Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, excepţie ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 1.745/4/2014* al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.931D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.745/4/2014*, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, excepţie ridicată de Antonie Popescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate nu ar conţine, în sine, un viciu de neconstituţionalitate, dacă legiuitorul ar opera modificările legislative în acord cu cele reţinute în prealabil de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, prin care aceasta a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Aşadar, trimiterea la instanţa de executare competentă să judece contestaţia la executare doar pare ca fiind pe deplin în conformitate cu dispoziţiile constituţionale. Însă aceste prevederi au o problemă de neconstituţionalitate câtă vreme persistă o neclaritate cu privire la instanţa de executare. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă arată că, aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunţată anterior de Curtea Constituţională, dispoziţia legală nu conţine, în sine, niciun viciu de neconstituţionalitate, în condiţiile în care nu face decât să stabilească competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei de executare, care, de altfel, are căderea de a statua şi asupra altor incidente ivite în faza de executare silită. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 88 din 26 ianuarie 2010 şi Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014. 9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, menţionând jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 126 alin. (2) privind competenţa instanţelor judecătoreşti. Se mai invocă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale analizate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 15 iulie 2014, Curtea a reţinut că dispoziţia legală nu conţine, în sine, niciun viciu de neconstituţionalitate, în condiţiile în care legiuitorul operează modificările legislative în acord cu cele reţinute în prealabil de Curte, trimiterea la instanţa de executare competentă să judece contestaţia la executare fiind în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale. 15. Or, faţă de prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, ce prevedeau că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc ce face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, prevederi care au fost constatate ca fiind neconstituţionale, noul art. 651 din Codul de procedură civilă prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. 16. Curtea mai reţine că, potrivit Deciziei nr. 707 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, paragrafele 25-27, a statuat că în acele cauze în care competenţa instanţei de executare a fost stabilită anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, fără ca în acestea să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia Curţii Constituţionale nu poate produce niciun efect juridic asupra competenţei instanţei astfel stabilite. Această situaţie, întrucât momentul stabilirii competenţei instanţei de executare a fost depăşit şi întrucât nu a fost contestată la acel moment, reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia Curţii Constituţionale, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. În schimb, aceasta se aplică în cauzele în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost admisă, respectiv respinsă ca devenită inadmisibilă, după caz, privind aceleaşi texte legale, în condiţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 20-22 şi 30. Prin urmare, în ipoteza în care competenţa instanţei de executare a fost stabilită înainte de publicarea Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, aceasta nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs şi, implicit, nici asupra incidentelor ivite în cursul executării silite, precum este contestaţia la executare, întrucât, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ea produce efecte numai pentru viitor (facta futura), nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute (facta praeterita). 17. De altfel, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, prin care a constatat neconstituţionalitatea competenţei executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită, respectiv a faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, Curtea a reţinut, în paragraful 28, efectele pe care urma să le producă această decizie. Aşadar, Curtea, reţinând că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, a statuat că decizia sa nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării acesteia, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei menţionate, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. 18. În evaluarea criteriului stabilirii competenţei conform art. 650 din Codul de procedură civilă şi Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de faptul că, raportat la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu privire la cauzele în care competenţa instanţei de executare a fost deja stabilită, acestea se constituie în facta praeterita, decizia Curţii neputându-se aplica pentru situaţii epuizate/trecute. 19. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (2) şi nici a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 1.745/4/2014* al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
