Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Eugen Fonoage, Elena Fonoage, Marius Vasile Gaja şi de Anca Eugenia Fonoage în Dosarul nr. 379/120/2017/a1 al Tribunalului Dâmboviţa - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.917D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, dintr-o perspectivă identică, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, şi Decizia nr. 37 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 23 aprilie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 379/120/2017/a1, Tribunalul Dâmboviţa - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Eugen Fonoage, Elena Fonoage, Marius Vasile Gaja şi de Anca Eugenia Fonoage, cu ocazia verificării legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară, când, potrivit art. 248 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 202 alin. (1), art. 207, art. 211 şi art. 215 din acelaşi act normativ, a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţi. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a omis să stabilească o durată maximă a măsurii preventive restrictive de libertate a controlului judiciar pentru faza procesuală a camerei preliminare. Interpretând dispoziţiile art. 215^1 alin. (6) şi (8) din Codul de procedură penală, rezultă că durata maximă pentru care poate fi dispusă măsura controlului judiciar în faza procesuală a camerei preliminare rămâne nereglementată. Apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 23, 25, 26 şi 53 din Legea fundamentală. Caracterul excepţional al restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale implică în mod necesar un caracter temporar al restrângerii exerciţiului unor drepturi, aşadar posibilitatea de menţinere a controlului judiciar în procedura camerei preliminare pentru perioade nelimitate de timp echivalează cu suprimarea acestor drepturi. 6. Ingerinţa generată de instituţia controlului judiciar vizează drepturi fundamentale, iar lipsa reglementării unei durate maxime pentru care măsura controlului judiciar poate fi dispusă în procedura camerei preliminare excedează noţiunii de echilibru care trebuie să existe între interesul public şi cel individual. 7. Tribunalul Dâmboviţa - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, din dispoziţiile art. 215^1 alin. (6) şi (8) din Codul de procedură penală, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, numai durata măsurii în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, dar nu şi în procedura camerei preliminare. Apreciază că este necesară o reglementare riguroasă a duratei măsurii preventive a controlului judiciar şi în această etapă a procesului, ingerinţa în dreptul fundamental al libertăţii individuale, prevăzut de art. 23 din Constituţie, reţinută de Curte şi în Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, regăsindu-se inclusiv în procedura camerei preliminare, cu atât mai mult cu cât această fază a procesului, raportat la obiectul stabilit în art. 342 din Codul de procedură penală, nu aduce modificări semnificative în îndeplinirea cerinţelor avute în vedere la dispunerea măsurii preventive. În cursul procedurii de cameră preliminară, în raport cu prevederile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală, respectiv verifică în raport cu prevederile alin. (7) al acestui articol, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea acestei măsuri. Susţine că legiuitorul nu a pus de acord prevederile art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 712 din 4 decembrie 2014, prin care s-a constatat că nu s-a stabilit de către legiuitor o durată pentru care poate fi dispusă măsura controlului judiciar, reglementând o astfel de durată numai pentru celelalte două faze ale procesului penal. Consideră că este necesară reglementarea duratei măsurii preventive a controlului judiciar şi în cazul procedurii de cameră preliminară, în condiţiile în care aceasta depăşeşte durata de 60 de zile la care face referire art. 343 din Codul de procedură penală, inclusiv legiuitorul constatând că există posibilitatea ca această durată să fie depăşită, de vreme ce a reglementat în art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală necesitatea verificării periodice a măsurii preventive, şi în această fază a procesului penal, în interiorul a 60 de zile. Prin urmare, nereglementarea unei durate maxime a restrângerii drepturilor fundamentale ale unui inculpat în procedura camerei preliminare încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, care se referă la caracterul excepţional al restrângerilor exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale. 8. Dreptul judecătorului de a dispune cu privire la măsura controlului judiciar pentru o perioadă nelimitată de timp presupune „restrângerea nelimitată temporal a drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri, restrângere neconstituţională potrivit standardelor de constituţionalitate“. Lipsa unei reglementări în sensul anterior menţionat este de natură a afecta drepturile constituţionale ale unei persoane, fiind necesară deci stabilirea unei limite pentru subzistenţa unei măsuri preventive pentru toate fazele procesului penal, inclusiv pentru faza camerei preliminare. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(1) În cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar se poate dispune de către procuror sau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi pe o durată de cel mult 60 de zile.(2) În cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanţă, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depăşească 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător.(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.(4) Ordonanţa procurorului prin care, în condiţiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit măsura controlului judiciar se comunică în aceeaşi zi inculpatului.(5) Împotriva ordonanţei procurorului prin care, în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), s-a prelungit măsura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.(6) În cursul urmăririi penale, durata măsurii controlului judiciar nu poate să depăşească un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 5 ani.(7) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile.(8) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.(9) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (8), instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii." 14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 25 referitor la libera circulaţie, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, dintr-o perspectivă identică, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 257 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016, Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, şi Decizia nr. 37 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 23 aprilie 2019. 16. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit art. 215^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. Curtea a statuat că în reglementarea dispoziţiilor procesual penale legiuitorul a folosit două sintagme, şi anume „durata“ şi „durata totală“. Astfel, prima dintre acestea, regăsită şi în cuprinsul art. 215^1 alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat. Sintagma „durata totală“ se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă şi care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat faţă de acelaşi inculpat. 17. În ceea ce priveşte momentul trimiterii în judecată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) teza a doua din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar. 18. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi nu este prevăzută expres o durată maximă a măsurii controlului judiciar în cursul procedurii de cameră preliminară, aceasta reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor anterior menţionate. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 24, Curtea a constatat că, potrivit art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală, „în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată“. În legătură cu dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că, deşi nu este prevăzută o durată maximă a măsurii în cursul procedurii de cameră preliminară, nu se impune o astfel de prevedere, întrucât durata maximă a controlului judiciar în cursul judecăţii se calculează nu de la debutul acestei faze procesuale, ci de la trimiterea în judecată, incluzând, aşadar, durata în care cauza s-a aflat în camera preliminară. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Eugen Fonoage, Elena Fonoage, Marius Vasile Gaja şi de Anca Eugenia Fonoage în Dosarul nr. 379/120/2017/a1 al Tribunalului Dâmboviţa - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 215^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
