Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „numai cu timp liber corespunzător“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare, precum şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Stelian Mihai în Dosarul nr. 1.053/88/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.276D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.323D/2019, nr. 1.788D/2019, nr. 2.260D/2019 şi nr. 2.722D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Denisiuc Ionuţ Macar în Dosarul nr. 640/88/2016 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Iulis Bursuc şi Omer Hamit în Dosarul nr. 1.002/113/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „numai cu timp liber corespunzător“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ciprian Ioan Dorobăţ şi de Florin Cojocaru în dosarele nr. 3.087/118/2018 şi nr. 632/88/2016* ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.323D/2019, nr. 1.788D/2019, nr. 2.260D/2019 şi nr. 2.722D/2019 la Dosarul nr. 1.276D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 514 din 24 septembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 19 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.053/88/2017 şi nr. 640/88/2016, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „numai cu timp liber corespunzător“ din cuprinsul prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. 8. Prin Încheierea din 30 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.002/113/2018, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. 9. Prin Decizia civilă nr. 732/CA din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.087/118/2018, şi prin Decizia civilă nr. 1.018/CA din 26 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 632/88/2016*, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „numai cu timp liber corespunzător“ din cuprinsul prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, respectiv cu aceste prevederi. 10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihai Stelian, de Denisiuc Ionuţ Macar, de Iulis Bursuc şi Omer Hamit, de Ciprian Ioan Dorobăţ şi de Florin Cojocaru în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de aceştia împotriva unor sentinţe civile prin care li s-au respins acţiunile formulate împotriva Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Delta al judeţului Tulcea, a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea, respectiv a Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor Bucureşti, acţiuni având ca obiect compensarea muncii suplimentare efectuate peste durata normală a programului de lucru. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că instituţiile pârâte nu le-au acordat nici timp liber în compensare şi nici compensaţii băneşti pentru munca suplimentară efectuată. Astfel, sintagma „timp liber corespunzător“, din conţinutul textelor de lege criticate, este neconstituţională, în măsura în care exclude posibilitatea compensării băneşti a orelor lucrate peste durata normală a timpului de lucru. 12. Se mai susţine că dispoziţiile criticate încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un tratament discriminatoriu faţă de celelalte persoane în privinţa cărora nu se aplică interdicţia de a beneficia de compensaţii băneşti pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru. 13. În final, se arată că interdicţia de a beneficia de plata orelor suplimentare nu este în concordanţă cu principiul proporţionalităţii prevăzut de Constituţie, creând un dezechilibru între interesele statului şi cele ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, şi că angajatorii îşi invocă propria culpă, nesocotind drepturile angajaţilor. 14. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.788D/2019, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile criticate nu stipulează un termen în care se face compensarea, aşa cum este stabilit la art. 123 din Codul muncii, care prevede compensarea în bani a orelor suplimentare după depăşirea termenului de 60 zile. 15. În plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.722D/2019, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate sunt cuprinse în acte normative adoptate de Guvern în mod nejustificat, cu încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la condiţiile emiterii unei ordonanţe de urgenţă, neexistând o situaţie extraordinară, cu caracter neobişnuit, care să justifice adoptarea acestei măsuri. Totodată, arată că motivul invocat de Guvern, respectiv impactul asupra sistemului bugetar, pentru a justifica restrângerea pentru mai bine de 4 ani consecutiv a dreptului de a beneficia de plata orelor efectuate suplimentar nu este în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, prevăzut de Legea fundamentală, creând un dezechilibru între interesele debitorului - statul - şi cele ale creditorului - beneficiarul acestor drepturi. 16. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată vizează personalul bugetar, constituind regula, iar o situaţie de excepţie, în care se încadrează chiar reclamanţii - autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, este cea reglementată de Legea nr. 183/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit căreia se acordă o majorare de 75% din baza de calcul pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. 17. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate specifice conţinutului şi formei juridice ale unui act normativ. Mai mult, derogarea de la dreptul comun în materia compensării orelor suplimentare doar cu timp liber corespunzător nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ci o normă specială faţă de reglementarea generală, normă impusă de necesitatea clarificării situaţiei juridice privitoare la obligaţia angajatorului de a compensa în bani orele suplimentare efectuate de salariaţii din sistemul bugetar. În aceste condiţii, chestiunea în discuţie vizează, mai degrabă, o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu una de constituţionalitate a textului criticat. 18. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, sintagma „numai cu timp liber corespunzător“. Analizând textele de lege invocate şi criticile formulate de autorii excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, aceştia critică dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, dispoziţii care au următoarea redactare: - Art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“; – Art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“; – Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora, cu excepţia situaţiilor când prin prezenta ordonanţă de urgenţă se dispune altfel.“; – Art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.“ 23. Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de compensare a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a programului de lucru. 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) şi (3) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială şi durata normală a zilei de lucru, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate instituie pentru personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere regula compensării numai cu timp liber corespunzător a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, precum şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, regulă aplicabilă, potrivit prevederilor criticate, în perioada 1 ianuarie 2014 - 28 februarie 2017. Aceeaşi regulă a fost instituită de legiuitor începând cu anul 2011 (prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice). 26. Curtea observă că legiuitorul a instituit şi o excepţie de la această regulă, introducând - prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice - art. 13 alin. (5) în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, potrivit căruia, „Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (1), în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4)“. Ulterior, prin Legea nr. 183/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 29 decembrie 2014, art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 a fost modificat astfel: „(5) Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (1), pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).“ 27. Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unor dispoziţii identice cu cele criticate, cuprinse în legi anuale de salarizare, analizând susţineri similare celor invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, Decizia nr. 407 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 noiembrie 2017, Decizia nr. 114 din 13 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iunie 2018, sau prin Decizia nr. 514 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 11 decembrie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. 28. Referitor la critica privind restrângerea dreptului la muncă, consacrat de art. 41 din Constituţie, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, la paragraful 26 al Deciziei nr. 407 din 13 iunie 2017, precitată, Curtea a reţinut că prevederile care stabilesc compensarea muncii prestate în afara programului normal de lucru prin „timp liber corespunzător“ nu reprezintă o reglementare cu caracter de noutate în materia dreptului muncii. Astfel, înseşi prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, instituie, ca regulă, compensarea muncii suplimentare „prin ore libere plătite“ în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia [anterior modificării aduse art. 122 alin. (1) din Codul muncii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 5 octombrie 2021, termenul de compensare a muncii suplimentare prin ore libere plătite era de 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia]. Numai în subsidiar, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1), în luna următoare, art. 123 alin. (1) prevede că „munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia“. Raţiunea acestei reglementări este aceea de a asigura, în primul rând, refacerea psihică şi fizică a organismului salariatului în urma unui volum de muncă suplimentar, astfel încât să se creeze un echilibru între timpul de muncă şi timpul de odihnă, şi, doar în măsura în care acest lucru nu este posibil, recompensarea bănească prin acordarea unui spor. 29. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate au stabilit, ca principiu, că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru urmau să se compenseze numai cu timp liber corespunzător. De asemenea, art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014, a stabilit şi excepţiile de la această regulă, aplicabile în anul 2014. Această reglementare a reprezentat o opţiune a legiuitorului, determinată de disponibilităţile financiare limitate de care a dispus statul. 30. De asemenea, prin Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, precitată, şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014, paragraful 24, Curtea a reţinut că nu există obligaţia constituţională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. De asemenea, nici Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, numărul 299 din 18 noiembrie 2003, nu prevede compensarea bănească a muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ci compensarea cu timp liber corespunzător. Prin urmare, Curtea Constituţională a constatat că acordarea de timp liber corespunzător, ca formă exclusivă de compensare a muncii suplimentare în anumiţi ani, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă şi astfel nu poate fi reţinută critica raportată la art. 53 din Constituţie. 31. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc repausul săptămânal, respectiv la durata normală a zilei de lucru, precum şi critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.788D/2019, privind lipsa unui termen în care se poate face compensarea cu timp liber corespunzător, se constată că şi acestea sunt neîntemeiate. Astfel, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 407 din 13 iunie 2017, paragrafele nr. 29 şi 30, pentru compensarea muncii suplimentare, se acordă acelaşi „număr de ore libere cu numărul de ore lucrate“. Acordarea orelor libere se face în concordanţă cu prevederile legale referitoare la durata normală a timpului de lucru, indiferent de modul în care se realizează repartizarea programului de muncă, astfel încât, prin cumularea orelor lucrate în regim normal şi suplimentar, să nu fie depăşită această durată. 32. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, critică invocată în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.722D/2019, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, răspunzând aceleiaşi critici extrinseci, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 31, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragraful 51, sau Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, paragrafele 37 şi 38). De asemenea, referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, prin Decizia nr. 622 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2020, paragrafele 22 şi 23, Curtea a reţinut, în esenţă, că împrejurările menţionate în preambulul acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului se pot încadra în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii, ca stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pun în pericol un interes public, şi anume salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2017. Totodată, Curtea a reţinut că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi, prin urmare, critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată. 33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 34. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi prin aceea că dispoziţiile criticate instituie un tratament discriminatoriu faţă de celelalte persoane în privinţa cărora nu se aplică interdicţia de a beneficia de compensaţii băneşti pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece atât regula compensării cu timp liber corespunzător, cât şi excepţiile de la această regulă, instituite în considerarea felului muncii anumitor categorii socioprofesionale (personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională), reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a institui discriminări în cadrul aceleiaşi categorii socioprofesionale. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional privind egalitatea în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 35. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 129 din Constituţie, Curtea reţine că acestea garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi dreptul la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii. Or, având în vedere conţinutul normativ al prevederilor criticate, Curtea constată că acestea nu vizează nici accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, nici exercitarea căilor de atac, astfel că dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză. 36. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 57 din Constituţie, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că instituţiile angajatoare le-au încălcat drepturile, neacordândule timp liber corespunzător. Or, Curtea constată că aspectele privind neacordarea timpului liber corespunzător de către instituţiile publice angajatoare nu relevă decât eventuale probleme de neaplicare a legii sau de aplicare greşită a acesteia, asupra cărora însă nu este competentă să se pronunţe instanţa de contencios constituţional, ci doar instanţele judecătoreşti. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Mihai în Dosarul nr. 1.053/88/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Denisiuc Ionuţ Macar în Dosarul nr. 640/88/2016 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Iulis Bursuc şi Omer Hamit în Dosarul nr. 1.002/113/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ciprian Ioan Dorobăţ şi de Florin Cojocaru în dosarele nr. 3.087/118/2018 şi nr. 632/88/2016* ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
