [cu referire la art. 4, 4^1 şi art. 5 alin. (1)-(4), (6) şi (7) şi art. 9^2 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare], este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    --------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 380 din 11 iulie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016