Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Cosmin-Marian Văduva│- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.370/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.154D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 aprilie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 9 mai 2017. La acea dată, Curtea a dispus, potrivit art. 57 şi art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 30 mai 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 23 mai 2016, aşa cum a fost îndreptată prin Încheierea dată în Camera de consiliu din data de 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.370/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei, într-o cauză, aflată în stadiul procesual al apelului, referitoare la soluţionarea unei cereri având ca obiect obligarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la plata unei indemnizaţii egale cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că, până în prezent, nu s-au înfiinţat tribunale specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale prin lege organică, potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie. Plecând de la această constatare, autoarea apreciază că prezenţa asistenţilor judiciari, „persoane din afara magistraturii“, în compunerea completelor specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale încalcă dispoziţia constituţională care, fără echivoc, dispune numai cu privire la instanţele specializate înfiinţate prin lege organică şi la posibilitatea participării unor persoane din afara magistraturii numai în cadrul instanţelor astfel înfiinţate, nu a prezenţei lor în compunerea completelor de judecată specializate. 5. Referitor la dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate, autoarea se raportează, pe de o parte, la faptul că art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu îi enumeră pe asistenţii judiciari, alături de judecători şi magistraţi-asistenţi, printre cei care trebuie să semneze minuta şi, pe de altă parte, la faptul că, în practică, asistenţii judiciari semnează minutele, în acest fel votul lor dobândind caracter deliberativ, practică validată de unele instanţe judecătoreşti, cu încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie. 6. Autoarea mai invocă şi Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luka împotriva României, cu privire la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari în formaţiunea colegială de judecată. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că, în ceea ce priveşte prezenţa asistenţilor judiciari în constituirea completului de judecată, a participării acestora la deliberări şi a semnării minutei, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale care le instituie. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Sunt invocate jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea art. 54 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cărora legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. În temeiul acestui mandat constituţional, legiuitorul instituie, prin art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, unele reglementări privitoare la deliberare, luarea hotărârii, întocmirea minutei şi redactarea şi semnarea hotărârilor judecătoreşti. Sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia accesului liber la justiţie în scopul susţinerii concluziei că dispoziţiile legale criticate sunt conforme Constituţiei. 10. Avocatul Poporului apreciază, raportându-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004, că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste texte este neîntemeiată. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, Avocatul Poporului arată că acesta sunt constituţionale prin raportare la normele constituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, precum şi cele ale art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Textele criticate din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins: - Art. 54 alin. (1) ultima teză: „Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.“; – Art. 55: (1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.“ – Titlul V - art. 110-115 - referitor la Asistenţii judiciari Textele criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: - Art. 395 alin. (1) şi (2): "(1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cel din urmă.“;" – Art. 398 alin. (1) şi (2): "(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.(2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.“; " – Art. 401: "(1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.(2) Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic.“;" – Art. 426 alin. (1)-(3): "(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.(2) În cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.“" 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei, art. 126 alin. (5) referitor la înfiinţarea de instanţe specializate şi art. 142 alin. (1) referitor la garantarea supremaţiei Constituţiei de către Curtea Constituţională. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia asistenţilor judiciari a fost reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, motivat de faptul că situaţia economică impunea perfecţionarea cadrului instituţional al soluţionării conflictelor de muncă, precum şi de Memorandumul încheiat între Guvern şi marile confederaţii sindicale prin care s-a convenit reglementarea înfiinţării, în cadrul instanţelor, a secţiilor pentru conflicte de muncă şi a completelor pentru conflicte de muncă în cadrul cărora să funcţioneze asistenţi judiciari. 16. Astfel, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, la art. 17 din Legea nr. 92/1992 au fost introduse 3 noi alineate, stabilindu-se, prin alin. (1^1), că, în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari. 17. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a reţinut că dispoziţiile art. 17 alin. (1^1) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că hotărârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, judecate în primă instanţă, se iau cu votul majorităţii completului de judecată, sunt neconstituţionale. În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a statuat că asistenţii judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanţele de judecată decât o activitate de asistenţă la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului. 18. Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, mai sus amintite, legiuitorul a modificat instituţia asistenţilor judiciari prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, şi a transformat asistenţii judiciari în magistraţi consultanţi, cu vot consultativ, statuând că judecarea, în primă instanţă, a cauzelor privind conflictele de muncă se face de complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi, care participă la deliberări cu vot consultativ. Astfel, prin art. III alin. (1) al ordonanţei de urgenţă menţionate, legiuitorul a prevăzut că asistenţii judiciari în funcţie la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă sunt de drept magistraţi consultanţi, iar, prin pct. 2 al art. I, a introdus o nouă secţiune în cuprinsul capitolului II al titlului IV din Legea nr. 92/1992, secţiunea a II^1-a - Magistraţii consultanţi, şi a stabilit, cu mai multă precizie, statutul juridic al acestora, reglementând numirea şi eliberarea din funcţie, atribuţiile magistratului consultant şi răspunderea disciplinară. 19. Ulterior acestor modificări legislative, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 327 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003) că participarea magistraţilor consultanţi în completele de judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă nu este contrară dispoziţiilor constituţionale. 20. În continuare, Curtea observă că, prin adoptarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, legiuitorul a reînfiinţat instituţia asistenţilor judiciari, statuând, prin art. 105, că „magistraţii consultanţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau completelor specializate“ şi a stabilit că soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se face de un complet constituit din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari care participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează (art. 58 din Legea nr. 304/2004). 21. În urma republicării Legii nr. 304/2004, reglementarea instituţiei asistenţilor judiciari se regăseşte în dispoziţiile art. 54, art. 55 şi ale art. 110-115 din lege. Analizând dispoziţiile legale menţionate, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 27 februarie 2006, şi Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009) că asistenţii judiciari au un rol consultativ, util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu, soluţionarea cauzelor deduse judecăţii fiind hotărâtă de judecători. Prin urmare, reglementarea prezenţei acestora în completele de judecată care soluţionează conflicte de muncă, fără vot deliberativ, s-a realizat printr-o normă de procedură, reglementată prin lege, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu contravine prevederilor art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie. 22. De altfel, Curtea observă că, prin Hotărârea din 23 aprilie 1987, pronunţată în Cauza Ettl şi alţii împotriva Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistraţii de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenţei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, s-a reţinut că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistraţi, şi persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunoştinţe sunt necesare pentru soluţionarea acelor litigii. 23. În continuare, în ceea ce priveşte înfiinţarea tribunalelor de muncă, Curtea reţine că, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999, prevedea, la art. 13, că ministrul justiţiei stabileşte instanţele la care funcţionează secţii maritime şi fluviale, precum şi secţii pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate şi cu natura cauzelor deduse judecăţii, iar, prin art. 15, statua că, la instanţele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, precum şi de asigurări sociale, la care nu funcţionează astfel de secţii, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate. 24. Referitor la participarea asistenţilor judiciari în complete specializate, Curtea a reţinut că funcţionarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la statutul judecătorilor, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecţionării actului de justiţie, cu respectarea principiilor şi normelor stabilite prin Constituţia României. În legătură cu critica potrivit căreia participarea asistenţilor judiciari la deliberări vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea a constatat că acest aspect este intim corelat cu competenţa Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, şi că nu reprezintă o problemă care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate de autoarea excepţiei, atât timp cât Constituţia nu interzice expres înfiinţarea unor complete speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 237 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2011). 25. Mai departe, Curtea constată că posibilitatea instituirii „tribunalelor muncii“ s-a prevăzut, pentru prima oară, în anul 2002, când, prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, s-a prevăzut că magistraţii consultanţi vor funcţiona, potrivit dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, până la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii. Aşadar, până la înfiinţarea acestora, potrivit legislaţiei în vigoare, magistraţii consultanţi funcţionau în cadrul completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor stabilite de ministrul justiţiei, conform legii. 26. În continuare, Curtea reţine că, prin revizuirea Constituţiei din 2003 şi prin adoptarea Legii nr. 304/2004, a fost creat cadrul legal în vederea implementării principiului specializării, inclusiv prin crearea instanţelor specializate în anumite materii. 27. Aşadar, prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale ale art. 125 privind instanţele judecătoreşti (devenit art. 126 după republicarea Constituţiei) a fost modificat şi prevede la alin. (5) teza a doua, astfel: „Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.“ 28. De asemenea, la adoptarea Legii nr. 304/2004, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, s-a avut în vedere că specializarea instanţelor, prin înfiinţarea tribunalelor pentru minori şi familie, a tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, a tribunalelor comerciale şi a celor administrativ-fiscale, este o măsură menită să contribuie la profesionalizarea şi specializarea actului de justiţie, precum şi la asigurarea celerităţii în desfăşurarea proceselor, prin degrevarea instanţelor de drept comun de judecarea anumitor tipuri de litigii. Prin urmare, Legea nr. 304/2004 a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, statuând că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin. (2) lit. d) din lege], reglementate, pe domenii, în cuprinsul art. 35 alin. (1) din lege, urmând să funcţioneze, cel mai târziu, la data de 1 ianuarie 2008. Legea nr. 304/2004 a mai prevăzut că datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei [art. 130 alin. (2) din lege], iar, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, în cadrul tribunalelor de drept comun vor funcţiona secţii sau complete specializate [art. 130 alin. (4) din lege]. 29. În continuare, Curtea reţine că Legea nr. 304/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. La adoptarea Legii nr. 247/2005, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, specializarea judecătorilor, prin instituirea obligativităţii formării de secţii sau complete specializate, în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, urmând să se renunţe la înfiinţarea, în mod obligatoriu, a tribunalelor specializate în anumite materii, astfel încât, în cazul în care se va considera necesar, acestea vor putea fi înfiinţate, în funcţie de cerinţele practicii judiciare. Această schimbare de optică a legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, imposibilitatea înfiinţării de instanţe specializate până la data stabilită prin lege, iar, pe de altă parte, evaluarea în curs a instanţelor specializate deja înfiinţate. 30. Prin urmare, s-a prevăzut că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin. (2) lit. d) din lege], care se pot înfiinţa în domeniile (de muncă, financiar, administrativ, comercial), de competenţa secţiilor sau completelor specializate care funcţionează în cadrul tribunalelor de drept comun [art. 34 alin. (4) şi art. 35], iar datele la care vor începe să funcţioneze şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142). 31. Ulterior, în anul 2013, prin Legea nr. 296/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, legiuitorul a reglementat, într-un mod mai clar, preluarea competenţei de la tribunalul de drept comun la tribunalul specializat. În acest sens, a statuat că tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează, iar cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor specializate se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare [art. 37 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004]. De asemenea, s-a prevăzut că datele de la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate, judeţele şi localităţile în care vor începe să funcţioneze, denumirea acestora, precum şi domeniile în care vor funcţiona se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142 din Legea nr. 304/2004). 32. Aşadar, Curtea reţine că tribunalele specializate sunt înfiinţate în baza legii, respectiv a Legii nr. 304/2004, lege cu caracter organic, urmând ca, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, să se stabilească, în mod concret, data, judeţele şi localităţile, denumirea şi domeniile în care acestea încep efectiv să funcţioneze. Faptul că, până în prezent, nu au fost stabilite, prin reglementarea subsecventă reglementării primare, în mod concret, parametrii de funcţionare, nu este de natură să pună în discuţie conformitatea textelor legale criticate cu dispoziţiile art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie care se referă exclusiv la înfiinţarea de instanţe specializate, şi nu la aspecte precum datele, judeţele şi localităţile, denumirea sau domeniile în care, efectiv, vor funcţiona. 33. Faţă de evoluţia normativă prezentată, Curtea reţine că asistenţii judiciari, începând cu anul 1999, au funcţionat în cadrul secţiilor/completelor specializate din cadrul instanţelor de drept comun, astfel cum au fost stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, în funcţie de volumul de activitate şi natura cauzelor, urmând să îşi desfăşoare activitatea în acest plan organizatoric, până la înfiinţarea tribunalelor de muncă. Şi în baza legislaţiei din 2004, care a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, activitatea asistenţilor judiciari a continuat şi continuă sub această formă, până la finalizarea tranziţiei către tribunalul specializat, respectiv până la începerea funcţionării acestora. 34. Or, organizarea, în cadrul instanţelor judecătoreşti, a unor secţii formate din judecători specializaţi în anumite materii reprezintă o formă de eficientizare a activităţii de judecată. Aceste secţii fac parte integrantă din instanţele judecătoreşti, astfel cum sunt configurate la nivelul Legii fundamentale. Ele reprezintă elemente structurale ale instanţelor, prezentând caracteristicile intrinseci unei instanţe de judecată. Covârşitoarea majoritate a instanţelor din ţară sunt organizate pe secţii. Or, concluzia în sensul că, de vreme ce secţiile nu constituie instanţe de judecată, litigiile susceptibile de a fi deduse judecăţii nu ar mai putea fi judecate, întrucât nu ar exista instanţe, ci doar secţii care nu au competenţa de a exercita atribuţiile unei instanţe, este inacceptabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, paragraful 16). 35. Aşadar, faptul că, în prezent, asistenţii judiciari intră în componenţa unor complete specializate ale instanţelor judecătoreşti şi nu ale tribunalelor specializate trebuie înţeles ca o situaţie tranzitorie, care nu este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (5) teza a doua, câtă vreme legiuitorul a înfiinţat tribunale specializate, creând, prin lege organică, temeiul juridic al funcţionării acestora. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţia constituţională a art. 126 alin. (5) teza a doua nu exclude funcţionarea tranzitorie a completelor sau secţiilor specializate în compunerea cărora intră asistenţi judiciari. Însă, această situaţie este temporară, întrucât autorităţile publice competente, respectiv ministrul justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, au obligaţia de a da eficienţă art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie, în sensul reglementării organizării şi funcţionării instanţelor specializate. 36. În continuare, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea reprezintă norme de procedură privind deliberarea, luarea hotărârii, întocmirea minutei şi semnarea hotărârilor judecătoreşti, care privesc şi ipoteza litigiilor de muncă în care completul este constituit prin includerea asistenţilor judiciari. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură, reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. 37. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că asistenţii judiciari, contrar dispoziţiilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, semnează minutele sentinţei/hotărârilor tribunalului, alături de judecători. În plus, autoarea arată că instanţele de control judiciar resping motivele de apel prin care se critică această practică, cu motivarea că asistenţii judiciari nu sunt vizaţi de acest text. În acest fel, arată autoarea, se ajunge la situaţia în care, în realitate, votul asistenţilor judiciari, majoritari în compunerea completului, capătă un caracter deliberativ. 38. Curtea reţine că această critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Semnarea minutei de către asistenţii judiciari nu reprezintă un temei pentru a susţine că votul lor capătă caracter deliberativ. Nu există nicio contradicţie între, pe de o parte, participarea asistenţilor judiciari la deliberări cu rol consultativ şi, pe de altă parte, semnarea minutei de către aceştia. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora „Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate“. 39. Cu referire la critica autoarei potrivit căreia sintagma „complet de judecată“ este incompatibilă cu votul consultativ al asistenţilor judiciari care intră în compunerea completelor judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, Curtea reţine că legiuitorul primar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, este liber să configureze orice noţiuni şi concepte juridice, desigur cu respectarea exigenţelor constituţionale. Reglementarea, deopotrivă, a posibilităţii asistenţilor judiciari de a face parte din complete de judecată şi participarea acestora la deliberări cu vot consultativ, şi nu deliberativ, nu încalcă dispoziţiile Constituţiei invocate de autoarea excepţiei. 40. În ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei referitoare la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari, formulată prin raportare la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunţată în Cauza Luka împotriva României, Curtea Constituţională o consideră, de asemenea, neîntemeiată. În primul rând, reglementarea actuală a statutului asistenţilor judiciari conţine suficiente elemente care să asigure respectarea de către aceştia, în participarea la actul de justiţie, a unor minime criterii de obiectivitate. Astfel, dispoziţiile în vigoare ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 conţin o serie de reglementări prin care asistenţilor judiciari le este asigurat un statut similar cu cel al judecătorilor. Cele mai semnificative sunt acelea referitoare la condiţia ca asistenţii judiciari să fie licenţiaţi în drept, dispoziţia potrivit căreia aceştia se supun numai legii, la prevederea potrivit căreia dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari sau aceea potrivit căreia asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. 41. În al doilea rând, faptul că asistenţii judiciari nu sunt judecători, că nu beneficiază, deci, de imparţialitatea şi independenţa necesare realizării justiţiei în condiţii de obiectivitate nu este de natură să pună în discuţie compatibilitatea participării lor în completele pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale cu textele constituţionale invocate de autoarea excepţiei, câtă vreme votul lor nu este deliberativ, ci consultativ. 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.370/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
