Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Mihai Popescu în Dosarul nr. 680/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.122D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că autorul excepţiei îşi fundamentează întreaga motivare prin raportare la alte dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi nu la dispoziţii din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 680/828/2019, Judecătoria Topoloveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihai Popescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la regimul circulaţiei rutiere. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă neconcordanţele normative din Codul rutier, în sensul că din examinarea comparativă a dispoziţiilor mai sus menţionate se constată o dublă contradicţie legislativă, respectiv o dublă inechitate legislativă. Arată, astfel, că, dintre încălcările Codului rutier, cele mai grave sunt, fireşte, infracţiunile rutiere, iar contravenţiile rutiere ar trebui diferenţiate sub aspectul sancţiunilor aplicabile. Or, art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede aceeaşi sancţiune complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru depăşirea limitei legale de viteză cu mai mult de 50 km/h, ca şi art. 103 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, pentru situaţia când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, apreciază că sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este neconstituţională şi în raport cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care prevăd că se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare, context în care susţine că la 14 puncte de penalizare ar trebui aplicată sancţiunea avertismentului. Cum prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat în cauză i-au fost aplicate 9 puncte de penalizare, autorul excepţiei susţine că instanţa de judecată ar trebui să facă aplicabilitatea art. 103 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi să înlocuiască sancţiunea suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile cu sancţiunea avertismentului. 7. Judecătoria Topoloveni apreciază că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că stabilirea sancţiunilor contravenţionale reprezintă atributul legiuitorului, iar dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ nu sunt contradictorii, ci se aplică în raport cu situaţii de fapt diferite. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prin raportare la cele ale art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ, ordonanţă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins normativ: - Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.;" – Art. 103 alin. (1) lit. a) şi c): "Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune: a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare; (…) c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce." 12. Autorul excepţiei nu precizează care sunt normele constituţionale pretins încălcate prin reglementarea criticată, ci doar solicită soluţionarea cauzei cu respectarea art. 6 din Codul de procedură civilă şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul respectării dreptului său la un proces echitabil cu ocazia judecării plângerii contravenţionale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 74 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 21 iunie 2022, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Prin această decizie, la paragrafele 20-24, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică în egală măsură tuturor conducătorilor de autovehicule care săvârşesc respectivele fapte, fără discriminare, având drept criteriu obiectiv depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, iar stabilirea unui astfel de criteriu se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 14. Curtea a mai statuat că reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală, amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste sancţiuni au drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărăşte asupra sancţiunilor aplicate Aşa fiind, instanţele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Curtea a mai precizat că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia, prevăzută la art. 111 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ, respectiv al depăşirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, aplicare ce nu este lăsată la aprecierea organului constatator, este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia. În consecinţă, o atare reglementare asigură ocrotirea unor valori sociale de o însemnătate sporită, precum viaţa, integritatea fizică şi sănătatea participanţilor la traficul rutier, proprietatea publică şi privată şi mediul înconjurător. 16. Distinct de jurisprudenţa mai sus menţionată, Curtea constată însă că în prezenta cauză autorul excepţiei deduce, în concret, pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ, mai exact din examinarea comparativă a acestora, în opinia acestuia fiind instituită o dublă contradicţie şi inechitate legislativă. 17. Or, din perspectiva criticilor astfel formulate, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 18. Mai mult decât atât, Curtea reţine că autorul excepţiei nu precizează care sunt normele constituţionale pretins încălcate prin reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, menţionând doar că solicită soluţionarea cauzei sale cu respectarea art. 6 din Codul de procedură civilă şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul respectării dreptului său la un proces echitabil cu ocazia judecării plângerii contravenţionale care constituie obiectul prezentei cauze. Prin prisma unei atari situaţii, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. În aceste condiţii, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie a lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. 19. Curtea a arătat, totodată, că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Mihai Popescu în Dosarul nr. 680/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Topoloveni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
