Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Emil Rotaru şi de Alexandru Emanuel Rotaru în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.878D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin care aceştia solicită, pe de-o parte, judecarea în lipsă, iar, pe de altă parte, desemnarea unui apărător din oficiu. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorii acesteia critică, în realitate, soluţia dispusă de instanţa judecătorească, iar nu dispoziţiile din Codul de procedură penală. Susţine că prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se urmăreşte exercitarea unei căi de atac mascate împotriva soluţiei instanţei de fond. În concluzie, apreciază că nu este vorba despre o problemă de constituţionalitate, ci despre aprecierea în concret de către judecătorul cauzei a probatoriului. Aşa fiind, susţine că dispoziţiile art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, existând posibilitatea ca inculpatul să formuleze şi să susţină cereri şi excepţii, putând, de asemenea, solicita revocarea măsurilor preventive. Totodată, invocă Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Emil Rotaru şi de Alexandru Emanuel Rotaru, cu ocazia soluţionării contestaţiei - verificare măsuri preventive, potrivit art. 207 din Codul de procedură penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, autorii acesteia susţin că în cadrul procedurii de cameră preliminară au solicitat administrarea probei cu acte, în sensul depunerii la dosarul cauzei a înscrisului intitulat „acord de mediere“ şi a declaraţiei date de partea vătămată, în care aceasta precizează că nu a fost sechestrată de către inculpaţi în niciun fel. Apreciază că revocarea măsurii arestului preventiv poate avea loc şi în camera preliminară, nu doar în faţa instanţei de fond, întrucât în alte condiţii s-ar produce o încălcare gravă a dreptului la apărare, la un recurs efectiv şi la egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi o vătămare a drepturilor ce nu mai poate fi înlăturată în niciun mod. 6. Se susţine că dispoziţiile art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală raportate la art. 207 alin. (5) din acelaşi act normativ creează un tratament discriminatoriu faţă de alte persoane şi o jurisprudenţă neunitară, în condiţiile în care alte instanţe din România au dispus revocarea măsurii preventive a arestului având la bază acordul de mediere şi instituţia medierii în sine. Invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. 7. Apreciază că odată cu depunerea la dosar a unui acord de mediere valabil şi legal încheiat, judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună revocarea măsurii preventive a arestului preventiv, deoarece, în alte condiţii, orice respingere a cererii de revocare a arestării preventive este de natură să aducă atingere dreptului la libertate al inculpatului şi, implicit, să încalce dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8. Tribunalul Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, legea procesual penală permite ca în această procedură să se invoce şi să se susţină cu înscrisuri diverse cereri şi excepţii. Totodată, inculpaţii au posibilitatea să formuleze cerere de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive, iar în susţinerea acesteia pot solicita administrarea probei cu înscrisuri. Faptul că judecătorul de cameră preliminară de la fond nu a apreciat că aceste înscrisuri dovedesc o schimbare a situaţiei de fapt şi a pericolului pentru ordinea publică nu înseamnă că nu a analizat aceste înscrisuri şi că nu le-a avut în vedere când s-a pronunţat cu privire la măsurile preventive. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că argumentele invocate de autorii excepţiei subliniază caracterul inadmisibil al acesteia, întrucât o eventuală intervenţie din partea instanţei de contencios constituţional în alt sens decât cel al interpretării de mai sus ar însemna o încălcare gravă a competenţelor Curţii Constituţionale, care nu se poate pronunţa decât în limitele stabilite prin lege. 11. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, dacă autorii sunt nemulţumiţi de soluţia dispusă prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, aceştia pot formula contestaţii sau cereri (care vor fi admise dacă îndeplinesc condiţiile legale), precum contestaţia în baza art. 205 din Codul de procedură penală sau cererea de revocare sau înlocuire a măsurilor preventive având ca temei art. 242 din Codul de procedură penală. 12. Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât procedura în camera preliminară reprezintă o fază preliminară judecăţii, care are ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Or, durata acestei proceduri este limitată de art. 343 din Codul de procedură penală la cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Ulterior, în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului este limitată, potrivit art. 239 din Codul de procedură penală, la un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei judecătoreşti, iar, în toate cazurile, durata arestării preventive în prima instanţă nu poate depăşi 5 ani. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: - Art. 207 alin. (5): „Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.“; – Art. 348 alin. (1) şi (2): "(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207." 16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorii acesteia determină neconstituţionalitatea textelor criticate prin faptul că în propria cauză, în cadrul procedurii de cameră preliminară, au solicitat administrarea probei cu acte, în sensul depunerii la dosarul cauzei a înscrisului intitulat „acord de mediere“ şi a declaraţiei date de partea vătămată, în care aceasta precizează că nu a fost sechestrată de către inculpaţi în niciun fel. Autorii excepţiei susţin că, deşi au depus acest acord de mediere, instanţa judecătorească nu a dispus revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, fapt ce creează un tratament discriminatoriu faţă de alte persoane şi o jurisprudenţă neunitară şi determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală raportate la art. 207 alin. (5) din acelaşi act normativ. 18. Având în vedere cele susţinute în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor criticate şi de soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în ceea ce priveşte menţinerea măsurii preventive a arestului la domiciliu. Curtea reţine că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate şi soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 19. În consecinţă, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (5) şi ale art. 348 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Emil Rotaru şi de Alexandru Emanuel Rotaru în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
