Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207, art. 215^1 alin. (7) şi (8) şi art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Luis Guilherme Gomes de Almeida în Dosarul nr. 9.811/63/2016/a1.4 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.259D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 24. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 354 din 6 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.811/63/2016/a1.4, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207, art. 215^1 alin. (7) şi (8) şi art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Luis Guilherme Gomes de Almeida cu ocazia soluţionării cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece niciuna dintre acestea nu prevede durata maximă pentru care o persoană se poate afla sub imperiul unei măsuri preventive în procedura camerei preliminare. În susţinere invocă Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015. 6. Apreciază că din dispoziţiile art. 215^1 alin. (6) şi (8) din Codul de procedură penală rezultă că limitarea în timp a măsurii controlului judiciar intervine pentru faza de urmărire penală şi pentru faza judecăţii. Cu toate acestea, pentru faza camerei preliminare nu este reglementat un termen sau o durată maximă pentru care poate fi dispusă ori menţinută măsura preventivă a controlului judiciar. 7. În continuare, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că dispoziţiile art. 215^1 alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate şi previzibilitate. Astfel, faptul că aceste dispoziţii nu prevăd expres că durata măsurii preventive dispuse ori menţinute în faza camerei preliminare urmează a fi inclusă în perioada de 5 ani stabilită pentru faza judecăţii determină lipsa de claritate şi previzibilitate a normei. 8. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că faza procesuală a camerei preliminare este o fază judiciară distinctă în procesul penal, aşa cum reglementează dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală, iar pentru această fază legiuitorul nu a prevăzut o durată maximă a măsurii preventive a controlului judiciar. Apreciază că dispoziţiile art. 215^1 din Codul de procedură penală prevăd durate maxime ale măsurii preventive a controlului judiciar numai pentru faza de urmărire penală şi cea de judecată. Aşa fiind, apare ca întemeiată susţinerea potrivit căreia omisiunea de a reglementa durata măsurii controlului judiciar în faza camerei preliminare contravine art. 23, 25, 26 şi 53. Termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 344 şi următoarele din Codul de procedură penală, pentru procedura de cameră preliminară nu reglementează şi durata măsurii preventive a controlului judiciar, având în vedere caracterul de recomandare al acestui termen. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, „obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală“, iar, conform art. 343 din acelaşi act normativ, momentul de început al acestei proceduri îl constituie înregistrarea cauzei la instanţă. Aşadar, etapa camerei preliminare începe cu înregistrarea cauzei la instanţă, moment ulterior trimiterii în judecată. Întrucât art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală stabileşte că durata maximă a controlului judiciar nu poate depăşi 5 ani „de la momentul trimiterii în judecată“, rezultă cu caracter de certitudine că perioada în care inculpatul s-a aflat sub control judiciar în timpul procedurii de cameră preliminară este cuprinsă în durata totală a controlului judiciar „în cursul judecăţii“, la care se referă art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală. Astfel, Guvernul apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar este una esenţialmente temporară, caracterizându-se printr-o durată limitată inclusiv în procedura camerei preliminare, iar reglementarea criticată asigură o justă proporţionalitate între ingerinţele pe care măsura preventivă le presupune şi scopul urmărit prin aceasta, anume desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207, art. 215^1 alin. (7) şi (8) şi art. 348 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: - Art. 207: "(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.(7) Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.;" – Art. 215^1 alin. (7) şi (8): "(7) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile.(8) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.;" – Art. 348: "(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207." 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 25 referitor la libera circulaţie, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu reglementează durata maximă a măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară. În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 257 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016, paragrafele 28-30, a constatat că, potrivit art. 215^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. Curtea a statuat că în reglementarea dispoziţiilor procesual penale legiuitorul a folosit două sintagme, şi anume „durata“ şi „durata totală“. Astfel, prima dintre acestea, regăsită şi în cuprinsul art. 215^1 alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat. Sintagma „durata totală“ se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă şi care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat faţă de acelaşi inculpat. 16. În ceea ce priveşte momentul trimiterii în judecată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) teza a doua din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor criticate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a reţinut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). 19. Din această perspectivă, Curtea reţine că, deşi nu este prevăzută expres o durată maximă a măsurii controlului judiciar în cursul procedurii de cameră preliminară, aceasta reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor anterior menţionate. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 24, Curtea a constatat că, potrivit art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală, „În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată“. În legătură cu dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că, deşi nu este prevăzută o durată maximă a măsurii în cursul procedurii de cameră preliminară, nu se impune o astfel de prevedere, întrucât durata maximă a controlului judiciar în cursul judecăţii se calculează nu de la debutul acestei faze procesuale, ci de la trimiterea în judecată, incluzând, aşadar, durata în care cauza s-a aflat în camera preliminară. 20. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că dispoziţiile criticate respectă exigenţele constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, necontravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luis Guilherme Gomes de Almeida în Dosarul nr. 9.811/63/2016/a1.4 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 207, art. 215^1 alin. (7) şi (8) şi art. 348 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
