Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 1.607/180/2017/a1.1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 781D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.760D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. 1.728/62/2018/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.760D/2018 la Dosarul nr. 781D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, invocată în Dosarul Curţii nr. 1.760D/2018, întrucât autorul excepţiei solicită completarea normelor procesual penale în sensul că judecătorul de cameră preliminară să precizeze care este natura neregularităţii constatate, respectiv dacă atrage sau nu imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, solicitare ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Totodată, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost invocată în procedura în fond a camerei preliminare, iar nu în procedura de soluţionare a contestaţiei. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, având în vedere că acestea reglementează o etapă a camerei preliminare şi oferă procurorului posibilitatea de a remedia neregularităţile constatate de judecătorul de cameră preliminară. Apreciază că, numai în situaţia în care neregularităţile constatate nu au fost remediate, se poate decide dacă neregularitatea constatată poate atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, iar nu anterior acestui moment, întrucât s-ar ajunge la o antepronunţare. Precizează că aceleaşi considerente sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului Curţii nr. 781D/2018. Cât priveşte dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, consideră că procurorul şi părţile au acces la o procedură în faţa instanţei de judecată în sensul art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar judecătorul de la instanţa ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile formulate de contestatori cu privire la desfăşurarea procedurii în camera preliminară, inclusiv cu privire la măsurile administrative dispuse de judecătorul de cameră preliminară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea penală din 10 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.607/180/2017/a1.1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în soluţionarea contestaţiei formulate de autorul excepţiei şi partea civilă împotriva Încheierii de cameră preliminară nr. 2.164 din 22 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 1.607/180/2017/a1, prin care judecătorul de cameră preliminară a admis, printre altele, cererea de excludere a declaraţiilor date în calitate de martor, suspect şi inculpat de către numitul Pleşca Marius. 8. Prin Încheierea din 5 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.728/62/2018/a1, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în procedura de cameră preliminară privind constatarea legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 165/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia din Dosarul Curţii nr. 781D/2018 susţine, în esenţă, că prin soluţia de excludere a unor mijloace de probă şi impunerea în sarcina procurorului a obligaţiei de a preciza dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată este înfrânt principiul constituţional prevăzut de art. 131 din Constituţie, în conformitate cu care Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Prin soluţia legislativă prin care se impune procurorului obligaţia de a preciza dacă menţine sau nu dispoziţia de trimitere în judecată, înainte de a putea formula contestaţie la încheierea prin care au fost excluse mijloace de probă, se limitează atribuţiile acestuia, astfel cum au fost stabilite prin Constituţie, iar apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor este afectată de soluţie, judecătorul de cameră preliminară urmând să soluţioneze contestaţia formulată împotriva încheierii finale. Aşadar, susţine că soluţia legislativă criticată are ca efect condiţionarea procurorului de a dispune dacă menţine trimiterea în judecată. De asemenea, procurorul a apreciat că menţinerea sau nu a dispoziţiei de trimitere în judecată are efect direct asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, întrucât o dispoziţie de trimitere în judecată lipsită de mijloace de probă esenţiale nu poate decât să înfrângă tocmai drepturile în considerarea cărora a fost emis rechizitoriul, iar solicitarea ca acuzaţia să fie reluată în ancheta penală are ca efect subminarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva duratei pentru procedura de ansamblu, fixarea termenului de cameră preliminară, citarea părţilor, judecarea cererilor şi a excepţiilor şi, eventual, judecarea contestaţiei. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia din Dosarul Curţii nr. 1.760D/2018 susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 345 alin. (3) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd obligaţia judecătorului de cameră preliminară din prima instanţă de a preciza care este natura neregularităţii constatate, respectiv dacă aceasta atrage sau nu imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii şi, totodată, nu prevăd o cale de atac efectivă, cu respectarea drepturilor şi a garanţiilor procesuale, împotriva încheierii prin care se constată neregularitatea actului de sesizare în baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. Arată că art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală stabileşte o obligaţie a procurorului de a adopta o conduită conform unei dispoziţii nedefinitive a judecătorului de cameră preliminară. Or, actul de sesizare suferă modificări ca urmare a remedierii neregularităţilor stabilite, iar procurorul şi părţile nu au posibilitatea să conteste dispoziţia judecătorului de cameră preliminară anterior emiterii celui de-al doilea act procesual esenţial sub aspectul sesizării instanţei. Susţine că natura neregularităţilor constatate trebuie cunoscută în mod explicit, fiind o chestiune de temeinicie, care ar trebui să poată face obiectul unei eventuale contestaţii. Chiar dacă, ulterior, atât procurorul, cât şi părţile sau persoana vătămată pot face contestaţie împotriva încheierii pronunţate conform art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, la acel moment încheierea de cameră preliminară în primă instanţă a produs deja efecte, sesizarea instanţei de către procuror îmbrăcând deja o altă formă în cazul în care procurorul s-a conformat dispoziţiilor art. 345 alin. (3). Susţine că, având în vedere importanţa actului de sesizare a instanţei, se impune ca acesta să fie regularizat doar în baza unei hotărâri definitive a judecătorului de cameră preliminară. A permite contrariul ar echivala cu a permite încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât, în situaţia în care modalitatea de regularizare nu ar fi însuşită de către judecătorul de cameră preliminară ce soluţionează calea de atac, în forma stabilită de judecătorul de cameră preliminară de la fond, şi s-ar reveni la forma iniţială a actului de sesizare sau s-ar aprecia cu privire la o altă formă considerată ca fiind conformă cu dispoziţiile prevăzute de art. 328 din Codul de procedură penală, de către judecătorul contestaţiei, s-ar constata imposibilitatea exercitării unei căi de atac în care să se analizeze legalitatea şi temeinicia unei hotărâri prin care s-a stabilit pentru prima oară cu privire la regularitatea actului de sesizare, atunci când aceasta influenţează stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii. Reţine că scopul contestaţiei este acela de a remedia erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 342-347 din Codul de procedură penală, or, dispoziţia de regularizare a actului de sesizare într-o variantă impusă de judecătorul de cameră preliminară, care nu are caracter definitiv, sau printr-o hotărâre, care nu mai poate face obiectul unui control judiciar, nu respectă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale invocate. 11. Tribunalul Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, potrivit art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere care se comunică de îndată şi, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează, potrivit art. 280-282 din acelaşi act normativ, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Observă că legiuitorul, prin aceste dispoziţii legale, a instituit o „procedură remediu“ în vederea îndreptării neregularităţilor actelor procesuale/procedurale din faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară pronunţând o încheiere intermediară, procedură care nu încalcă prevederile art. 131 din Constituţie. 12. Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază că normele procesual penale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale sau internaţionale invocate. În acest sens, reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară exercită funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, iar, potrivit art. 3 alin. (6) din acelaşi Cod, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care se bazează acesta, în condiţiile legii. Dispoziţiile legale precitate relevă separarea funcţiilor judiciare şi, implicit, rolul pe care îl are judecătorul de cameră preliminară în economia procedurii penale. Din chiar cuprinsul dispoziţiilor menţionate, coroborate cu cele ale art. 342 din Codul de procedură penală, rezultă cu claritate atribuţia judecătorului de cameră preliminară - verificarea legalităţii actului de sesizare, a probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În virtutea acestei atribuţii, judecătorul de cameră preliminară, care va administra şi procedura judecăţii, dispune, potrivit art. 346 alin. (1) - (4^2) din Codul de procedură penală, ţinând seama de legalitatea actelor întocmite de organul de urmărire penală a cărui atribuţie se finalizează efectiv odată cu sesizarea definitivă a instanţei. Reţine că dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală coroborate cu cele ale art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală prevăd procedura de urmat în cazul în care, în îndeplinirea atribuţiei sale, judecătorul de cameră preliminară sancţionează procedural actele îndeplinite în cursul urmăririi penale sau actul de sesizare a instanţei. Cu excepţia situaţiei în care sunt înlăturate în integralitate probele administrate în cursul urmăririi penale, când devin incidente prevederile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, procedura prevede cu claritate că judecătorul va dispune o soluţie „în doi paşi“. Arată că prima încheiere, cea dată potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, are în vedere aspectele de neregularitate sau nelegalitate constatate, iar aceasta nu poate fi atacată separat în procedura prevăzută de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Cea de-a doua încheiere, dată potrivit art. 346 alin. (3) sau alin. (4) din Codul de procedură penală, are în vedere considerentele şi dispozitivul încheierii pronunţate conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. Această a doua încheiere, care face „corp comun“ cu cea dată potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, nu este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie, potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Reţine, totodată, că încheierea finală, dată potrivit art. 346 alin. (3) sau alin. (4) din Codul de procedură penală, are în vedere întreaga procedură de cameră preliminară, toate aspectele dezbătute potrivit art. 345 din Codul de procedură penală, inclusiv încheierea prin care s-au admis cereri şi excepţii. Arată că legea acordă dreptul procurorului, părţilor şi persoanei vătămate să formuleze contestaţie împotriva încheierii pronunţate conform art. 346 alin. (1)-(4^2) din Codul de procedură penală, contestaţie care poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor invocate de părţi, cereri şi excepţii care sunt soluţionate potrivit art. 345 alin. (3) sau potrivit art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală. Acest aspect rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, reţine că încheierea care se dă potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală are cale de atac odată cu fondul încheierii de cameră, de care este legată, potrivit art. 347 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, astfel că o contestaţie îndreptată împotriva dispoziţiei finale a judecătorului de cameră preliminară de la fond este considerată implicit făcută şi împotriva încheierii prin care s-au rezolvat cererile şi excepţiile, dacă acest din urmă aspect se contestă. În această modalitate, procurorul, părţile şi persoana vătămată pot critica orice aspect dezbătut în faţa judecătorului de cameră preliminară de la fond, contestaţia fiind un drept al acestora prevăzut expres de lege şi nu o obligaţie. Reţine, de asemenea, că modalitatea în care legiuitorul a prevăzut momentul la care poate fi contestată dispoziţia dată potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală este o problemă de politică penală, care ţine seama de economia procedurii. În concluzie, câtă vreme calea de atac împotriva încheierii date potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală este expres prevăzută de lege, apreciază că nu sunt afectate dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 345 alin. (2) şi (3): „(2) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate. (3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“; – Art. 347 alin. (1): „(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.“ 17. În Dosarul nr. 781D/2018, în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public. 18. În Dosarul nr. 1.760D/2018, în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate, autorul excepţiei invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 20, 21, 24, 124, cât şi prevederile art. 6 paragraful 3 lit. c) şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată în procedura de cameră preliminară privind constatarea legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 165/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost ridicată în etapa de fond a camerei preliminare, aşa încât Curtea constată că dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitoare la contestaţia cu privire la soluţiile prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2) din acelaşi act normativ, nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.“ Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. 20. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii acesteia formulează două critici de neconstituţionalitate, respectiv faptul că art. 345 alin. (3) din acelaşi cod nu prevede obligaţia judecătorului de cameră preliminară din fond de a preciza care este natura neregularităţii constatate, respectiv dacă aceasta atrage sau nu imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, şi, totodată, că nu reglementează o cale de atac împotriva încheierii prin care se constată neregularitatea actului de sesizare în temeiul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. 21. Cât priveşte această din urmă critică, referitoare la nereglementarea unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate în temeiul normelor criticate, Curtea reţine că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită, astfel: etapa măsurilor premergătoare - art. 344 din Codul de procedură penală, etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate „Procedura în camera preliminară“ - art. 345 din Codul de procedură penală şi etapa soluţionării obiectului procedurii în camera preliminară „Soluţiile“ - art. 346 din Codul de procedură penală. 22. În cadrul măsurilor premergătoare procedurii de judecată în camera preliminară au loc repartizarea aleatorie a dosarului, asigurarea asistenţei juridice a inculpatului, a celorlalte părţi şi a persoanei vătămate, comunicarea cu toţi aceşti participanţi, comunicarea cu parchetul, stabilirea termenului în care părţile şi persoana vătămată pot formula cereri şi invoca excepţii, efectuarea procedurii de citare, soluţionarea altor incidente procedurale. 23. În etapa a doua a fondului camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în şedinţă nepublică, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului. În acest sens, potrivit art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară pronunţă o încheiere intermediară care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate. Constatările pe care le poate face judecătorul de cameră preliminară, în această etapă, privesc eventuale neregularităţi ale actului de sesizare, încălcarea legii în efectuarea urmăririi penale, administrarea unor probe prin încălcarea principiului loialităţii şi principiului legalităţii, ipoteză în care exclude una sau mai multe probe. Potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Aşadar, în ipoteza constatării unor neregularităţi ale actului de sesizare, ca şi în ipoteza sancţionării actelor de urmărire penală şi a excluderii unor probe administrate, judecătorul de cameră preliminară pronunţă o încheiere intermediară care se va comunica parchetului în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizare ori pentru a decide asupra menţinerii dispoziţiei de trimitere în judecată sau, după caz, asupra posibilităţii de a cere restituirea cauzei. Curtea reţine că încheierea pronunţată în aceste condiţii nu poate fi atacată separat cu contestaţie. În acest sens a statuat instanţa de control constituţional în paragraful 15 al Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, şi în paragraful 17 al Deciziei nr. 817 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2018, reţinând că „dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, prevăd posibilitatea de a ataca pe calea contestaţiei, separat sau cumulativ, două paliere distincte ale soluţiilor pronunţate în procedura de cameră preliminară. Un prim palier îl reprezintă modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, caz în care contestatorul critică maniera în care cererile şi excepţiile au fost, după caz, admise sau respinse de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea intermediară pronunţată în temeiul art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală - în condiţiile în care pentru această încheiere intermediară nu există o cale de atac separată, ea putând face obiectul analizei în contestaţie numai odată cu atacarea încheierii finale - ori prin încheierea finală prevăzută de art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală.“ 24. După parcurgerea procedurii nepublice, contradictorii şi orale prin care sunt soluţionate cererile şi excepţiile formulate de părţi, de persoana vătămată sau invocate din oficiu, respectiv după epuizarea etapei eventuale a comunicării către parchet a încheierii interlocutorii menţionate, judecătorul de cameră preliminară va proceda la soluţionarea problemelor ce fac obiectul camerei preliminare - cea de-a treia etapă a fondului camerei preliminare - în care va pronunţa o încheiere motivată, soluţiile ce pot fi pronunţate fiind, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală, începerea judecăţii, restituirea cauzei la parchet sau declinarea competenţei din acest din urmă caz, încheierea fiind definitivă, în acord cu dispoziţiile art. 50 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care se arată că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac. 25. Prin excepţie de la regula potrivit căreia procedura în fond a camerei preliminare are o structură tripartită, Curtea observă că legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerităţii procedurii în camera preliminară, ca - atunci când nu se invocă cereri sau excepţii de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepţii de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală - judecătorul să treacă direct la etapa soluţionării obiectului procedurii în camera preliminară şi să dispună, prin încheiere, începerea judecăţii, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părţile şi persoana vătămată nu au formulat nicio obiecţie (cerere/excepţie) cu privire la aspectele menţionate ce ar rezulta din actul de sesizare şi nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepţie, astfel încât să fie necesar a se dezbate în faţa judecătorului, în contradictoriu, pretenţii, apărări, susţineri. Încheierea prin care se dispune începerea judecăţii va fi comunicată părţilor, persoanei vătămate şi procurorului în vederea formulării contestaţiei, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, în vederea asigurării unui control de legalitate al acesteia. 26. Curtea reţine însă că, indiferent dacă au fost sau nu formulate cereri sau excepţii, în etapa soluţionării obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară va pronunţa o încheiere motivată prin care va decide fie soluţia de începere a judecăţii [când nu s-au ridicat excepţii cu privire la actul de sesizare sau la actele de urmărire penală; dacă au fost respinse toate excepţiile; dacă au fost excluse probe, însă procurorul şi-a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată - în această ipoteză, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei; judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, dar pot fi deduse obiectul şi limitele judecăţii], fie restituirea cauzei la parchet [când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală; dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; dacă judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii]. 27. Potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, încheierea (finală) prin care judecătorul de cameră preliminară soluţionează cauza, în sensul începerii judecăţii ori restituirii cauzei la parchet, va fi comunicată părţilor, persoanei vătămate şi procurorului în vederea formulării contestaţiei, în termen de 3 zile de la comunicare. Dispoziţiile procesual penale precitate stabilesc că pot fi atacate cu contestaţie atât soluţiile propriu-zise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecăţii ori restituirea cauzei la parchet), cât şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor (prin încheierea intermediară pronunţată în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală). Or, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragraful 19, că „pe calea contestaţiei prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunţate în procedura camerei preliminare, ca o garanţie a respectării cerinţelor principiului legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care îşi are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la principiul legalităţii. Scopul contestaţiei în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalităţii sesizării instanţei, precum şi a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiaşi faze procesuale, având în vedere raţiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni însă, în egală măsură, în acele situaţii în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu s-au ridicat din oficiu excepţii.“ 28. De altfel, Curtea reţine că, în soluţionarea contestaţiei formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea şi temeinicia soluţiilor dispuse în fondul camerei preliminare şi - în măsura în care se contestă - modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor invocate de părţi şi persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanţa ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfăşurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanţă, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepţiilor formulate de părţi şi persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalităţii soluţiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 şi 346 din Codul de procedură penală. 29. În aceste condiţii, având în vedere cele reţinute anterior, dar şi considerentele deciziilor precitate, Curtea constată că norma procesual penală criticată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, pronunţându-se asupra unor dispoziţii referitoare la caracterul definitiv al unor hotărâri pronunţate de instanţa penală în cursul procesului penal [de exemplu, art. 250 alin. (4) şi art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală], a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să instituie căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii“. Împrejurarea că împotriva unor încheieri ale instanţei nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. 30. Aşadar, Curtea a reţinut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în anumite cazuri este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (a se vedea Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019; Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016; Decizia nr. 511 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). 31. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală nu prevăd obligaţia judecătorului de cameră preliminară din fond de a preciza care este natura neregularităţii constatate, respectiv dacă aceasta atrage sau nu imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii - formulată de autorul din Dosarul nr. 1.760D/2018 -, Curtea reţine că aceasta vizează interpretarea conţinutului normelor de procedură penală, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, precum şi aplicarea acestora la situaţiile de fapt deduse judecăţii, aşa încât, având în vedere că instanţa de control constituţional nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, critica formulată nu poate fi primită. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. 1.728/62/2018/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 1.607/180/2017/a1.1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, respectiv de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. 1.728/62/2018/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală şi Tribunalului Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
