Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Valeriu Ghelase în Dosarul nr. 296/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.222 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că la dosar autorul excepţiei a depus o adeverinţă eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ce atestă că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea sa de lucrător sau colaborator al securităţii, precum şi concluzii scrise pentru admiterea excepţiei. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul a dorit recunoaşterea calităţii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 341/2004, recunoaştere care se face potrivit unei proceduri ce presupune obţinerea unui aviz prealabil reactualizat. Dobândirea calităţii respective nu operează însă numai în baza reînnoirii avizului, ci este supusă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, aşa cum a procedat autorul excepţiei. Nu se aduce atingere art. 16, deoarece obţinerea avizului reînnoit este obligatorie pentru toate persoanele care solicită recunoaşterea calităţii respective. Nu este încălcat nici dreptul de asociere, deoarece nu există pentru niciun solicitant obligaţia de a se înscrie în Asociaţia „15 Noiembrie 1987“, iar presupunerea că membrii asociaţiei ar fi favorizaţi excedează controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 29 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 296/62/2016 Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. Excepţia a fost invocată de Valeriu Ghelase într-o cauză având ca obiect contestaţia prin care s-a solicitat anularea poziţiei la care se situează autorul excepţiei în tabelul în care s-au consemnat cererile respinse, referitoare la recunoaşterea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, tabel cuprins în Decizia nr. 102 din 2 noiembrie 2015, emisă de Comisia constituită în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de admitere a cererii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere egalităţii în drepturi şi dreptului de asociere, deoarece ele trebuie garantate în mod concret, prin eliminarea tuturor impedimentelor de a accede în mod egal la acestea. În cazul său, pentru a i se recunoaşte drepturile, este necesară existenţa unui aviz reactualizat eliberat de o asociaţie - entitate privată care poate să facă diferenţe între membrii săi şi celelalte persoane, aviz care nu este supus unui mecanism de control al statului în ce priveşte eliberarea, consecinţa putând fi şi pierderea termenului de decădere, instituit prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008, în opinia autorului, s-a reglementat cu privire la necesitatea prezentării avizului prealabil consultativ al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“, aviz care, fiind consultativ, nu era necesar. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 textul a fost modificat în sensul reactualizării avizului, ceea ce a exclus persoanele care nu au solicitat avizul, considerând că acesta nu este obligatoriu, de la acordarea drepturilor. 7. Autorul arată că persoanele care se află în situaţii similare trebuie să beneficieze de un tratament juridic identic. Atunci când se fac distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, este încălcat art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile din 18 februarie 1991, 23 iunie 1993, 28 septembrie 1995 şi 22 octombrie 1996, pronunţate în cauzele Fredin împotriva Suediei (paragraful 60), Hoffmann împotriva Austriei (paragraful 31), Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei (paragraful 45), Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit (paragraful 72). 8. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv hotărârile pronunţate la 13 decembrie 1984, 15 septembrie 1994, 12 iulie 2001 şi 23 noiembrie 1999 în cauzele C-106/83 Sermide SpA împotriva Cassa Conguaglio Zucchero şi alţii (paragraful 28), C-146/1991 Koinopraxia Enóséon Georgikon Synetairismon Diacheiríséos Enchorion Pro\'efonton Syn. PE (KYDEP) împotriva Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, C-189/01 H Jippes Afdeling Groningen van de Nederlandse Vereniging tot Bescherming van Dieren şi Afdeling Assen en omstreken van de Nederlandse Vereniging tot Bescherming van Dieren împotriva Minister van Landbouw, Natuurbeheer en Visserij (paragraful 129) şi C-149/96 Portugalia împotriva Consiliului şi a Uniunii Europene (paragraful 91). 9. Autorul excepţiei apreciază că este încălcat şi principiul securităţii juridice care, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, face parte din ordinea juridică comunitară şi trebuie respectat atât de instituţiile comunitare cât şi de statele membre atunci când acestea îşi exercită prerogativele conferite de directivele comunitare. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în hotărârile din 13 iunie 1979 şi 23 ianuarie 2001, pronunţate în cauzele Marckx împotriva Belgiei şi Brumărescu împotriva României, importanţa respectării acestui principiu. 10. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece obligaţia obţinerii avizului Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ din Braşov incumbă în egală măsură tuturor celor care solicită constatarea calităţii prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Totodată, prevederile legale criticate nu aduc atingere nici celorlalte texte din Constituţie şi din Convenţie, invocate în susţinerea excepţiei. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza acestuia. 13. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens arată că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, este dedusă din paralela pe care autorul o face cu textul de lege anterior, care reglementa cu privire la obţinerea avizului consultativ, şi care a fost abrogat. În acest sens se invocă cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 4 februarie 2010, potrivit căreia examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele. Se mai arată că motivele invocate relevă aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare al normelor criticate raportate la situaţia de fapt, aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecată. În final, se arată că art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004 nu aduce atingere normelor constituţionale invocate, deoarece acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei şi nu pun în discuţie îngrădirea liberei asocieri. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, care au următorul conţinut: „(2) Constatarea calităţilor prevăzute la art. 18 alin. (1) se face de către Secretariatul de Stat, la cererea persoanei interesate, pe baza înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente şi pe baza avizului reactualizat al Asociaţiei «15 Noiembrie 1987».“ 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul principiului securităţii juridice, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 40 privind dreptul de asociere. Se aduce atingere şi art. 11 privind libertatea de întrunire şi de asociere, precum şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării, din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul principiului securităţii juridice, are în vedere două dintre exigenţele acestui principiu, respectiv calitatea legii, din perspectiva previzibilităţii, şi asigurarea interpretării unitare a acesteia. 19. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la exigenţele de calitate a legii, întrucât termenul „reactualizat“ cuprins în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, semnifică faptul că avizul a fost obţinut anterior. În acest sens, Curtea observă dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, în forma introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 15 februarie 2008 potrivit cărora constatarea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“. 20. Analizând textul de lege anterior menţionat, Curtea reţine că termenul „consultativ“ nu este sinonim cu termenul „facultativ“, astfel cum apreciază autorul excepţiei. Astfel, Curtea observă că avizul era obligatoriu de obţinut, dar avea caracter consultativ pentru direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene, care aveau prerogativa legală de a constata calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Astfel, art. 20 alin. (2) teza finală din lege impune reactualizarea avizului deja obţinut. Legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile necesare pentru obţinerea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov, din noiembrie 1987, iar ca urmare a obţinerii acestei calităţi, persoana să beneficieze de indemnizaţia prevăzută de lege. 21. Curtea constată că modul în care Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Braşov a aplicat legea, în ceea ce priveşte obligativitatea obţinerii avizului atunci când a emis hotărârea prin care s-a recunoscut calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nu echivalează cu lipsa de claritate a textului de lege în vigoare la acel moment, ci reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii. 22. Referitor la susţinerile privind încălcarea principiilor egalităţii şi nediscriminării, prevăzute de art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că nici acestea nu pot fi reţinute. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Încălcarea principiului egalităţii apare atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ori dacă există o disproporţie vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 23. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea constată că nu este încălcat principiul egalităţii, de vreme ce tratamentul juridic este acelaşi pentru toţi cei care au solicitat să li se recunoască calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Astfel, atât obligaţia iniţial prevăzută de art. 19 alin. (1) Legea nr. 341/2004, de obţinere a avizului prealabil al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“, cât şi obligaţia ulterioară, de obţinere a avizului reactualizat al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“, potrivit art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, incumbă tuturor persoanelor care solicitat să li se recunoască calitatea menţionată, fără nicio discriminare. 24. În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 40 din Constituţie şi art. 11 Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, din analiza prevederilor art. 18-25 din Legea nr. 341/2004, nu rezultă obligaţia persoanei care a solicitat avizul de a deveni membră a Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“. Mai mult, Curtea observă dispoziţiile art. 21^5 alin. (5) din Normele metodologice din 2 septembrie 2004 de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1412/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 10 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ acordă avizul reactualizat, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 9, până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererii, în vederea obţinerii certificatului, fără a solicita persoanei îndeplinirea vreunei obligaţii; neacordarea avizului reactualizat se motivează în scris şi se comunică persoanei interesate în termen de 10 zile de la depunerea cererii. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valeriu Ghelase în Dosarul nr. 296/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
