Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristina Mutu în Dosarul nr. 2.563/176/2020/a2 al Tribunalului Alba - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.086D/2020. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.087D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emilia Nistor în Dosarul nr. 2.567/176/2020/a1 al Tribunalului Alba - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor două dosare. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.087D/2020 la Dosarul nr. 1.086D/2020, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real şi provizoriu, însă ele trebuie motivate de către organele judiciare; totodată, acestea trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, potrivit art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte obligativitatea luării acestor măsuri, în cazul comiterii unor infracţiuni care presupun prejudicii cu valori foarte mari sau încălcarea unor valori sociale foarte importante, judecătorul este cel care poate dispune luarea, menţinerea sau ridicarea acestor măsuri, însă ele nu pot fi privite ca fiind acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru acest din urmă motiv, nu este incident în prezenta cauză principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut la art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie. Totodată, se arată că nu poate fi reţinută nici încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, întrucât ipotezele invocate de autorul excepţiei sunt diferite, or, principiul egalităţii în drepturi presupune acordarea unui regim juridic identic unor persoane aflate în situaţii similare. Se mai arată că părţile au posibilitatea de a participa la şedinţa de judecată în cadrul căreia sunt dispuse sau menţinute măsurile asigurătorii şi să-şi formuleze propriile apărări, aspect ce constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin încheierile nr. 23 şi 24 din 9 iulie 2020, pronunţate în dosarele nr. 2.563/176/2020/a2 şi nr. 2.567/176/2020/a1, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristina Mutu şi de Emilia Nistor în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate de autoarele excepţiei împotriva unor încheieri pronunţate de Judecătoria Alba Iulia, prin care au fost respinse contestaţiile formulate de aceleaşi autoare împotriva unor ordonanţe ale procurorului de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra unor bunuri mobile deţinute de acestea. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii de soluţionare a contestaţiei promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acestora, încheieri formulate conform art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susţine că, pentru acelaşi motiv, textul criticat contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât o măsură asigurătorie dispusă poate fi menţinută pentru perioade foarte lungi de timp, fără ca persoana interesată să aibă la dispoziţie mijloacele juridice necesare pentru a-şi putea apăra, în mod eficient, interesele procesuale. Sunt invocate, totodată, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 13-28 şi 30-32, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională, încălcând prevederile art. 21 alin. (1) şi (3), ale art. 44 şi ale art. 129 din Constituţie. Se susţine că atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 10. Tribunalul Alba - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se face trimitere la soluţia şi la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 251 din 10 mai 2005 şi nr. 207 din 31 martie 2015. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul, în Dosarul nr. 1.086D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate, în esenţă, soluţiile şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1 din 21 ianuarie 1999, nr. 207 din 31 martie 2015, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac. 13. Guvernul, în Dosarul nr. 1.087/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, se arată, în principal, că autoarea excepţiei solicită Curţii Constituţionale modificarea şi completarea textului criticat astfel încât acesta să prevadă că încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează contestaţia împotriva ordonanţei procurorului de luare a măsurii asigurătorii să poată fi atacată, la rândul său, cu contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară. Or, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, modificarea şi completarea legii sunt de competenţa exclusivă a Parlamentului. În subsidiar, se arată că dispunerea măsurilor asigurătorii nu presupune formularea unei acuzaţii în materie penală, motiv pentru care nu este incidentă obligaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie în acest sens. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie.“ 17. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunţate, în acest sens, mai multe decizii, printre care Decizia nr. 145 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 mai 2020, Decizia nr. 310 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, Decizia nr. 511 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018, şi Decizia nr. 577 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 19. Prin Decizia nr. 145 din 12 martie 2020, precitată, paragrafele 14-16, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, Constituţia nu cuprinde prevederi care să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii“ (în acest sens este Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005). Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acesteia nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. Pentru motivele anterior arătate, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 44 alin. (1). 20. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că textul criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil, nefiind contrar niciunuia dintre standardele constituţionale specifice acestui drept fundamental. În acest sens, Curtea a constatat că soluţionarea contestaţiei formulate împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se face cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, precum şi cu participarea obligatorie a procurorului. Astfel, părţile interesate au posibilitatea să participe la şedinţa de judecată, să cunoască argumentele invocate de părţile adverse sau de procuror şi să îşi formuleze propriile apărări, beneficiind, prin urmare, de garanţiile procesuale necesare apărării drepturilor şi intereselor lor procesuale, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate. De asemenea, contestaţia reglementată la art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală este soluţionată prin încheiere motivată, părţile putând cunoaşte argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, aspect ce constituie o altă garanţie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituţie. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Mutu şi de Emilia Nistor în dosarele nr. 2.563/176/2020/a2 şi nr. 2.567/176/2020/a1 ale Tribunalului Alba - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
