Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 16 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Fechete Crăciun în Dosarul nr. 567/59/2022 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.443D/2022. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate şi că autorul excepţiei nu critică textele propriu-zise, a căror constituţionalitate este invocată, ci solicită analiza acestor texte şi a faptelor pentru care s-a emis mandat european de arestare în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie. Se arată că mecanismul de soluţionare a unei cereri de emitere a mandatului european de arestare se bazează pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti, fiind invocate dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre. Se arată că statul solicitant nu poate verifica probele, actele din dosar, în baza cărora s-a dispus fie trimiterea în judecată, fie emiterea acestui mandat, ci doar condiţia dublei incriminări. Astfel, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice dacă faptele pentru care a fost emis acest mandat se încadrează în cele 32 de categorii de infracţiuni prevăzute de legea specială, care este Legea nr. 302/2004, infracţiuni enumerate la art. 2 alin. (2) din decizia-cadru anterior menţionată, care au fost preluate în cuprinsul textului criticat. Aşadar, autoritatea de executare verifică dubla incriminare doar în situaţia în care infracţiunile săvârşite nu fac parte din lista celor 32 de infracţiuni. Se susţine că acest drept nu este însă unul absolut şi nu poate fi analizat decât din punct de vedere formal în această procedură a mandatului european. 4. Se susţine că, astfel, textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi că drepturile fundamentale prevăzute la art. 29 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) din Constituţie nu au un caracter absolut, ele neputând fi exercitate în anumite împrejurări şi, mai ales, în situaţia în care sănătatea şi integritatea fizică ale minorului sunt puse în pericol. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa penală nr. 141/PI din 3 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 567/59/2022, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 16 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Fechete Crăciun într-o cauză având ca obiect soluţionarea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 februarie 2022 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Évry-Courcouronnes, Franţa. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004, care prevăd neverificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări în cazul infracţiunii de răpire, se susţine că acestea sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 29 alin. (6) din Constituţie, ce reglementează dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine, şi celor ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura educaţia şi instruirea copiilor, în condiţiile în care legislaţia franceză în domeniul relaţiilor de familie este una mult mai restrictivă comparativ cu cea din România. 7. Referitor la prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se susţine că acestea sunt neconstituţionale, întrucât reglementează condiţia dublei incriminări fără să prevadă verificarea anterioară a existenţei unor condiţii care să asigure organele judiciare că a fost comisă o anumită infracţiune, în cazul de faţă infracţiunea de răpire. 8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dreptul părinţilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine, prevăzut la art. 29 alin. (6) din Constituţie, precum şi dreptul părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, prevăzut la art. 48 alin. (1) din Constituţie, nu sunt drepturi absolute, acestea neputând fi exercitate în condiţiile în care sănătatea şi integritatea fizică ale minorului sunt puse în pericol - ipoteză reţinută în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Aşadar, se arată că drepturile părinţilor de a se bucura de legăturile cu copiii minori pot fi îngrădite în situaţia în care interesul superior al minorului impune acest lucru, mai ales atunci când există indicii că sănătatea şi integritatea corporală ale minorului sunt puse în pericol prin lăsarea acestuia în creşterea şi educarea părinţilor. Se menţionează, totodată, că părinţii nu pot invoca drepturile fundamentale anterior menţionate pentru a săvârşi o faptă de răpire a minorului. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 16 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins: - Art. 97 alin. (1) pct. 16 şi alin. (2): "(1) Următoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: [...] 16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; [...](2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia." 13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (6) referitoare la dreptul părinţilor sau al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine şi ale art. 48 alin. (1) cu privire la faptul că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principiul dublei incriminări constituie regula de drept conform căreia, pentru a opera instituţia extrădării sau cea a mandatului european de arestare, fapta care face obiectul cererii trebuie să fie incriminată ca infracţiune atât în legislaţia statului solicitant, cât şi în cea a statului solicitat, indiferent de încadrarea juridică dată acesteia, de denumirea infracţiunii şi de pedeapsa aplicabilă. 15. Curtea constată că, potrivit principiului dublei incriminări, prevederea faptei atât în legislaţia statului solicitant, cât şi în legislaţia statului solicitat este o condiţie care determină îndeplinirea principiului dublei incriminări doar in abstracto, acesta fiind îndeplinit în concret numai atunci când fapta care formează obiectul cererii este pedepsită potrivit ambelor legislaţii. Cu alte cuvinte, cererea de extrădare şi mandatul european de arestare pot fi executate numai atunci când fapta incriminată este pedepsibilă in concreto atât potrivit legislaţiei statului solicitant, cât şi conform legii penale a statului solicitat. Cât priveşte înţelesul expresiei „pedepsibilă în concret“, poate fi inclusă în această noţiune absenţa oricărei cauze care ar înlătura caracterul penal al faptei sau răspunderea penală sau pot fi avute în vedere la verificarea condiţiilor de pedepsibilitate dispoziţiile legale ce reglementează aplicarea legii penale în spaţiu, cauzele care justifică sau exclud culpabilitatea, plângerea prealabilă, graţierea, amnistia, autoritatea de lucru judecat. 16. Referitor la condiţia dublei incriminări, de principiu, extrădarea are ca fundament represiunea faptei în ţara solicitantă. Acest aspect a fost menţinut şi consacrat legislativ prin Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, prin care s-a abolit procedura tradiţională a extrădării, începând cu anul 2004. În privinţa mandatului european de arestare, prin decizia-cadru anterior menţionată, pentru o listă de 32 de infracţiuni grave, sancţionate cu pedepse privative de libertate de minimum 3 ani, a fost reglementată o excepţie de la principiul dublei incriminări, respectiv aceea că nu vor fi supuse verificării îndeplinirii acestei condiţii următoarele infracţiuni: participarea la un grup criminal organizat; terorismul; traficul de persoane; exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; corupţia; frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995; spălarea produselor infracţiunii; falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro; fapte legate de criminalitatea informatică; infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; facilitarea intrării şi şederii ilegale; omorul; vătămarea corporală gravă; traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; rasismul şi xenofobia; furtul organizat sau armat; traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; înşelăciunea; racketul şi extorcarea de fonduri; contrafacerea şi pirateria produselor; falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; falsificarea de mijloace de plată; traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; traficul de vehicule furate; violul; incendierea cu intenţie; crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; sechestrarea ilegală de nave sau aeronave; sabotajul. 17. Astfel, legiuitorul a prevăzut, la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, o serie de infracţiuni, pe care le-a enumerat în mod expres, în cazul cărora nu este incident principiul dublei incriminări, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare fiind suficientă incriminarea acestora în statul solicitant şi sancţionarea lor cu o pedeapsă cu închisoarea a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani. 18. Prevederea acestei excepţii în cuprinsul Legii nr. 302/2004 a fost determinată de pericolul sporit pe care infracţiunile astfel enumerate îl prezintă pentru drepturile şi libertăţile fundamentale protejate prin incriminarea respectivelor fapte. 19. În cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare din Franţa. Aşadar, dacă faptele săvârşite de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate constituie, potrivit legii penale franceze, una dintre infracţiunile enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul acestora nu este incident principiul dublei incriminări. Mai exact, în ipoteza în care fapta autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, constând în răpirea fiului său minor, în vârstă de 3 ani, aflat în plasament provizoriu, constituie conform legii penale franceze o infracţiune dintre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar aceasta este sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, principiul dublei incriminări nu este aplicabil. 20. În aceste condiţii, predarea de către statul român a autorului excepţiei, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004, în vederea tragerii sale la răspundere penală, conform legislaţiei franceze, pentru comiterea infracţiunii de răpire, fără verificarea principiului dublei incriminări, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, ci îndeplinirea de către statul român a unei obligaţii care îi revine, conform Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, precum şi dispoziţiilor Legii nr. 302/2004. 21. În condiţiile mai sus arătate, Curtea constată că analiza constituţionalităţii reglementării, în legea penală franceză, a infracţiunii de răpire excedează sferei competenţei sale, fiind o chestiune ce ţine de politica penală a statului francez. Aşadar, Curtea reţine că nu poate controla dispoziţiile legale aplicabile autorului excepţiei conform legii penale franceze, prin raportare la art. 29 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) din Constituţie, dar că lipsa aplicabilităţii principiului dublei incriminări urmată de predarea acestuia, în temeiul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu contravine dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate. 22. În ceea ce priveşte drepturile fundamentale invocate în prezenta cauză, Curtea reţine că acestea pot fi exercitate de părinţi doar cu bună-credinţă, în acord cu principiul interesului superior al copilului, care exclude punerea acestuia în primejdie, prin asigurarea unor îngrijiri medicale inadecvate şi prin răpirea sa în condiţiile în care se află în plasamentul provizoriu. 23. În acest sens, Curtea constată că drepturile părinteşti la care fac referire dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt asigurate prin exercitarea autorităţii părinteşti, astfel cum aceasta este reglementată în Codul civil, instituţie ce cuprinde o categorie specială de drepturi, care implică în sarcina titularilor o îndatorire juridică, şi nu o îndrituire subiectivă, mai exact o sferă de prerogative ce se impun a fi exercitate în interesul superior al copilului, şi nu în interesul părintelui sau al părinţilor. 24. De altfel, exercitarea autorităţii părinteşti în interesul superior al copilului este prevăzută ca principiu la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, conform căruia legea anterior menţionată, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. În acelaşi sens, alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd că interesul superior al copilului implică dreptul copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie, acesta fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 impun ca principiul interesului superior al copilului să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Totodată, dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi art. 2 prevăd că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele aspecte: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament. Dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 272/2004 prevăd dreptul copilului de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială şi, în mod corelativ, obligaţiile părinţilor de a supraveghea copilul, de a coopera cu acesta şi de a-i respecta viaţa intimă, privată şi demnitatea, de a informa copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi de a lua în considerare opinia acestuia, de a întreprinde toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor şi de a coopera cu persoanele fizice şi cu persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului. Nu în ultimul rând, prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează faptul că serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie. 25. Or, din această manieră de reglementare a conţinutului autorităţii părinteşti şi a principiului interesului superior al copilului rezultă faptul că exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute la art. 29 alin. (6) şi la art. 48 alin. (1) din Constituţie exclude faptele părinţilor de punere în primejdie a integrităţii fizice a copilului şi de răpire a acestuia în condiţiile în care în privinţa sa a fost dispusă o măsură de plasament provizoriu. 26. Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că prevederile art. 97 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004, în ipoteza invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - aceea că autorul faptei de răpire are calitatea de părinte al persoanei răpite, care este minoră -, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză. 27. Referitor la criticile formulate cu privire la dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, acestea au în vedere faptul că, în scopul verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, organele judiciare ar trebui să dispună de indicii suficiente care să conducă la concluzia că persoana în privinţa căreia a fost emis mandatul european de arestare a comis o faptă prevăzută de legea penală indicată în cuprinsul mandatului. Aceasta constituie însă o problemă de aplicare a prevederilor legale criticate, şi nu o problemă de constituţionalitate. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fechete Crăciun în Dosarul nr. 567/59/2022 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
