Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬─────────────────┬┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Marian Enache │- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Daniel Marius Morar│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Mona-Maria │- judecător ││
│Pivniceru │ ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┴┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.874/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 473D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 512D/2017, nr. 529D/2017, nr. 591D/2017, nr. 602D/2017, nr. 635D/2017, nr. 636D/2017, nr. 666D/2017, nr. 682D/2017, nr. 683D/2017, nr. 701D/2017, nr. 702D/2017, nr. 725D/2017, nr. 727D/2017, nr. 738D/2017, nr. 782D/2017, nr. 822D/2017, nr. 831D/2017, nr. 867D/2017, nr. 899D/2017, nr. 904D/2017, nr. 935D/2017, nr. 936D/2017, nr. 956D/2017, nr. 979D/2017, nr. 1.036D/2017, nr. 1.047D/2017 şi nr. 1.055D/2017, având un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume prevederile Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 20.110/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.042/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 15.991/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.615/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.928/197/2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 29.199/197/2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.511/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.160/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 30.603/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 18.165/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 25.490/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 28.560/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.320/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 23.187/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 14.155/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.368/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 3.410/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.293/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.037/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.923/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.664/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.233/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. în Dosarul nr. 4.719/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.042/221/2016 al Judecătoriei Deva, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.681/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 15.751/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.592/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 473D/2017, nr. 512D/2017, nr. 529D/2017, nr. 591D/2017, nr. 602D/2017, nr. 635D/2017, nr. 636D/2017, nr. 666D/2017, nr. 682D/2017, nr. 683D/2017, nr. 701D/2017, nr. 702D/2017, nr. 725D/2017, nr. 727D/2017, nr. 738D/2017, nr. 782D/2017, nr. 822D/2017, nr. 831D/2017, nr. 867D/2017, nr. 899D/2017, nr. 904D/2017, nr. 935D/2017, nr. 936D/2017, nr. 956D/2017, nr. 979D/2017, nr. 1.036D/2017, nr. 1.047D/2017 şi nr. 1.055D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 512D/2017, nr. 529D/2017, nr. 591D/2017, nr. 602D/2017, nr. 635D/2017, nr. 636D/2017, nr. 666D/2017, nr. 682D/2017, nr. 683D/2017, nr. 701D/2017, nr. 702D/2017, nr. 725D/2017, nr. 727D/2017, nr. 738D/2017, nr. 782D/2017, nr. 822D/2017, nr. 831D/2017, nr. 867D/2017, nr. 899D/2017, nr. 904D/2017, nr. 935D/2017, nr. 936D/2017, nr. 956D/2017, nr. 979D/2017, nr. 1.036D/2017, nr. 1.047D/2017 şi nr. 1.055D/2017 la Dosarul nr. 473D/2017, care este primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.874/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 473D/2017. 10. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.110/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 512D/2017. 11. Prin Încheierea din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.042/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, în special ale art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 teza a doua din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 529D/2017. 12. Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.991/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 591D/2017. 13. Prin Încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.615/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 602D/2017. 14. Prin Încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.928/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 635D/2017. 15. Prin Încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.199/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 636D/2017. 16. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.511/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 666D/2017. 17. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.160/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, şi în special ale art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din acest act normativ, cu excepţia prevederilor deja declarate neconstituţionale“. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 682D/2017. 18. Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 30.603/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 683D/2017. 19. Prin Încheierea nr. 2.278 din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.165/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-7 şi art. 9-11 teza întâi, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor mobile“ din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 701D/2017. 20. Prin Încheierea nr. 1.779 din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.490/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 702D/2017. 21. Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.560/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 (cu excepţia tezei întâi care face trimitere la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor mobile“) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 725D/2017. 22. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.320/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, şi în special ale art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 727D/2017. 23. Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.187/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 738D/2017. 24. Prin Încheierea din 27 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.155/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 782D/2017. 25. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.368/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 822D/2017. 26. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.410/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 831D/2017. 27. Prin Încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.293/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa, în special ale art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 867D/2017. 28. Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.037/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016“. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 899D/2017. 29. Prin Încheierea nr. 273 din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.923/281/2016, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 şi art. 11 (cu excepţia tezei întâi) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 904D/2017. 30. Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.664/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 935D/2017. 31. Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.233/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 936D/2017. 32. Prin Încheierea din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.719/182/2016, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 956D/2017. 33. Prin Încheierea din 1 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.042/221/2016, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 979D/2017. 34. Prin Încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.681/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.036D/2017. 35. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.751/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.047D/2017. 36. Prin Încheierea din 3 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.592/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia prevederilor declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.055D/2017. 37. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, de Societatea Piraeus Bank România - S.A., de Societatea Alpha Bank România - S.A., precum şi de către Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. în cauze având ca obiect Legea nr. 77/2016. 38. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat. Arată astfel că prin art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite. În esenţă, susţin că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016. 39. De asemenea susţin că prevederile art. 3, 4, 6, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 contravin exigenţelor de calitate a legii, stabilităţii juridice şi respectării drepturilor dobândite şi a intereselor legitime. Se învederează faptul că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească. Tot în acest context se arată că art. 7 din lege stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă. Se apreciază că art. 8 din lege încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, al legalităţii şi al statului de drept. Se mai arată că previzibilitatea impunea menţinerea aceloraşi efecte ale contractului de credit cu cele pe care părţile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or, transformarea bunului din garanţie imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit, fără acordul creditorului, încalcă accesibilitatea şi previzibilitatea legii, ceea ce conferă caracterul neconstituţional al art. 5 alin. (2) şi art. 10 din lege. 40. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie se arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit într-o situaţie juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept care prevederile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din lege sunt neconstituţionale. În acelaşi sens se arată că principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat, atât timp cât se conferă debitorilor executaţi silit posibilitatea de a cere instanţei constatarea ştergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forţată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare şi valorificare aferente proprietăţii, devenind, în acelaşi timp, şi garant în favoarea debitorului în situaţia în care acesta a constituit garanţii reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferenţa între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura. 41. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie susţin că, în urma ştergerii creanţei ipotecare prin darea în plată a bunului imobil, creditorul respectiv nu va avea dreptul de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, faţă de ceilalţi creditori ipotecari sau chirografari care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora. Se mai precizează că prevederile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (4)-(6) din Legea nr. 77/2016 au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 4 din lege, iar ceilalţi consumatori nu se pot bucura de beneficiile acestui act normativ. 42. Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituţie arată că art. 4 şi art. 7 din lege dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, preţul, riscul contractului după bunul lor plac şi în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea „protecţiei“. Se mai arată că art. 4 şi art. 7 alin. (1) din lege limitează acţiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerinţele accesului liber la justiţie. 43. Cu privire la încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie se apreciază că, prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii formate din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituţionalităţii art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. De asemenea, pentru aceleaşi motive, este neconstituţional şi art. 8 alin. (5) din lege; se mai indică faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât şi al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge la pierderea dreptului de creanţă avut împotriva împrumutatului/garanţilor, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligaţia de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului. Apreciază că, prin efectul art. 3 din lege, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanţă născut în temeiul contractului de credit. 44. Cu privire la încălcarea art. 45 din Constituţie, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate subliniază că libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea acestora de a-şi asuma obligaţii şi de a dobândi drepturi, ci şi libertatea de a-şi asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanţii pot stabili un preţ al contractului prin negociere în funcţie de condiţiile de pe piaţă. Se susţine aşadar că Legea nr. 77/2016 restrânge libertatea contractuală, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe. 45. Cu privire la încălcarea art. 53 alin. (2) din Constituţie se apreciază că art. 3 şi 4 din lege permit hazardul moral al liberării discreţionare de datorie de către debitori aflaţi în situaţii economico-financiare care nu sunt excepţionale. Astfel, se permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu îşi execute obligaţiile de plată a datoriilor. Se mai indică faptul că legea nu urmăreşte un scop legitim, în sensul că vizează interese pur private, şi nu pe cele generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părţilor contractante şi alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, şi că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului şi ale debitorului. 46. Cu privire la încălcarea art. 135 din Constituţie se apreciază că art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 şi 10 aduc atingere principiilor libertăţii contractuale, întrucât procedura dării în plată, deşi ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opţiunea debitorului, nefiind astfel necesar consimţământul creditorului. Mai mult, legea, în ansamblul său, favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă şi riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb. 47. Cu privire la încălcarea art. 148 din Constituţie este invocat caracterul contrar al legii cu referire la Directiva 2014/17/UE şi, în special, faţă de art. 43 alin. (1) al acesteia. Se arată, astfel, că legea criticată este contrară Directivei 2014/17/UE, aceasta din urmă reglementând într-un mod proporţional, adecvat şi cu respectarea exigenţelor principiului neretroactivităţii, posibilitatea stingerii obligaţiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil. În fine, se mai arată că, potrivit domeniului de reglementare a legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă, autoarele excepţiei apreciază că este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională. 48. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 473D/2017, apreciază că „se impune analiza constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, şi prin prisma raţiunilor care au stat la baza edictării actului normativ criticat“. 49. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.055D/2017, apreciază că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care acestea sunt aplicate şi interpretate din perspectiva Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. 50. Judecătoria Braşov, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 635D/2017 şi nr. 636D/2017, reţine că, „în legătură cu pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001“. Arată de asemenea că, „potrivit art. 112 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 1.492 alin. (2) şi ale art. 1.493 din Codul civil se aplică şi în cazul în care obligaţia s-a născut înainte de data intrării în vigoare a acestuia, dacă darea în plată are loc ulterior acestei date“. 51. Judecătoria Craiova - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 683D/2017, apreciază că Legea nr. 77/2016 nu încalcă prevederile Constituţiei României, legiuitorul având dreptul de a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii, în concordanţă cu prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului. 52. Opinia Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 867D/2017, este „în sensul celor reţinute de către Curtea Constituţională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016“. 53. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 899D/2017, apreciază că „se impune analiza constituţionalităţii prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, şi prin prisma raţiunilor care au stat la baza edictării actului normativ criticat.“ 54. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 512D/2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 591D/2017, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 602D/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 682D/2017, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 701D/2017 şi nr. 702D/2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 725D/2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 738D/2017 şi nr. 1.047D/2017, Judecătoria Cornetu, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 822D/2017, Judecătoria Ploieşti, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 904D/2017, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 936D/2017, şi Judecătoria Cornetu, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.036D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 55. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 529D/2017, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 666D/2017 şi nr. 935D/2017, Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 727D/2017, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 782D/2017, şi Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 831D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 56. Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 956D/2017, şi Judecătoria Deva, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 979D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. 57. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 58. Guvernul a formulat punctul său de vedere, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 473D/2017, nr. 512D/2017, nr. 635D/2017, nr. 636D/2017, nr. 666D/2017, nr. 702D/2017, nr. 738D/2017, nr. 935D/2017, nr. 1.036D/2017, nr. 1.047D/2017 şi nr. 1.055D/2017, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, respectiv ca inadmisibile, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, şi anume, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017. 59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 61. Din examinarea dispozitivului încheierilor de sesizare şi a criticilor formulate, Curtea observă că, pe lângă invocarea, în mod individual, a unor prevederi ale Legii nr. 77/2016, acest act normativ este criticat, în majoritatea cauzelor, în integralitatea sa. Aşa fiind, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. 62. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(4) coroborate cu art. 126 alin. (1) şi art. 1 alin. (5) care consacră principiul securităţii juridice, al previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 63. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională, iar prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Întrucât, în prezentele dosare, sesizarea Curţii Constituţionale a fost realizată ulterior publicării Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, şi, având în vedere că, în toate cauzele, contractele de credit au fost încheiate sub imperiul vechiului Cod civil din 1864, iar autorii excepţiei critică exact înţelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituţional, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5), (6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. 64. De asemenea, raportat la decizia precitată, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din cuprinsul art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. Totodată, având în vedere faptul că, în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea, toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza întâi este inadmisibilă. 65. Tot astfel, împrejurarea că toate contractele de credit au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevantă şi cu privire la admisibilitatea excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine, astfel, că, potrivit primei teze a acestui articol, prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar potrivit celei de-a doua teze a art. 11 Legea nr. 77/2016, se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aceasta vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. 66. Curtea constată că nici prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu respectă condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, reglementate în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că, în toate cauzele aflate pe rolul instanţelor care au sesizat Curtea, situaţia de fapt nu a implicat o executare silită a imobilului ipotecat. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 67. Prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 este o decizie interpretativă, aşa încât, atunci când criticile de neconstituţionalitate a unei normei juridice privesc un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48). 68. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că „indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ [paragraful 115]. 69. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie, referitor la principiul egalităţii, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. Curtea a reţinut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct. 70. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva încălcării art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în plus faţă de ceea ce reiese din considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.“ [paragraful 16]. 71. Prin Decizia nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, Curtea a constatat că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Mai mult, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016. 72. Referitor la critica potrivit căreia reglementarea criticată aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 123, şi Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că „darea în plată poate opera şi în faza executării silite, neputându-se reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat al hotărârii instanţei judecătoreşti care a încuviinţat executarea silită, întrucât aceasta nu are ca obiect soluţionarea fondului. Chiar şi în această fază instanţa poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii“. 73. În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate în prezentele cauze, respectiv prevederilor art. 1, art. 5, art. 6 alin. (1) şi art. 10, Curtea reţine că toate considerentele anterioare sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, reiterează cele reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată: „Curtea reţine că în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19) a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate“. Prin urmare, pentru argumentele expuse, Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi ale Legii nr. 77/2016. 74. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză. 75. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea şi în prezentele cauze. 76. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, referitor la prevederile art. 11 teza întâi, raportate la cele ale art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, referitor la celelalte prevederi ale aceluiaşi act normativ, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi raportat la prevederile art. 3, 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 16.874/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 20.110/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.042/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 15.991/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.615/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.928/197/2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 29.199/197/2016 al Judecătoriei Braşov, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.511/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.160/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 30.603/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 18.165/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 25.490/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 28.560/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.320/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 23.187/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 14.155/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.368/1748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 3.410/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.293/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.037/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.923/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.664/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.233/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. în Dosarul nr. 4.719/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.042/221/2016 al Judecătoriei Deva, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.681/1748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 15.751/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.592/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi raportat la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Braşov, Judecătoria Craiova - Secţia civilă, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Buzău - Secţia civilă, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, Judecătoria Alba Iulia, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă şi Judecătoria Deva şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din 31 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
